Viața și moartea Partidului Social Democrat

Iar acum cărțile sunt pe masă, la vedere, Nicușor nu se mai ascunde, are asul în mânecuță. Pădurea nu se mai ascunde. Vine nota de plată a parteneriatului cu americanii și poporul plătește cu ce i-a mai rămas prin portofele după trecerea taifunului Bolojan, acest geniu economic fără nicio legătură cu economia reală, și după trecerea panacotarilor cu cutiile de pantofi pline. 

Situația e atât de gravă și de absurdă că îți dorești să se întoarcă madam Kovesi să-i mai ia un pic la mână, la dosare. Cât despre durerea în organul genital a fostului ministru al culturii, ea e echivalentă cu durerea în organul genital a lui Marcel de la Buzău în chestiunea deficitului. Fapt care, firește, nu i-a deranjat pe buzoieni, cum nu i-a deranjat nici că până în ziua de azi Ciolacu nu și-a găsit diploma de Bac – și într-o lume normală nu putea să se angajeze nici manager la el la covrigărie la Buzău.

Totodată, PSD este încă principalul partid politic din România, foarte prezent în Parlament. Totodată, această hegemonie social-democrată se va încheia.

Nu ai cum să ai leadership politic pe axa Manda-Grindeanu-Neacșu și să ajungi în altă parte. E imposibil, chiar și într-o țară atât de paradoxală ca România.

În doar doi ani, PSD va deveni, dintr-un partid mare, un partid cel mult mediu, apoi va fi mic, nereprezentativ, și în cele din urmă va dispărea.

Dar urmele trecerii sale prin politica de Dâmbovița vor dăinui. Metaforic așa, a fost radioactiv, precum Cernobîlul.

Tranziția a fost marcată de rapt, de jaf din banul public, iar PSD a stat cel mai mult la butoane. Nu mai avem căi ferate și trenuri? Întrebați la PSD. Nu mai avem sisteme funcționale de sănătate și educație? Întrebați tot la PSD (cu voie de la pădure, se știe). Și tot așa, și tot așa…

Din PSD a crescut AUR, căci au avut toate instrumentele pentru a opri ascensiunea extremismului. N-au făcut-o, au încurajat-o. AUR e barca de salvare a baronilor și baroneților, a lacheilor și a atârnătorilor cu origini în PSD.

A, și nu e vorba că vin iar rușii, vorba e că n-au plecat niciodată și serviciile de „securitate” au fost de la început (prost început), din ’90, o conductă prin care s-au scurs lăturile Moscovei. 

Cele mai corupte personaje din istoria politicii românești și în top, și la nivel est-european au venit tot de la PSD. A făcut și madam Udrea bugetul, vorba aceea, dar n-a atins niciodată performanțele „stângii”…

Dar, na, poporul s-a bucurat că a fost tratat cu jet Nordis și a mai vrut, mereu a mai vrut să mai fie călărit o tură. Eh, dacă le place așa….

PSD a fost moștenitorul de facto al PCR, a moștenit și gândirea de partid unic.

Democrația lăsată moștenire de Iliescu românilor a fost una originală, cu adevărat. Adică a fost o farsă, iar PSD a fost principalul beneficiar al acestei farse. În contra poporului român.

Milioanele de oameni care și-au luat lumea în cap? Ruralul distrus? Agricultura lăsată de izbeliște? Transporturile prăduite? Desigur, le-a făcut pe toate Soros. PSD nici n-a furat, nici gura nu-i miroase a Dragnea.

Iar gheneralul Oprea-Izmană e un înger. Oprescu a fost o binecuvântare, un bun gospodar care ne-a băgat în Cartea Recordurilor cu cel mai mare cârnat din lume. Iar Ponta, cel mai bun prim-ministru de la Năstase încoace, spun și boții pe internet. Cât despre Năstase, omul care și-a ratat și viața (politică), și moartea – preferabilă e deplina tăcere…

De la mineriade până la dragniadă, până la jandragnianda din august 2018, PSD a fost cu adevărat un imperiu al răului. Ceea ce nu înseamnă că aceia care au mimat opoziția la PSD au fost vreodată cavaleri ai binelui. 

Dacă Predoiu și PNL sunt binele în țara asta, eu sunt Harap-Mov! Dacă Băsescu a fost binele… Atunci, să mă ierte Dumnezeu!

Dar PSD a fost și este cel mai toxic partid românesc și, în fond, cel mai reprezentativ. 

Nu știu zece nume de indivizi umani în istoria de zeci de ani a acestui partid pe care nu să îi admir, dar să nu-mi fie frică să merg cu ei pe stradă că mă trezesc buzunărit… 

Nu degeaba unul dintre marii săi baroni a primit încă din tinerețe supranumele de „Portofele, portofele”. Ca panacotari din bugetul public, pesediștii au excelat. Chiar au fost magnifici la hocus-pocus cu bugetul.

Iar dacă în România ar fi existat justiție, nu harneală, marile lor întruniri nu s-ar mai fi ținut în Casa Poporului, ci la vorbitor, la Rahova sau Jilava. Poate… Cine știe?!

Dacă n-am avut, nu avem și nici nu vom avea prea curând justiție, nu harneală, nu putem decât să vorbim și noi. Precizări: mai sună Lia, mai aflăm că poliția e tot miliție și se gândește, și se acționează mai mult cu pulanul.

România e în halul în care e nu pentru că a fost prea multă social-democrație în România, prea multă protecție socială, prea multă solidaritate. Ci pentru că n-a fost mai deloc. 

PSD n-a fost niciodată un veritabil partid de stânga (în secolul al XXI-lea n-a fost deloc). E o aristocrație bugetară, extensia unui clan de nesătui, o clică de gargaragii care au ținut deliberat societatea fără educație, fiindcă dacă poporul român ar fi fost într-adevăr alfabetizat, PSD nu mai exista de acum un sfert de secol, iar AUR, firește, nu s-ar mai fi născut niciodată. Dacă ar fi funcționat programul „a doua șansă”, n-a mai fi auzit de „turudoiînapoi”, vorba aceea.

Și repet: nici galbenii liberali nu-s mai breji! Oho… Cum să fie, când l-au secretat pe acel nul vocal cu batistuță?

Iar USR e deocamdată o glumă cu strigături. Cât despre pădure, ea oricum e în toate cele ce sunt, precum balaurii din poveștile de altădată. Oricâte capete ai tăia, pădurea va mai găsi unul.

Balaurul nu pleacă. E aici pentru putere, bani, influență. Societatea e o anexă deranjantă la dreptul de vot, nimic mai mult.

Da, da, nici societatea aceasta debilă, cu puterea ei inexistentă de a se organiza și a da alternative politice decente, nu e mai reușită decât oglinda din Casa Poporului („casă” rămasă neterminată încă de acum patruzeci de ani, perfect românește)….  Noi să fim sănătoși, că dacă ajungem la spital, cam murim, se știe.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE