Era să mor din cauza unei amante prea pasionale

Nu am avut nicio amantă până la Corina, și nici nu voi mai avea alta! M-am lecuit, după ce am trecut prin ce am trecut. Pe scurt, am văzut moartea în fața ochilor. și asta nu mi-a plăcut deloc. Abia atunci am realizat cât de mult iubesc viața. Oricât de monotonă, mohorâtă, fără sare și piper ar fi ea, viața e totuși minunată. E grozav să trăiești. Haideți să vă povestesc cum m-am convins de asta!

Atunci când m-am însurat cu Simona, în urmă cu șapte ani, am fost un om fericit. Ne iubeam foarte mult, părinții ei, oameni de afaceri înstăriți și influenți, ne făcuseră cadou de nuntă un apar-tament în buricul târgului și un auto-turism de lux, aveam amândoi servicii bune (ea – în domeniul bancar, eu – în cel imobiliar), și tot ce ne mai lipsea și ne doream erau copiii. Cu ei, ne-am fi putut considera pe deplin împliniți, și chiar aveam să fim, câțiva ani mai târziu.

Astfel, după cinci ani de căsătorie, aveam doi copii: Mihai, de 4 ani, și Gabriela, de 2 ani. Niște scumpi. Adorabili. Numai că, din păcate, mințeam atunci când eu și soția mea ne declaram împliniți. Căci nu eram. Nu mai eram nici uniți, nici fericiți, nici măcar liniștiți. Deși țineam unul la celălalt, nu mai eram decât două persoane care aveau doi copii minunați și care conviețuiau de dragul lor.

Cum s-a ajuns aici? Nimic mai banal, nimic mai clasic. Odată cu apariția micuților, Simona și-a îndreptat atenția și și-a canalizat iubirea în primul rând către cei mici. Ziua îngrijea de ei și trebăluia neîncetat, iar noaptea pica frântă de oboseală. Treptat, i-a scăzut drastic și libidoul, ea nemaiavând chef de amor și respingându-mă tot mai des atunci când mă furișam ca un motan în călduri și mă cuibăream lângă ea. Nu în ultimul rând, Simona s-a îngrășat după cele două nașteri și a rămas cu 15 kilo-grame în plus, ceea ce o făcea mai puțin atrăgătoare.

Eu însă o doream și așa, mai ales după ce beam un păhărel-două cu vodcă. Decât nimic, decât să mă urc pe pereți de dorință, ar fi picat bine și o nevastă rubensian-dolofană. Dar nu pica… Viața devenise tot mai anostă. Nu mai ieșeam în oraș, nu mai făceam dragoste, iar de câțiva ani nu mai plecam nici măcar în concediu. Singurele momente de fericire erau cele petrecute cu copiii, ei fiind foarte zglobii și drăgălași.

Sunt convins că, în felul ei, Simona avea în continuare sentimente pentru mine, altfel nu ar fi fost posesivă și geloasă. Căci era. Conștientă fiind că mă ține în abstinență, ea devenise tot mai suspicioasă. Nu mă slăbea din ochi și, chiar dacă numai foarte rar se mai culca cu mine, sunt convins că, dacă ar fi aflat că o înșel, nu ar fi stat pe gânduri, ci ar fi băgat divorț.

în această sumbră eventualitate, a despărțirii, Mihai și Gabriela ar fi rămas la mama lor, eu aș fi plecat din casa mare și luxoasă și mi-aș mai fi văzut copiii doar din când în când. Ceea ce era de neacceptat. Cu toate acestea însă, îmi doream să mă simt din nou tânăr, să îmi trăiesc viața, motiv pentru care, deși eram conștient că mă joc cu focul, m-am decis să îmi găsesc o amantă. Dacă nu o făceam, cred că în scurt timp aș fi înnebunit ori aș fi devenit o legumă…

Pe Corina, colega mea de serviciu, nu mi-a fost deloc greu să o seduc. I se dusese vorba în firmă, iar ea nu se jenase să recunoască faptul că era nefericită în căsnicie. Faptul că adeseori era nervoasă, agitată, țipa, tuna și fulgera, ceea ce nu era deloc potrivit pentru un agent imobiliar, erau simptome clare ale faptului că biata femeie nu era iubită. Ducea lipsă de amor.

Am invitat-o la o cafea într-o seară, după ce merseserăm împreună la câteva vizionări, iar Corina a acceptat pe loc, părând chiar încântată.

— Nu vei avea probleme dacă vei ajunge târziu acasă? am întrebat-o după ce băuserăm o cafea și un coniac, iar ea își deschisese, suplimentar, doi nasturi de la bluza care plesnea pe sânii săi mari.

— Stai liniștit, David! mi-a răspuns ea, zâmbind. Soțul meu nu mai are de mult timp ochi pentru mine, nu-l mai interesează ce fac. De altfel, știu că mă înșală, iar el știe că știu, însă nu-i pasă. Cât timp avem copii împreună, copii care îl iubesc și au nevoie de el, știe că nu l-aș părăsi niciodată.

Așadar, Corina se afla într-o situație similară cu a mea. Nici că se putea să găsesc pe cineva mai potrivit, mai ales că, prin prisma meseriei noastre, aveam la dispoziție cheile multor case scoase la vânzare. Am început relația adulterină cu Corina chiar în acea seară, și totul a decurs foarte frumos la început. Ne-am iubit cu nesaț, căci amândoi veneam după o lungă și chinuitoare abstinență, dar totodată și cu tandrețe, drăgălășenie. Nimic nu prevestea întorsătura ciudată și tragicomică pe care urmau să o ia lucrurile la scurt timp după asta.

Despre ce este vorba? Ei bine, după câteva întâlniri amoroase, focoasa mea iubită avea să lase deoparte orice jenă și să își manifeste cu toată patima dorința sălbatică de a se împerechea. Nu cre-deam să existe o femeie aprigă și disperată ca ea, care efectiv să muște din bărbat în clipele de extaz. Dar Corina mușca!

— Oh, Corina, mă doare! am strigat odată, în toiul unei partide furibunde de amor. Te rog, mai cu milă!

— Rezistă, fii bărbat, David! urla ea ca isterica în timp ce își înfigea dinții din ce în ce mai tare în mine. Fii bărbat, fă-mă fericită, David!

și, am făcut-o… Numai că prețul fericirii sale avea să fie extrem de costisitor pentru mine. La sfârșitul animalicei partide de amor, mai exact la duș, am constatat că de la piept și până sub buric eram numai mușcături. Niște semne urâte, vineții, adânc intrate în carne, de parcă aș fi fost victima unei întregi haite de lupi hămesiți. Fără exagerare, așa arătam.

— Ce mă fac acum? am întrebat-o, cu teamă în suflet. Când m-o vedea nevastă-mea, mă omoară, apoi bagă divorț!

— Păi cum să mai bage divorț, dacă te omoară? a întrebat Corina, nedumerită.

— Lasă, nu contează, a fost o glumă neagră…

Un lucru era clar. Nu puteam merge acasă așa. La cât de profunde erau rănile, în mod sigur nu s-ar fi vindecat peste noapte, așa că, până la urmă, Simona m-ar fi depistat. Ideea salvatoare, pe cât de fantezistă, pe atât de inspirată, mi-e venit pe loc, în clipa când am auzit sirena unei ambulanțe: trebuia să mă internez în spital câteva zile. Așa, soția mea nu avea cum să mă vadă la bustul gol.

Zis și făcut. Am mers la Spitalul de Urgență, unde lucrează Cristi, un vechi prieten de-al meu, care era la curent cu viața chinuită pe care o duceam alături de nevastă-mea, și i-am explicat ce am pățit. Când a văzut mușcăturile, a izbucnit în râs.

— Ha, ha, ha! Doamne sfinte! Cine ți-a făcut asta? Bine că ai scăpat cu viață, omule! Nu-mi vine să cred! Există astfel de oameni, mai exact, de femei pe lumea asta?

— Da, bine că am scăpat cu viață, așa zic și eu, căci femeia asta e ca o tigroaică turbată… am încuviințat, spășit. Bine că am scăpat numai cu atât!

Cristi a făcut aranjamentele necesare, și astfel m-am văzut internat pentru câteva zile – chipurile! -, pe motiv de surmenaj, cauzat de efortul intens și stresul continuu de la serviciu. Când am sunat-o pe Simona și i-am zis că am leșinat pe stradă și că sunt la Urgență, ea a venit degrabă la spital. Dar, văzând că sunt bine, și aparent nu am nimic, s-a liniștit numaidecât.

— Câteva zile de odihnă îți vor prinde foarte bine, David! a conchis ea. Deh, eu ți-am spus să nu te mai agiți așa de mult, dar de la o vreme lucrezi până seara târziu…

Dacă ar fi știut soția mea în ce fel lucrasem eu până seara târziu, și dacă ar fi văzut mușcăturile Corinei, ar fi fost vai și amar de mine! Dar, din fericire, n-a aflat nimic, iar peste câteva zile, după ce am ieșit – vindecat de răni – din spital, lucrurile au reintrat pe făgașul normal. Acest „făgaș normal” presupunea, în accepțiunea mea, și continuarea relației amoroase cu năbădăioasa mea amantă, pe care însă am atenționat-o:

— Corina, te rog, fii calmă și controlează-te în timp ce ne iubim, chiar dacă plăcerea e mare… Să nu cumva să mă mai muști, căci mă bagi în belea și nu vreau să am neplăceri din cauză că nu te poți tu abține!

Biata femeie însă nu a reușit să stea cuminte prea mult… Peste vreo trei luni de la primul incident dureros, și-a pierdut iar controlul și, dominată fiind de un instinct furibund, în clipele în care tocmai se afla pe culmile extazului și țipa ca din gură de șarpe, m-a zgâriat atât de tare cu unghiile pe spate, încât am crezut că mă jupoaie de viu. Ce e drept, nu m-a jupuit, dar nici mult nu mai avea până să ia pielea de pe mine!

— Stai, Corina! am urlat când am simțit că nu mai suport usturimea. Te rog, oprește-te, că nu mai rezist!

— Of, David, mor de plăcere, acum mor! urla ea, de parcă ar fi fost posedată de diavol. Of, David, ce bine e!

O fi fost bine pentru ea, însă după ce s-a potolit, atunci când m-am uitat în oglindă, am încremenit. Spinarea mea arăta de parcă ar fi fost zgâriată de o pisică sălbatică. Soluția pentru ca nevasta mea să nu mă descopere a fost aceeași ca și după ce am fost victima mușcăturilor: doctorul Cristi m-a internat la Urgență. De data asta, i-am spus Simonei că diagnosticul a fost anemie acută

— Păi, vezi? Eu ți-am zis să mai iei și tu niște vitamine, că prea arăți palid! s-a ambalat nevastă-mea. Ai lipsă de fier și de calciu.

Din fericire, peste câteva zile, când am fost externat, nu mai aveam nicio lipsă de fier și calciu, căci de fapt nici nu avusesem niciodată. Eram roșu în obraji și, în plus, leziunile, oblojite de Cristi și asistentele sale, dispăruseră ca prin minune. Puteam merge acasă liniștit, fără teama ca Simona să observe ceva, ceea ce am și făcut.

La scurt timp după asta, fiindcă viața de familie continua să fie la fel de anostă, iar cea sexuală era la pământ, am reluat periculoasa legătură cu năvalnica amantă. știam că mă joc cu focul, știam de ce e în stare pasionala femeie atunci când face amor, însă pur și simplu nu puteam să mă resemnez. Cum să mă fi mulțumit să fac sex din an în Paște cu nevasta, care pe deasupra era și grăsună, când o tipă trăsnet și pe deasupra focoasă de abia aștepta să mă devoreze?

Ei bine, m-am exprimat foarte potrivit când am spus că amanta dorea să mă devoreze, căci, după alte câteva săptămâni de la reluarea relației, Corina

chiar era gata-gata să o facă. Era să mă mănânce! Sau, cel puțin, era aproape să mănânce o parte din mine, în speță organele genitale, care exercitau asupra ei o reală fascinație.

Până să îmi dau eu seama ce avea de gând descreierata femeie – căci sănătoasă nu e, în niciun caz -, ea m-a înhățat cu dinții și mi-a produs niște răni groaznice.

— Ho, nebuno! am urlat ca disperatul, în timp ce simțeam sânge scurgându-mi-se pe picioare. Ho, că mă omori!

— Oh, David, ești așa gustos! gemea Corina, în transă. Te mănânc cu totul, dragul meu! Acu’ te mănânc!

Din fericire, văzând că femeia avea de gând să-și continue plăcerea, fără a se gândi la suferința mea, m-am zbătut și am reușit să scap din primejdie. Problema a apărut atunci când l-am sunat pe prietenul meu, doctorul Cristi, și am aflat că, fiind în concediu, lipsea din oraș. Nu avea, așadar, cine să mă interneze, motiv pentru care am luat pe loc o decizie care – nu știam atunci – era să-mi fie fatală: pentru a putea ajunge în spital până când oribilele plăgi se vor fi vindecat, astfel încât să nu se prindă nevasta mea că am înșelat-o, m-am aruncat în fața unei mașini!

știu, a fost un gest nebunesc, dar eram bulversat, nu mai judecam limpede. Am așteptat la semafor și, când s-a pus culoarea roșu, am intrat în aripa unui autoturism care tocmai demarase, sperând să mă aleg doar cu niște răni superficiale. Din păcate însă, am intrat prea mult în fața mașinii, urmarea fiind aceea că am fost lovit zdravăn, în urma accidentului leșinând și trezindu-mă, plin de bandaje, cu numeroase fracturi și cu dureri insuportabile, pe patul de spital.

Acela a fost momentul în care mi-am jurat să nu mai am de-a face cât oi fi cu perversa Corina și nici să nu îmi mai fac vreodată altă amantă. Mai bine un trai în abstinență, cu frustrări și privațiuni, decât să fiu mort. Oricât de monotonă, mohorâtă, fără sare și piper ar fi ea, viața e totuși minunată. E grozav să trăiești. De câteva luni, de când am ieșit din spital, sunt nefericit, dar sunt viu. Asta contează cel mai mult!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE