Și la sfârșit nu va mai fi cuvântul

George Steiner face o observație foarte inteligentă cu privire la încheierea epocii culturii (și înlocuirea ei cu postcultura, o banală, dar permanentă, prosternare la superficial). El o pune pe seama ieșirii din cuvânt (ideea e preluată de Mario Vargas Llosa în Civilizația spectacolului). Cu alte cuvinte, omul și-a cam încheiat conturile cu cultura de când nu a mai pus preț pe cuvânt ca generator de idee. Este un diagnostic exact. 

Videocrația, dominanta ultimului secol, e deja un concept depășit. Trăim în videototalitarism. Oamenii care n-au ieșit din cuvânt sunt insule pe cale de dispariție, tolerate prin lipsa lor de relevanță, insule oricum izolate de societate, cu care nu au punți de legătură. Nimic bun nu va ieși, desigur, din această realitate – e un oarecare prolog la sfârșitul a ceea ce va fi fost homo sapiens. 

Bine, dar progresul tehnologiei informațiilor? Nu este acesta o dovadă că omul de fapt gândește mai mult ca oricând? Nu. Trăim în plină revoluție, atât că ea are la bază un vid. Suntem contemporanii unui om care poate trăi mai mult, poate ajunge mai departe decât oricând înainte, poate consuma mai mult. 

Totul însă într-o carcasă goală de conținut. Extirpându-și cultura, omul nou a rămas fără sens. Iar această lipsă de sens se va umple cu surogate agresive până când prea-plinul lipsei de sens va exploda într-un nou tip de conflict total. Cercul se închide. Și la sfârșit nu va mai fi cuvântul. 

Democrația presupune moderație, echilibru și bun simț comun. Nimic din toate acestea nu mai există de când internetul și rețelele sociale au liberalizat insulta care rămâne fără consecințe. Niciodată în istorie n-a putut omul să fie mai stupid în mod gratuit și violent verbal la o scară globală. 

Dialogul a murit și a fost îngropat într-o mare de lături. Lăcomia omului modern este dublată de lenea omului modern, care, la rândul la ei, este dublată de prostia omului modern. Ignoranța e senină, nu mai e văzută ca un handicap. Iar conștiință nu mai găsești decât în romanele clasicilor. Altfel nu am fi trăit în epoca trumpiților putiniști. 

Și mai departe? Mașinăriile vor gândi și vor munci în locul sapiensului defunct, care poate să se complacă, fără remușcări, în stadiul de post-sapiens și să-și descompună ultimele rămășițe ale gândirii și să își exhibe nemernicia constitutivă, abjecția înnăscută sau ticăloșia dobândită. 

Vestea e că dincolo de tot circul politic, de toate combinațiile balcanice sau mondiale, rămân indivizii umani care s-au degrevat de minte, limbaj și responsabilitate. 

Și din asta nu are ce altceva să apară: doar un tip nou de infern care va face viața pe pământ un iad oricui încearcă să reziste rinocerilor, înrolării obligatorii. 

Viața nu va mai fi posibilă decât în exil interior, gloata a compromis concomitent on-line-ul și off-line-ul, iar de la inteligența artificială nu e rezonabil decât să speri că va grăbi sfârșitul. 

Epoca post-sapiensului va fi, e tot mai limpede, și ultima din istorie.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE