Bolojan stând de vorbă cu AI-ul. Prostia Artificială și iraționalul violent

Am văzut o postare la ziaristul Ionuț Tudorică, unde se întreba dacă nu cumva prea multă lume face politică cu AI-ul. E o obsesie generalizată. Închipuiți-vă cum stă Bolojan, un ins deja probat ca fiind simplu angrenaj organic purtător de idei puține și fixe, de vorbă cu Chat GPT sau Claude. Nu-i așa că profesorii stau ‘geaba? Nu-i așa că bolnavii de cancer ne fură banii de la copiii sănătoși? Nu-i așa că mai bine iau bani de la cetățeni nerentabili și dau ajutoare sociale capitaliștilor care sunt cetățeni de prim-rang? Nu-i așa că trebuie să cheltuim aiurea pe armament și pe parteneriate strategice că altfel ne mănâncă rușii și chinezii? Etc.

Dacă folosești așa inteligența artificială, de fapt un mecanism de produs vorbăraie din care îți alegi fix ce-ți convine, atunci rezultatele vor fi mereu că tot ce ai mai stupid în tine va deveni stupid-științific.

Ăsta e și pericolul cu această unealtă minunată. Poate inspira descoperiri mari, dar poate deveni și cel mai bun mecanism de consolidare a prostiilor stereotipe deja achiziționate.

Când te uiți la ființe agresive și rudimentare care folosesc totul pentru profituri simple și ghiolbănești, vezi inși de pe la Casa Albă sau Pentagon, îți dai seama că ăștia ar fi făcut același lucru și dacă ultima mare invenție tehnologică era roata, nu LLM-urile. De altfel, inteligența artificială consolidează modele vechi și foarte vechi de dominație: o mână de trilionari care scot profit prin stoarcerea statelor și piețelor, câteva industrii și elite lobby-tomizate. Nu e întâmplător că acum câteva decenii în Silicon Valley ăia citeau Tolkien sau Ayn Rand, scriitori de mâna a doua cu imaginație bogată tocmai în ce privește un soi de elită medieval-capitalistă.

Războiul și tăierile

Senzația înfricoșătoare dată de austeritate și de atacul global asupra coșului supraviețuirii merge mână în mână cu sentimental acut că ăștia iau decizii după ce întreabă oracole tip Delphi. Industria AI e băgată până în gât în fuziunea cu industria militară, victimele civile se înmulțesc deodată cu așa zisa „precizie”. De fapt, responsabilitatea e mutată complet spre un complex impersonal militar unde se iau decizii AI-tehnocrate.

Profitabilitatea imediată pe vreme de război își schimbă datele. În vremuri de pace, munca cetățeanului e stoarsă de profit. În vremuri de război, profitul începe să fie extras din moarte (în cazul celor atacați) și din supraviețuire (în cazul popoarelor care atacă).

În această combinație fatală, care, da, scumpește benzina, face praf educație, sănătate, avem și o deteriorare publică a raționalului și a tot ce înseamnă media.

De exemplu, Trump, Netanyahu și războaiele lor sunt susținuți mai agresiv de forme tradiționale de presă sau de influecereală ultimul răcnet decât de propaganda clasică. Avem politicieni care au fost moderatori și prezentatori. Văd opinii ale unor așa ziși jurnaliști care merg fix în direcțiile cele mai distructive militar sau social. Sunt ziariști care urlă mai rău decât un radicalizat cu mitralieră în mână.

Cenzura e de cel mai mare prost gust, e pe față. În România, părerile care par „antisistem”, dar sunt fix pe linie țin și de pupatul fundului lui Trump, dar și de chestiuni mai subtile.

De exemplu, se urlă să se scoată taxele din prețul comustibilului. E o aberație pe care o spun „specialiștii” cu pompă. Și e o tâmpenie care lovește fix în săraci. Taxele trebuie să fie mari la combustibil, altfel chiar vom ajunge să dăm foc la spitale și școli ca să ne putem plimba cu tigaia la mâna a 15-a adusă din Germania.

Celălalt exemplu vine din raționamentul „strategic”: serviciile secrete au nevoie de bani pentru că sunt strategice, cheltuielile tembele militare sunt și ele strategice. Strategic e că cineva se îmbogățește aici din acest tip de extractivism strategic.

Când te uiți în ce hal o bună parte a presei, simpli mercenari promilitari, protrumpiști, ultraconservatori, sau ultraliberali „europeniști”, îți dai seama că deciziile chiar par înscenate de un AI. Nu ne-am fabricat modalități organice de apărare de decizii proaste. Nu suntem pregătiți să reacționăm nici dacă ăștia scot școlile cu totul în afara legii. Nu suntem pregătiți să reacționăm dacă ne trag în război fără să vrem.

Nu mai avem destul voci critice ca să reacționăm nici la cea mai scandaloasă decizie care vă vine în cap. De aia există Bolojan sau Miruță sau Grindeanu, oameni care în mod normal nu și-ar găsi job nici la covrigăria din colț. În opoziție, Simion sau Georgescu par un AI, model vechi, antrenat de să spurce tot ce e critică normală. Rugați-vă, deci. Pericolul nu e că vine inteligența artificială feroce care luptă cu omenirea. Pericolul e să vină semidocți să întrebe IA-ul dacă nu cumva omenirea în general e complet neprofitabilă.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE