Viața de film a unei foste atlete, fugită în SUA în timpul regimului comunist. A lucrat ca femeie de serviciu, dar a ajuns să proiecteze zgârie-nori în Times Square

Ileana s-a născut la Cluj în 1955, dar venise în Capitală, la vârsta de 14 ani, după ce tatăl ei a primit funcția de vicepreședinte al CPCP (Comitetul Central pentru Consiliile Populare). Paisprezece ani înțesați de evenimente de tot felul au determinat-o în 1983 să înceapă un nou capitol al vieții sale. Unul riscant și plin de neprevăzut: evadarea în Statele Unite și începerea unei noi vieți peste Ocean.

„Tata zicea: «Dacă nu prinzi Olimpiada din ’72, te dezmoștenesc!»”

Elevă la Liceul „Gheorghe Lazăr”, sportivă de performanață, iar mai apoi studentă la Arhitectură, Ileana a primit o educație severă din partea părinților, care „erau foarte speriați să n-aibă necazuri cu Securitatea”.

Tatăl ei o voia cu orice preț o atletă de succes și nu accepta niciodată jumătăți de măsură.

„Când m-am apucat de atletism, în ’65-’66, au venit niște antrenori pe la școli și m-au recrutat. M-au trimis acasă să-mi întreb părinții dacă sunt de acord să mă lase să mă antrenez de trei ori pe săptămână, aveau nevoie de aprobare”, rememorează Ileana.

Tatăl meu zicea: „N-am nimic împotrivă, dar să nu fie un alt eșec, cum a fost patinajul artistic, unde la fiecare piruetă cădeai în fund. Nu poți să prinzi Olimpiada din ’68 din Mexic, dar, dacă n-o prinzi pe aia din ’72 din Munchen, te dezmoștenesc!”.

Ilana Găvozdea Holloway:

Piedici de la profu’ de mate: „Cine face sport n-are ce căuta în clasa mea!”

Tânăra Ileana a muncit din greu să se califice la Jocurile Olimpice de Tineret din 1972, însă piedicile au venit din toate părțile. Inclusiv de la școală, unde profesorul ei de matematică a pus-o într-o situație delicată. Un episod petrecut în 1971, chiar cu un an înainte de Olimpiadă, e reprezentativ.

Bunicul ei murise atunci și în ziua înmormântării avea și teza la matematică. Profesorul a programat-o să dea examenul în altă zi, dar exact când avea un campionat oficial, care ar fi ajutat-o să intre în lotul olimpic din 1972.

Nu era un concurs oarecare. Miza era foarte importantă pentru mine, dar gagiul (profesorul de matematică) s-a sictirit și a spus textual: „Cine face sport n-are ce căuta în clasa mea! Poate să se mute!”.

Ilana Găvozdea Holloway:

Decizia abruptă a dascălului avea să se domolească doar după ce tărășenia a ajuns subiect în presa acelor vremuri. Publicația „Sportul” a aflat de cele întâmplate și a satirizat, inclusiv printr-o caricatură de efect, decizia profesorului de matematică.

A renunțat la sport după Olimpiada de tristă amintire de la Munchen

Până la urmă, eforturile Ilenei au fost răsplătite. A fost prezentă în delegația României la Jocurile Olimpice de Tineret din 1972, într-o Olimpiadă umbrită de un episod tulburător: 11 atleți israelieni au fost uciși de către o organizație teroristă palestianină.

Imediat după întoarcerea în țară, Ileana s-a hotărât să renunțe definitiv la sport pentru a se dedica studiilor la Arhitectură.

„Am participat, dar, din cauza acelor evenimente, toată Olimpiada a fost compromisă. Când ne-am întors de la Munchen, mi-am predat echipamentul olimpic în autobuz. După ce m-am întors, am renunțat la sport. Mama mea mă întărâta. Aveam un milion de cariere posibile, iar ea mă voia chimistă alimentară”, își amintește arhitecta.

„În acel moment, tata și-a dat seama că o să ajung la pușcărie”

Șederea ei în România se apropia pe nesimțite de final. S-a mutat înapoi în Cluj, unde a început să lucreze la Administrația Parcurilor și Străzilor. A devenit membru de partid, dar experiența de acolo a lăsat-o cu un gust amar și a determinat-o să plece definitiv din țară.

Într-una dintre ședințele de partid s-a discutat despre faptul că oamenii de la țară nu puteau să-și cumpere pită pentru că nu aveau buletin de Cluj.

M-a apucat nebunia. Le-am spus: „Eu sunt un membru nou, poate că nu știu bine, dar am înțeles că asta e societatea oamenilor muncii. Cum n-au oamenii ăștia dreptul să-și cumpere pâine în țara lor?”.

Ilana Găvozdea Holloway:

„Când am ieșit din ședință, eram congestionată. Tata m-a întrebat ce s-a întâmplat, i-am spus, iar în acel moment și-a dat seama că eu n-o să pot să-mi țin gura și o să ajung la pușcărie”, a punctat Ileana.

A lucrat ca femeie de serviciu la un salon de manichiură din America

Dorița de evadare dintr-un sistem represiv era gândul multor tineri cu ambiții ai acelor vremuri, astfel că în 1983, Ileana Găvozdea a părăsit definitiv România și a început o aventură amețitoare, un veritabil rollercoaster, în Statele Unite ale Americii.

„Nu mi-a fost ușor. Dar când am deschis ochii și mi-am dat seama ce se întâmplă, am înnebunit! Am fugit în 1983, fără să cunosc pe nimeni. Am plecat cu 50 de dolari, fără să vorbesc limba engleză”, povestește ea.

A stat doi ani și jumătate ilegal în New York, iar SUA au refuzat să-i ofere azil politic. A fost la un pas să fie deportată pentru că autoritățile americane credeau că realitatea din România era mult mai roz decât modul în care o prezenta Ileana.

„Slăbisem, pierdusem vreo 20 de kilograme. Eram de 28 de ani și arătam ca o fetiță de 13 ani”, își amintește Ileana.

Tot acolo a găsit ajutorul și pentru șederea ei în America: o clientă, „o irlandeză foarte bogată”, care și-a sunat imediat avocata.

„Dracula Baby”

Scăpată de grijile deportării, Ileana Găvozdea a ajuns să profeseze în Statele Unite meseria pe care o studiase în România. Într-un scenariu ce părea improbabil, după cum ea însăși recunoaște, sorții i-au surâs și a ajuns un arhitect de succes la New York. Oraș în care s-a și căsătorit, devenind Ilana Holloway, și unde clienții americani o porecliseră „The Dracula Baby” (Puiul de Dracula).

„În America, a fost o criză economică îngrozitoare la începutul anilor ’90. În New York, primii care au dispărut au fost arhitecții, pentru că nu mai erau bani pentru construcții. Eu sunt foarte muncitoare. Să fi fost noroc?”, se întreabă Ileana, la 37 de ani de când a pășit prima dată pe pământ american.

A făcut întâi design interior, dar „construcțiile îmi erau în sânge”. A construit un zgârie-nori în Times Square și un spital în Long Island City. Spune că a avut o carieră foarte bună și a cunoscut mii de oameni.

Toată lumea mă întreba: «De unde ești?», iar toți îmi spuneau «Dracula Baby». Clienții spuneau «Where is the Dracula Baby?» (n.a – Unde e puiul de Dracula?).

Ilana Găvozdea Holloway:

Atentatele de la World Trade Center, moment de tristă amintire experimentat de Ilana la doar câteva sute de metri de locul impactului, au determinat-o să părăsească New York-ul. După experiențele de scurtă durată din Washington, orașul de origine al lui Jim, actualul ei soț, și Texas, Ilana s-a stabilit mai la sud, în Mexic, acolo unde locuiește și astăzi.

Autobiografia îi va fi publicată și la Londra

La 65 de ani și cu o poveste de viață impresionantă în spate, Ilana Holloway Găvozdea s-a hotărât să-și scrie autobiografia, una care va fi lansată în România și în Marea Britanie, la Londra.

Cartea a primit o denumire sugestivă: „Înșirând mărgele – Povestiri ale unui Puiuț de Dracula emigrant”.

„Zeci de oameni pe care i-am cunoscut în viața mea mi-au spus că trebuie să-mi scriu povestea. Să publici o autobiografie e aproape imposibil dacă nu ești o celebritate”, râde Ilana Holloway Găvozdea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro