O clădire de poveste pentru presa românească, „Palatul Adevărul”, a fost pusă de tot la pământ, după 123 de ani: „Nu am timp să vorbesc despre asta”

Mașini pline cu moloz, excavatoare care dărâmă bucăți de beton, o macara imensă care se mișcă și zeci de muncitori care nu stau deloc. E forfotă mare pe strada Constantin Mille, din București, la câțiva metri de Cercul Militar. Fostul „Palat Adevărul” a fost pus la pământ în doar câteva luni. Acum, urmând să se debaraseze cât mai rapid terenul.

Până să intre muncitorii și să o dărâme, clădirea era doar o ruină. O clădire de cinci etaje părăsită, fără geamuri, cu tencuiala căzută, și un adevărat pericol pentru cei din zonă. Ziarul Libertatea a mai scris despre ruina de pe fosta Sărindar în urmă cu doi ani. Atunci, doar doi paznici își făceau veacul pe la clădire.

„Nu am timp să răspund la nimic, sunt ocupat”

Informațiile paznicului s-au confirmat după doi ani. Clădirea, un monument pentru presa din România, a fost pusă la pământ. Autorizația șantierului este pentru „desființare parțială și consolidare imobil”, beneficiar fiind firma Fastigo SRL, iar executantul Apolodor. Reporterii Libertatea au luat legătura cu reprezentanții companiei Fastigo, o companie care se ocupă  de închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.

Recomandări

Ce taxe vor crește după alegeri. Primele luate în vizor: TVA de 21% și impozit pe venit de 12%. Analist: „E mai rău ca în 2010”

Dar Paul Pătuleanu, omul care apare în documente ca fiind reprezentantul companiei, s-a arătat extrem de deranjat de dialogul pe marginea demolării „Palatului Adevărul”. „Și ce dacă sunteți de la Libertatea? Așa, și? Nu am timp să răspund la nimic, sunt ocupat. Nu auziți că nu am timp? N-am ce să vă spun ca să vă intereseze. Chiar nu am timp să vorbesc despre subiectul ăsta. Poate altă dată. La revedere”, a spus acesta.

Din primele informații oferite de cei din zona imobiliară, pe locul unde a stat ani și ani „Palatul Adevărul” urmează să se construiască o clădire impozantă, cu parcare subterană. Doar că momentan nu se cunoaște dacă aceasta o să fie un hotel, așa cum s-a mai auzit, sau un bloc de locuințe de lux, care să aibă la ultimul etaj un penthouse, cu o terasă impozantă și o piscină.

Unul dintre cele mai cunoscute centre de presă din România

Alexandru Ofrim scria în cartea „Străzi vechi din Bucureștiul de azi” despre clădirea-monument distrusă între timp: „Strada Sărindar a fost locul unde se aflau redacțiile celor mai mari ziare din România interbelică. Pe stradă era o forfotă continuă de ziariști, corectori, tipografi, șoferi, deputați și oameni politici. Copiii vânzători de ziare așteptau la intrare în tipografie, luau ziarele și apoi fugeau spre Calea Victoriei, strigând «Ediție specială!»”.

Recomandări

Pictorii uitați ai României. Curatorul expoziției-eveniment: „Cunoașterea trecutului este astăzi ca o superputere” | Interviu

În România anilor ’20-’40 din secolul trecut, clădirea a fost unul dintre cele mai cunoscute centre de presă din România. Proiectată de arhitectul Ștefan Ciocârlan după modelul Palatului Figaro din Paris, imobilul din București a fost terminat în 1898. Iar în ziua inaugurării, redacția ziarului Adevărul publica un text despre palatul  în care urmau să se mute gazetarii.

Suntem în plină sărbătoare! Deschidem porţile Palatului Adevărului şi invităm marele public să-şi privească opera. Lui îi datorăm acest cadru superb, elegant şi artistic, în care şi un ziar din străinătate s-ar simţi mândru. El ne-a dat putinţa să facem ceea ce am făcut din Adevărul, un ziar european, şi din noul său local, un palat al opiniei publice, al zecilor de mii de cititori care, timp de atâţia ani, nu ne-au retras sprijinul şi simpatia lor

Pasaj din ziarul Adevărul din 1898

Tot în presa vremii, ziariștii dezvăluiau cititorilor cum arată noua lor casă: „Pereţii sunt acoperiţi cu faianţă verde de Meissen, decorată cu diverse motive. Între lambriu şi tavan, spaţiul este tapetat cu afişe rare, semnate de maeştrii Capillo, Grasset, Leandre, Cheret, Macha, Vermont sau Teişanu. Cabinetul directorului e alt muzeu. Pot fi admirate acolo tablouri de Luchian, Vermont, Verona, Simonide, Ştefan Popescu, Andreescu, Jiquidi sau Ressu”.

Recomandări

Alexandru Cumpănașu, „reîntors” în instanța de judecată. Acuză „fantasmagorii” în dosarul întocmit de DNA pentru fraudă cu fonduri UE

„Vestibulul biroului directorial, o gigantică bibliotecă”

În urmă cu 80 de ani, jurnaliștii de azi ai ziarului Adevărul scriau: „Sala lungă a Administraţiei este împărţită în două: primul modul e rezervat publicului, cel de-al doilea, funcţionarilor. Totul este spaţios, luminat şi aerisit. Scara de onoare, în spirală, este însoţită, de asemenea, de afişe colorate. Sala de Depeşi, înaltă cât două etaje, este o adevărată operă de artă. La dreapta – ghişeele de «Abonamente», «Anunciuri», «Reclamaţiuni», «Biroul administratorului». La stânga, panourile pe care se expun telegramele şi fotografiile. Vestibulul biroului directorial este, de fapt, o gigantică bibliotecă, care adăposteşte pe rafturile galbene colecţiile de ziare de la noi şi de aiurea. Prima sală de dinainte de cabinet este o adevărată galerie de pictură veche”.

Conform celor de la mișcarea „Rezistență Urbană”, în 1904, în clădirea Adevărul își mută redacția și ziarul Dimineața, cele două formând un trust, urmând ca în perioada 1917-1918 să activeze și Bukarester Tagblatt (Gazeta Bucureștilor), publicație oficială emisă de forțele de ocupație. După doi ani, Constantin Mille decide vânzarea trustului Adevărul-Dimineața către bancherul, economistul și finanțistul Aristide Blank, director al Băncii Marmorosch-Blank. Acesta îl numește redactor-șef pe Constantin Graur.

Nimeni altul decât unchiul jurnalistului Dumitru Graur, acum președintele Asociației Presei Sportive din România. 

Unchiul meu a fost considerat primul mogul de presă din România. A lucrat 15 ani în clădirea respectivă, devenită acum o ruină. Incredibil cum s-au degradat sute de clădiri din acest oraș, din această țară… A fost șef la gazetele din acea vreme, una dintre cele mai importante personalităţi ale ziaristicii româneşti. Apoi a plecat la Paris și, culmea, a murit în 1940, în ziua în care nemții au pus piciorul în Paris. A murit de inimă rea, la 60 de ani

Dumitru Graur, pentru Libertatea, în urmă cu doi ani

E clar că istoria unei clădiri-monument din București nu se șterge niciodată, dar construcția va dispărea complet. Și asta în chiar aceste zile de sfârșit de aprilie, început de mai.

Mai multe fotografii, în galeria de mai jos.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro