Cum se scrie corect: „o prietenă de-a mea” sau „o prietenă de-ale mele”?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă ai auzit pe cineva spunând „o prietenă de-ale mele” în loc de „o prietenă de-a mea” și ți s-a părut că sună ciudat, acest articol îți va explica tot ce trebuie să știi despre această sintagmă și care este sa forma corectă. Expresia este des folosită, fie că ne referim la persoane sau obiecte. Cheia aici este „de-a”, care înlocuiește, de fapt, prepoziția „dintre”. În acest articol îți vom explica totul pe larg, astfel încât să înțelegi care este forma corectă a expresiei, dar și de ce.
Cuprins:
Cum se scrie corect: „o prietenă de-a mea” sau „o prietenă de-ale mele?”
Limba română nu este deloc ușoară, iar asta îți poate spune oricine a învățat la școală genuri, cazuri și gramatica limbii române. Sunt multe expresii sau cuvinte pe care mulți le spun greșit sau le scriu greșit, iar asta pentru că s-a împământenit în memoria colectivă forma eronată a acestora. Printre greșeli se numără „vroiam”, „inopinant”, „repercursiune” și multe altele.
Printre expresiile greșite pe care mulți români le folosesc se află și sintagma „o prietenă de-a mea” sau „un prieten de-al meu”. Dar această formă nu este corectă.
Mai exact, forma „de-a/de-al” înlocuiește cuvântul „dintre”, astfel încât vorbim despre „o prietenă dintre ale mele sau un prieten dintre ai mei”.
Dar această sintagmă nu sună bine, așa că folosim „de-ai/de-ale”. În acest sens, sintagma corectă va fi „o prietenă de-ale mele” - „o prietenă dintre ale mele”.
În loc de „un prieten de-al meu” vom spune, în mod corect, „un prieten de-ai mei”, care este, în forma lungă, „un prieten dintre ai mei”.
Atunci când vorbim despre cineva anume, în acest caz o prietenă, ne referim la una dintre multele, una dintre prietene, astfel încât „o prietenă dintre ale mele” este varianta corectă din punct de vedere gramatical.
Mulți confundă lucrurile și fac acordul dintre pronumele posesiv „a mea” și subiectul „prietenă”, astfel încât în vorbire sună bine această sintagmă. Dar „de-a mea” ține locul „dintre”, așa că nu poți spune „o prietenă dintre a mea”, ci „dintre ale mele” (una din prietenele mele).
Exemple de sintagme asemănătoare
„Am vorbit cu un văr de-al meu să mergem la film” - forma greșită
„Am vorbit cu un văr de-ai mei să mergem la film” - forma corectă
„Mă duc la mall cu o prietenă de-a iubitului meu” - forma greșită
„Mă duc la mall cu o prietenă de-ale iubitului meu” - forma corectă
„A ieșit cu un amic de-al lui la un suc” - forma greșita
„A ieșit cu un amic de-ai lui la un suc” - forma corectă
„S-a certat cu o profesoară de-a ei” - forma greșita
„S-a certat cu o profesoară de-ale ei” - forma corectă
Dea și de-a, când se scrie legat și când se scrie dezlegat
Cuvintele care se scriu diferit dar se pronunță la fel se numesc omofone.
Definiția din Dex a omofonelor este următoarea: „(Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc.) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic”.
Printre cuvintele omofone se numără ia/i-a, va/v-a, sa/s-a, sau/s-au, iau/i-au, deal/de-al, neam/ne-am, deschideți/deschide-ți, cu minte/cuminte, etc.
În cazul dea și de-a, acestea sunt două părți de vorbire diferite. Se scrie „dea” legat când are formă de verb la modul conjunctiv, timp prezent, persoana a III-a singular și plural.
Exemple
„Trebuie să dea banii până pe data de 15”.
„El întâi să dea socoteală pentru ce a făcut, apoi să ceară ceva”.
„Bunica ieșit să dea de mâncare la găini”.
„Vrea să își dea hainele celor mai săraci”.
„O să ne dea de veste când ajunge”.
„Să dea Dumnezeu să fie cum zici tu”.
Pe de altă parte, „de-a” se scrie cu cratimă pentru a marca faptul că două părți de vorbire diferite se rostesc într-o singură silabă. Aici vorbit despre prepoziția „de” și auxiliarul „a” - pe care îl găsim în componența verbelor la infinitiv.
Pe scurt, scriem fără cratimă când „dea” este verb și reprezintă o acțiune.
„Putem să ne jucăm de-a doctorul, dacă vrei”.
„De-a lungul lacului sunt multe rățuște mici”.
„A căzut și s-a dus de-a dura pe deal”.
„A parcat de-a latul și acum nu mai încape nicio mașină”.
„A început să meargă de-a bușilea de acum o lună”.
Exemple de omofone
Iau/I-au
„Merg să iau pâine, mai vrei ceva de la magazin?”
Dacă i-au zis să vină mâine, va fi acolo la prima oră”.
Sau/S-au
„Mergem în oraș la prânz sau mai pe seară?”
„S-au certat și acum nu își mai vorbesc”.
Ia/I-a
„Nu a învățat nimic pentru examen, așa că o să ia notă mică”.
„I-a spus tot ce avea pe suflet și s-a descărcat”.
Deal/De-al
„Am fost pe deal și am făcut câteva poze senzaționale”.
„E cel de-al doilea participant al concursului”.
Limba română, dificilă și complicată pentru străini
Limba română este considerată cea mai dificilă dintre limbile romanice de învățat, din cauza provocării pe care o reprezintă stăpânirea gramaticii sale. Franceza și spaniola sunt și ele percepute ca limbi dificile.
Unul dintre aspectele care fac ca limba română să fie greu de învățat este gramatica: forma substantivelor este predispusă să se schimbe în funcție de relația lor cu verbul. Acest lucru este comun în limbi precum poloneza și rusa, dar nu se întâlnește în celelalte limbi romanice.
De asemenea, variațiile regionale pot adăuga complexitate pentru cel care învață: în unele părți ale țării, dialectul local va încorpora cuvinte maghiare, în timp ce în altele influențele slave vor fi foarte evidente, iar regionalismele și accentele apar și ele pentru a face totul mai greu pentru străini.
Pe de altă parte, există mulți factori în favoarea limbii române, atunci când vine vorba de ușurința învățării. În primul rând, limba este foarte fonetică, ceea ce o face relativ simplă de scris și de citit.
Moștenirea sa latină înseamnă, de asemenea, că împărtășește multe asemănări cu alte limbi, când vine vorba de vocabular.
Spaniola, portugheza și franceza pot fi ușor învățate de către români, dar destul de dificil de învățat de către străini.
Spaniola este considerată, de obicei, mai ușor de stăpânit decât franceza. Acest lucru se datorează consecvenței mai mari a prepozițiilor și a genurilor, precum și faptului că spaniola nu are articole partitive complexe, așa cum are franceza.
Pronunția foarte fonetică a cuvintelor în spaniolă este, de asemenea, în general mai ușor de stăpânit de către oameni, ceea ce face ca vorbirea limbii să fie mai puțin dificilă decât poate franceza sau germana.
Spaniola are cinci sunete vocale față de paisprezece în engleză. Natura previzibilă a regulilor lingvistice ale limbii spaniole ajută, de asemenea.
Dar și portugheza este ușor de învățat de către români. Regulile gramaticale din portugheză urmează, în linii mari, aceleași reguli ca și limba română; asta înseamnă că, din punct de vedere structural, limba urmează o logică familiară, ceea ce o face oarecum mai ușor de învățat.
Sursa foto: 123rf.com
martorul 22.03.2023, 13:50
sincer, eu nu cred ca inlocuieste prepozitia "dintre". nimeni nu poate demonstra asa ceva, e o abureala. o nascocire
GoguDemagogu 27.03.2023, 22:12
Asta cu "o prietena de-ale iubitului" suna ca naiba. Și dacă iubitul are o singură prietenă? ?