Secretul lui Brâncuși. Cum l-au ajutat disecțiile și studiul anatomiei să devină un geniu al sculpturii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un ungher al memoriei colective, numele lui Constantin Brâncuși este legat aproape exclusiv de sculptură, de formele sale pure, de abstracțiunile care au schimbat pentru totdeauna arta modernă. Și totuși, înainte ca mâinile sale să modeleze piatra, ele au atins contururile corpului uman în sălile de disecție, unde anatomia nu era doar un exercițiu științific, ci un mod de a privi în profunzime.
Cuprins:
Această întâlnire dintre medicină și artă nu este întâmplătoare – Brâncuși nu a fost doar student la Belle Arte, ci și elevul unor mari anatomiști, precum Dimitrie Gerota la București și Zaharia Samfirescu la Iași, doi profesori care l-au ghidat în descoperirea arhitecturii interne a corpului uman.
Ecorșeul, sculptură realizată sub îndrumarea lui Gerota în anii 1902-1903
Cel mai concret rezultat al acestei experiențe este Ecorșeul, sculptură realizată sub îndrumarea lui Gerota în anii 1902-1903. Lucrarea, aflată astăzi în Muzeul de Anatomie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, este mai mult decât un studiu anatomic.
Este un manifest vizual despre structura corpului, un punct de plecare esențial în înțelegerea volumelor care aveau să definească întreaga operă brâncușiană.
Într-o epocă în care ecorșeele erau folosite pentru educația medicilor și a artiștilor, Brâncuși nu s-a limitat la a copia detaliile musculare. A creat un echilibru perfect între precizia științifică și expresivitatea sculpturală.
„Simplitatea este complexitatea rezolvată”, avea să spună Brâncuși mai târziu. Această convingere și-a găsit rădăcinile în orele petrecute în sala de disecție, unde forma era desfăcută strat cu strat, până la esență.
Experiența anatomiei nu a fost doar un exercițiu didactic, ci o revelație: corpul uman este o sinteză de linii, structuri și forțe care se susțin reciproc.
Dincolo de ligamente, tendoane și mușchi, tânărul sculptor a învățat să vadă esența volumului, iar această cunoaștere a fost primul pas către stilizarea radicală a operelor sale mature.
Brâncuși și medicina ieșeană: O conexiune mai puțin cunoscută
Legătura lui Brâncuși cu lumea medicală nu s-a oprit la Dimitrie Gerota. Mai puțin cunoscut este faptul că sculptorul a asistat la disecțiile profesorului Zaharia Samfirescu la Institutul de Anatomie din Iași. Aici, în amfiteatrul mic al institutului, Brâncuși a privit cum corpul uman nu era doar un obiect de studiu, ci o taină ce trebuia descifrată.
Samfirescu, figură marcantă a medicinei românești, nu doar că i-a permis accesul la acest univers, ci a fost și unul dintre cei care l-au susținut financiar. Într-o perioadă în care viața unui tânăr artist era presărată cu dificultăți, sprijinul venit din mediul medical a fost esențial pentru supraviețuirea sa artistică.
Bustul pierdut al profesorului Zaharia Samfirescu
Mai târziu, la Paris, în 1905, Brâncuși primea o comandă din partea lui Nicolae Vaschide, ginerele lui Samfirescu și un psiholog român de renume.
Două busturi aveau să fie modelate în lut: unul înfățișând-o pe Victoria Vaschide, fiica profesorului ieșean, iar celălalt pe însuși Samfirescu. Sculpturile s-au pierdut, dar fotografiile lor, realizate chiar de Brâncuși, rămân mărturii ale unei legături profunde dintre sculptor și lumea medicală.
Între timp, în țară, familia Samfirescu avea să fie lovită de tragedie. Profesorul Zaharia Samfirescu s-a stins în 1905, iar în arhivele vremii se păstrează un detaliu care vorbește despre fragilitatea destinelor, dincolo de excelența profesională:
„Consiliul profesoral al Facultății de Medicină s-a întrunit ieri la ora 5 p.m., spre a chibzui în privința chipului cum să participe la înmormântarea profesorului dr. Samfirescu. Va participa la înmormântare atât întreg corpul profesoral, cât și studenții facultății. Consiliul, având în vedere condițiile mai mult decât modeste în care moare doctorul Samfirescu, a hotărât ca: catedra defunctului profesor să fie suplinită gratuit până în luna octombrie, astfel că întregul salariu să-l poată primi soția regretatului profesor” (Evenimentul, duminică, 10 aprilie 1905).
Soarta profesorului său oglindește, într-un fel, propriul parcurs al lui Brâncuși. Amândoi și-au dedicat viața unui ideal – unul științei, celălalt artei – iar amândoi au plătit prețul unei existențe modeste, departe de luxul și siguranța materială.
Ecorșeul – moștenire artistică și științifică
Astăzi, studenții UMF Iași au privilegiul de a învăța anatomie având în față una dintre cele mai impresionante reprezentări sculpturale ale corpului uman.
Ecorșeul lui Brâncuși nu este doar un model anatomic, ci o lecție despre materialitate, despre tensiunea dintre formă și funcție. Medicii pot înțelege mai bine structurile musculare, iar artiștii pot descoperi modul în care corpul uman își organizează liniile și volumele.
Muzeul UMF Iași oferă publicului larg ocazia de a descoperi această lucrare excepțională, punând la dispoziție vizite prin programare.
Pentru cei care privesc această sculptură nu doar cu ochii, ci și cu înțelegerea trecutului, Ecorșeul devine mai mult decât o piesă de patrimoniu – este un punct de întâlnire între medicină și artă, între precizie și viziune.
Brâncuși nu a fost un simplu observator al corpului uman. A fost un explorator al formelor, iar legătura sa cu lumea medicală i-a oferit instrumentele necesare pentru a vedea dincolo de suprafață. Într-un fel, sculptorul și medicii care l-au sprijinit împărtășeau aceeași căutare: ei voiau să înțeleagă mecanismele vieții, el căuta să redea esența existenței.
Undeva, între bronz și bisturiu, între piatră și disecție, s-au întâlnit două lumi. Și, în această întâlnire, Brâncuși a descoperit drumul spre simplitatea absolută, spre formele care nu mai imită realitatea, ci o condensează până la esență.
Muzeul Național de Artă al României (MNAR) a sărbătorit Ziua Brâncuși, miercuri, 19 februarie, printr-un program special dedicat marelui sculptor. Publicul a avut ocazia să descopere opera și influența sa asupra artei moderne prin tururi ghidate și o proiecție de film documentar.
Dr. Richard Constantinescu, istoriograf și autor; titularul Disciplinei Istoria medicinei, coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” și custode al Muzeului Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
