Elena Grigore, singura femeie sudor din Cipru. E pasionată de Eliade și de scufundările la mare adâncime. „Câștig și câte 20.000 de euro lunar”

În timpul liber, citește autori clasici din literatura română și scrutează adâncurile mărilor în sesiuni de scuba-diving în zone spectaculoase.

„Am citit un anunț și în două săptămâni eram angajată în Cipru”

În Cipru există o comunitate de circa 30.000 de români, a treia ca mărime după greci și britanici. Majoritatea conaționalilor lucrează în turism, construcții sau servicii, dar, printre plajele aurii și porturile pline cu iahturi, suceveanca Elena Grigore are o faimă specială la nivel național, într-un domeniu dominat net de bărbați: este singura femeie sudor din Insula Afroditei, unde s-a stabilit în urmă cu aproape două decenii, în 2006. 

„A fost la mijloc o chestiune personală și am decis să fac o schimbare. Am găsit un anunț într-un ziar, am pus mâna pe telefon, iar peste două săptămâni eram deja la lucru în Cipru”, spune Elena.

Înainte de Revoluție, a picat la treapta a doua, a ajuns prin repartiție tocmai la Timișoara, în colțul opus al țării. Iar în Banat și-a definitivat studiile, liceul și profesionala în paralel, a absolvit și Institutul de Sudură, „eram în clasă 20 de fete și 5 băieți”, după care s-a apucat de meserie. În total, aproape trei decenii printre flăcări și metale!

Recomandări

Falimentul agriculturii comuniste. Cum a ajuns un CAP din Dolj să erbicideze grâul cu celebra substanță otrăvitoare „verde de Paris”

De la IMUS Suceava la magneții uriași de la CERN

La Suceava, a muncit la Întreprinderea de Mașini Unelte (IMUS). „Nu mai există!”, afirmă Elena cu tristețe. Și se laudă că a luat parte inclusiv la crearea instalației de la fabrica de bere „Bermas”, una dintre puținele entități de profil care a supraviețuit tranziției post-comuniste.  

Peste ani însă, în Cipru, a ajuns la alt nivel: „Lucrez cu Poliția Maritimă, repar tot ce înseamnă defecțiuni pe parte de sudură. Am participat la refacerea Centralei Electrice Vasilikos, cea mai importantă din țară, afectată în 2011 de o puternică explozie la un complex naval. Școli, acoperișul cazinoului din Limassol. La Institutul de Cercetare din Cipru fac tot ce ține de teste și proiecte care implică intervenții de sudură. Urmează aeroportul din Pafos, extinderea celui din Larnaca, altul la o bază militară”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Dar misiunea cea mai delicată se derulează în colaborarea cu Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), care operează cel mai mare laborator din lume pentru analiza particulelor elementare. Fiecare dintre cele 24 de state membre contribuie cu diferite proiecte. În Cipru se produc magneți de dimensiuni mari, iar Elena Grigore este sudorul echipei insulare.

O poveste pe această temă: „A venit, la un moment dat, sudorul lor de la sediul principal să-mi explice diverse detalii. A rămas însă blocat când a văzut cât de bine am lucrat. E vorba despre perfecțiune, toleranță zero la erori, n-ai voie să greșești nici măcar cu un milimetru în sus sau în jos”. 

Conduce programele naționale de formare profesională

Elena susține că e singurul sudor din Cipru cu atestat guvernamental pentru activitate de instructor autorizat. Și conduce, astfel, toate programele naționale de formare profesională. Iar prin mâini îi trec câte două-trei grupuri de studenți anual, inclusiv tineri români trimiși de companii pentru specializare. 

Până aici însă, începuturile au avut și nuanțe amuzante: „Toți fac niște ochi mari când aud că vor fi școliți de o femeie! În primele mele luni petrecute la un atelier în Limassol, în 2006-2007, aproape că ajunsesem obiectiv turistic. Veneau oameni doar din curiozitate să vadă ce face femeia-sudor din România”.

„Mă țin tare, până la 100 de ani. Ca Mircea Lucescu la echipa națională!”

Azi, femeia-sudor din România are o poziție solidă în domeniu, e la mare căutare și câștigă între 5.000 și 20.000 de euro lunar în funcție de lucrările de pe agenda momentului. 

„Sunt luni în care nu muncesc deloc, așa cum ar fi august, dar în altele stau în atelier de dimineață până la 10-11 noaptea ca să-mi termin treaba. Sunt mai pretențioasă, mă interesează să respect calitatea. Dacă nu am chef sau nu mă simt bine, prefer să încui imediat și să plec la plajă, la mare. Îmi încarc bateriile, iar a doua zi o iau de la capăt”, se destăinuie Elena. 

Locuiește singură în Cipru, e tot singură la atelier, „n-am nevoie de angajați, iau lucrări doar cât știu că pot duce”. Mama, sora, fratele și nepoții sunt în România, se mai vizitează reciproc. 

Financiar, se declară o persoană chibzuită: „Mă costă chiria și utilitățile în jur de 400 de euro pe lună, n-am de gând să-mi cumpăr locuință, pentru că sunt foarte scumpe și nu vreau să mă îndatorez pe la bănci. Nu pun mare preț pe bani, dar nici nu vreau să arunc cu ei fără rost”. 

Și nu se gândește nicio secundă la ora pensionării: „Eu sunt precum Mircea Lucescu la echipa națională a României. Mă țin tare, până la 100 de ani! Dacă dânsul poate să aibă o asemenea responsabilitate la 80 de ani, de ce n-am putea și noi, ceilalți?”. 

„Spuneam câteodată niște tâmpenii în greacă de se prăpădeau toți de râs”

Cu limba greacă a scos-o repede la capăt? „În șase luni după sosire am început să vorbesc, pentru că mergeam acasă, luam dicționarul și învățam cuvinte, expresii. Îmi notam și ce auzeam la serviciu, mai întrebam. Spuneam câteodată niște tâmpenii de se prăpădeau toți de râs. Erau pe burtă! Dar, ușor-ușor, am deprins, fiind și forțată de împrejurări, pentru că trebuia să susțin o serie de examene în greacă. Și, în plus, e o formă de respect pentru țara care te găzduiește să înveți limba locală”.

Prinsă în vârtejul contractelor, Elena mai încearcă să se relaxeze prin crearea unor obiecte de artă metalică. În atelierul său din Nicosia tronează chiar la intrare o mulțime de exponate unicat, de diferite dimensiuni, care au apărut în expoziții deschise în insulă. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

„Uite, aici am acum, de exemplu, o ancoră folosită la o barcă de către refugiați sosiți în Cipru și vreau să o folosesc pe post de suport pentru o masă frumoasă”, explică românca. 

Instructorul de scuba-diving, mușcat sub ochii ei de un tigerfish

Marele ei hobby este însă tot dintr-un registru exotic: scuba-diving. În Cipru, Egipt – la Marea Roșie. „Sau în Mexic, unde voi pleca în curând la niște cursuri pentru plantații de corali, care se fac de obicei la o adâncime de 10-20 metri”, mărturisește Elena.

Continuă: „Scufundarea e o activitate de relaxare, de protejare a vieții marine. Îmi era chiar frică de apă înainte, dar am decis că trebuie să-mi înfrunt teama și am reușit. Și le-am pățit pe toate sub apă, de la atac de panică până la ieșiri de urgență la suprafață”.

Nu lipsesc momentele speciale din poveste: „Ne sărbătorim zilele de naștere în adâncuri, la fel – Crăciunul, cu bradul după noi. Mai nimerim pe lângă delfini, țestoase. E o senzație fantastică. S-a întâmplat însă odată și ca instructorul nostru să fie mușcat de-o ureche de un tigerfish, pește cu dantură foarte puternică”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

„Shopping” subacvatic: „Culegem ce mai pierd călătorii din croaziere”

E fascinată însă în special de o locație grozavă din Cipru: Muzeul Statuilor Subacvatice (MUSAN) din Ayia Napa, stațiunea cu cel mai ridicat potențial turistic din curtea Afroditei. E vorba despre o colecție de aproape 100 de sculputuri reprezentând copaci, copii sau elemente figurative, realizate de britanicul Jason deCaires Taylor și fixate la circa 10 metri sub nivelul mării. 

Lucrări similare ale aceluiași autor se mai află în Marea Caraibelor (Grenada), Mexic (Cancun), Bahamas, Insulele Canare, Indonezia (Bali), Australia (Marea Barieră de Corali) și Norvegia (Oslo). 

Iar o altă operațiune subacvatică e supranumită metaforic în grupul de prieteni drept „ieșirea la shopping”: „Mergem prin zonele pe unde se mai plimbă micile vase de croazieră, iar oamenii pierd în apă diverse obiecte. Am găsit o cameră Go-Pro, un amic a descoperit recent un lănțic destul de valoros”.

Captivată de Eliade și Cioran, tabu – unghii impecabile

Elena înșiră aceste istorii de la micul ei birou din hala de lucru, unde, într-un colț, tronează și cărți ale lui Mircea Eliade („Sacrul și profanul”) și Hortensia Papadat Bengescu („Concert din muzică de Bach”). 

„Îmi place enorm Eliade, de asemenea – Cioran. Sunt captivată de scriitura lor, de tematici. Îmi mai comand cărți preferate, îmi mai aduce cumnata mea, dar e cert că nu-mi lipsesc din preocupările zilnice”, mai spune Elena. 

Iar în acest timp unghiile ei impecabile, colorate, nu trădează nicio secundă faptul că trudesc zilnic în atmosfera arzătoare a focului sudurii. 

„Așa sunt tot timpul! Cine mă vede se miră când observă manichiura permanent nouă, îngrijită. Dar asta face parte din subiectele mele tabu”, explică suceveanca.

„N-am niciun gând să revin definitiv acasă”

În final, ce mai spune de la depărtare România de azi și cum se vede țara de baștină de pe coastele Ciprului? 

„N-am niciun gând să mă întorc definitiv acasă, pentru că mi se par multe lucruri nefirești, ciudate. Peste tot – numai bani, bani, bani, taxe peste taxe. Și nimic nu se vede cu adevărat în favoarea cetățeanului. Prețurile au ajuns în România mai mari decât în Cipru. Cum e posibil ca benzina să fie mai scumpă decât aici? Nu e ușor deloc. Bine, sunt convinsă că există categorii de oameni care au salarii acceptabile și se descurcă altfel, dar asta nu schimbă cu nimic discuția. Și las deoparte tema corupției din România!”, punctează Elena.

Ea vorbește și despre comunitatea românilor de pe insulă: „În general, oamenii sunt uniți, dar știți cum e – depinde și de caracterul fiecăruia! Dar, în general, ciprioții au o părere foarte bună despre români, n-am auzit pe niciunul să ne vorbească de rău. Asta și fiindcă românii sunt harnici, motivați în foarte multe cazuri de salarii generoase. Și n-ai să-i vezi pe români cerșind, fenomen care e, oricum, tot mai rar în Cipru! În plus, ce angajator ar ține pe cineva care nu e serios și nu-și face treaba?”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 16

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro