Dă-ți singur un pumn în gură, că ești nepalez! Campania de imagine și rumeguș USR

În Baia Mare, la o fabrică de mobilă Ikea s-a iscat un conflict între muncitorii nepalezi și muncitorii români. Pretextul a fost o mică ceartă între doi inși, dar confruntarea generală de după ne arată probleme mai mari. Nu de la un borcan cu aracet s-au bătut oamenii aceia, ci de la felul în care e tratat angajatul de orice nație ar fi el. Problemele alea mari sunt de obicei ocolite, pentru că lumea s-a obișnuit să dea din umeri și să zică „capitalism, ce vrei?”.

„Nepalez” nu mai arată apartenența la o țară, ci la o clasă – nepalezi sunt numiți toți imigranții care muncesc aici deși s-au născut în altă țară (indiferent că sunt pakistanezi, filipinezi, srilankezi etc.).

Deci da, suntem o țară de nepalezi. Am avut una dintre cele mai mari armate de mână de lucru ieftină de pe glob. Și da, am uitat de fiecare dată să spunem esențialul și să facem politici europene în consecință: oamenii noștri au fost și sunt folosiți ca să tragă în jos prețurile muncii de acolo. Dumping social ca la carte. Noi ne bucuram la mai puțin, muncitorii autohtoni și-au tot pierdut din drepturi, ba mulți chiar au trecut la susținerea unor partide pe față. Dar asta e marea capcană, nu e soluția.

Acum câteva zile un deputat AUR a umplut internetul despre cum nu mai poate el să primească mâncare de la nepalezi prin servicii de curierat. Un rasism ieftin la care s-a reacționat doar cu chestii de umanitate, nu e bine să discriminezi etc. Ceea ce e bine, desigur, dar e mult prea puțin. Pentru că e vorba despre exploatare, o exploatare făcută până acum între „noi și ai noștri”, dar care acum s-a internaționalizat. Nu pentru că ai noștri au devenit mofturoși, ci pentru că au îmbătrânit sau au plecat să facă în Vest ce fac nepalezii la noi. Sau au fost deja făcuți praf de munci fizice prost plătite la negru și gri.

Care ar fi trebuit să fie politica noastră în Europa? Scoaterea la alb a muncii acolo. Românii au suplinit distrugerea statului social acolo, adică au îngrijit bătrâni, copii, au construit fără să-și ceară drepturile pe care le-ar fi cerut un muncitor autohton. Nu am făcut asta, am urlat cât am putut că diaspora e eroină, n-am făcut nimic pentru cei de acolo, iar acum totul ia o turnură grotescă. 

Pentru că mulți din diaspora noastră nu suportă munca mai ieftină ca a lor. Iar acasă, unde credeam că mai rău nu se poate, vin muncitori aduși prin agenții care consideră că aici se câștigă fantastic, deși sunt mai prost plătiți ca noi. Goana panicată a diasporei înspre extrema dreaptă e panica față de o piață a muncii care îi elimină încet și de acolo, și de aici.

De aceea pumnii împărțiți cu nepalezi sunt pumni dați în propriile figuri. Pentru că e vorba despre exploatare. Nici până acum n-am vorbit despre cum s-au îmbogățit unii și muncitorii au primit salarii mizere și câte un șut în fund. De acum încolo vom vorbi și mai puțin, pentru că nepalezii „nu-s de-ai noștri”.

Când îți aduce un nepalez mâncare ai putea să te întrebi cum dracu‘ trăiește într-un oraș scump cu atât de puțini bani? În ce condiții? Cum de-i mai rămâne să trimită și acasă? Și de ce trăim așa, de ce ies profituri doar dacă îi calci bine pe alții în picioare? E o întrebare „europeană”, pentru ăia care nu mai pot de europenism și sunt sensibili când ies ghiolbani ca ăia de la AUR să urle rasisme.

Iar răspunsul stă în trecutul recent: nu fac cu nepalezii decât ce-au făcut și cu muncitorii români până acum, ba chiar mai rău, pentru că acei oameni sunt într-o țară străină la mâna unor patroni sau agenții de adus imigranți. Culmea e că mulți dintre acei inși patroni sunt și la extremă dreaptă, nici ăia nu mai pot de mila țărișoarei lor. 

Urletul lui Tanasă e urletul patronului extremist român care exact asta vrea, să încaiere angajații, ca să-și numere el banii. Vor fi din ce în ce mai mulți. Iar muncitorii care sunt apucați de furii rasiste, doar pentru că nu înțeleg că sunt manipulați de cei care fac bani pe cârca lor, își vor săpa groapa singuri.

Campania de PR USR

Miniștrii USR sunt într-un fel de campanie electorală continuă. Moșteanu, de la Apărare, mai are puțin și se pozează călare pe rachetele pe care le cumpără cu banii pe care nu-i avem. Iar la Ministerul de Externe o avem pe Oana Țoiu care repetă fraze de rumeguș cu o poftă mai mare decât a unui Iohannis. Sunt tot ce a produs USR mai bun, un partid care și-a decapitat șefa, pe Lasconi, după ce aceasta i-a salvat practic de la dispariția parlamentară (UE și națională) anul trecut. După seria Barna, Năsui (ăla îndrăgostit de Milei din Argentina, omul care privatizează tot) Ghinea și alții ca ei, au apărut „tinerele speranțe”, chiar mai goale de conținut decât antecesorii.

Este incredibil cum poți să îți aranjezi atâtea apariții fără să spui absolut nimic. Nicușor Dan are atribuții în ambele zone și s-a specializat în iohannism încă de când a apărut în Cotroceni. Dar să ai evenimente precum ce se întâmplă în Gaza, despre care până la urmă mai toți liderii europeni s-au urnit și au spus ceva critic la adresa Israelului, și tu să nu spui nimic? 

Nu mai departe de ieri, armata israeliană a atacat un spital din Gaza, Omorând ziariști de la Reuters și Al Jazeera și oameni care ajutau la transportul victimelor: 20 de morți cel puțin. Țoiu ajunge pe la interviuri cu jurnaliști care au grijă să n-o întrebe nimic despre nimic. Așa e când ai și „ziariști strategici”. Oricum ar repeta a mia oară că noi suntem strategici cu UE, SUA și NATO. Am fost așa de „strategici” că la întâlnirea liderilor europeni cu Trump nici n-a mai fost nevoie de măscăricii din Est.

Ce e foarte interesant la Țoiu e cum i s-a „aurizat” discursul, pe lângă rumeguș diplomatic au început să apară din ce în ce mai multe naționalisme care să colereze politica „strategică”: „Trebuie să ne protejăm tradiţiile şi identitatea, dar ca sursă de inspiraţie şi de legătură emoţională pentru viitorul României”, a declarat ieri referindu-se la diaspora.

Campania de imagine USR e demnă de un sitcom de comedie neagră, cu umor britanic, mai degrabă, decât cu umor tradițional verde românesc. Și stați că vin alegerile pentru București!

Foto: Agerpres

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE