Drumul de la cuvinte mari pe hârtie la salvarea de vieți: cei patru pași esențiali pentru ca planul de combatere a cancerului în România să fie eficient

În 2007 unul dintre acești oameni putea fi fiica mea. O malformație nediagnosticată în sarcină a dus la complicații, stop cardiovascular și multiple intervenții în străinătate. Sau putea fi Andrei. Anul trecut a fost diagnosticat cu o tumoră malignă și a fost trimis acasă, mai având doar câteva zile de trăit. Andrei a plecat, și el, în străinătate, a primit un diagnostic corect, tratamentul potrivit și vara aceasta ne-a trimis poze de pe plajă, din vacanță. 

Aproape 15 ani mai târziu acasă lucrurile arată similar. Astăzi românii mor din cauze prevenibile și tratabile mai mult decât cetățenii oricărei țări din Uniunea Europeană. Raportul Observatorului European arată foarte clar: mâncăm și bem prost, fumăm mult, consumăm mult alcool și respirăm un aer poluat. Acestea sunt printre cauzele ce duc la bolile care ne omoară și cel mai frecvent: boli cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale și cancer. 

Toate au cauze prevenibile sau tratabile și datele ne indică foarte clar în ce direcție trebuie să luăm măsuri pentru a salva vieți.

România merge înainte. Chiar dacă ne luptăm cu o pandemie scăpată de sub control, săptămâna trecută a fost lansat Planul Național de Combatere a Cancerului. Acesta urmează modelul Planului European publicat în 2021 care oferă o direcție țărilor membre pentru a gestiona cele 40% din cazurile prevenibile de cancer din Uniunea Europeană. Pe plan local este adoptat ca o măsură de sine stătătoare, în timp ce în Europa este parte integrantă a priorităților Comisiei Europene, împreună cu planurile pentru alimentație, strategie farmacologică și acces la date pentru a construi politici de sănătate informate științific. 

Recomandări

Cât costă trei mici cu cartofi la Târgul de Crăciun Craiova 2025. Avem prețurile pentru sarmale, ciolan și papanași

Urmând cei patru piloni identificați în planul european: prevenție, diagnostic precoce, tratament și calitatea vieții, România își propune un set de măsuri generaliste pentru anii 2023 – 2026. Consiliere, medicină personalizată, tumor board, traseu standardizat, strategie națională pentru prevenție a NCD (non-communicable diseases – boli netransmisibile), sau un fond de inovație în sănătate sunt toate idei excelente. 

Dar ideile excelente nu sunt cele ce ne lipsesc în sănătate publică. Ceea ce lipsește sunt viziunea și capacitatea de a implementa soluțiile care ne vor ajuta să mergem înainte. 

În statistică există o expresie care definește tehnica de care ne ferim: „tehnica chiuvetei din bucătărie”. Presupune să arunci toate datele în analiză, precum vasele în chiuvetă, și să speri că vei obține rezultate valide. În mod cert, dacă pui toate vasele în chiuvetă, nu o să poți să le speli. Așa și în statistică, rezultatele vor fi greșite. 

România trebuie să se asigure că Planul Național de Combatere a Cancerului nu va fi o chiuvetă în care am aruncat cuvinte importante, care aduc speranțe celor mai vulnerabili dintre noi, cei bolnavi. Istoria politicilor de sănătate publică nu ne încurajează să avem încredere în hârtii. Cuvintele puse pe foi de multe ori nu ajung să fie transferate în realitate. Știu asta din experiența personală. Am lucrat în Ministerul Sănătății cu hârtii care aveau scrise pe ele cuvinte mari și care au rămas maculatură dosită prin sertare. 

Acum avem o șansă. Comisia Europeană ne ghidează și finanțează pentru a schimba realitatea bolnavilor de cancer din România. Cum evităm o chiuvetă plină de idei din care nu știm pe care să o alegem prima pentru ca Planul Național de Combatere a Cancerului să fie funcțional? Cum putem merge înainte, să reducem numărul excesiv de morți evitabile în România? Din fericire, în sănătate publică există modele de politici publice implementate cu succes. Toate urmează câteva direcții tehnice clare, construind, pas cu pas, un program care nu pierde din vedere aspecte importante.

Pasul 1. Date

Primul Registru Național de Cancer a fost implementat în România acum 41 de ani. De atunci au mai fost dezvoltate registre regionale. Este momentul ca datele să fie colectate uniform, centralizate electronic. Pentru că niciun program național nu poate aloca resurse eficiente, dacă nu pornește de la date reale. 

Planul României este construit folosind date generale dintr-o sursa externă, Globocan (platforma Națiunilor Unite pentru cancer, n.r.) Dar date există la nivel regional și este esențial să înțelegem situația atât local, cât și la nivel național. Orice măsură va fi luată la nivel centralizat, orice investiție făcută fără aceste date, va irosi bani și vor continua să se piardă vieți. 

Un registru național electronic care să ofere date în timp real, despre pacienții din România, pentru a înțelege contextul în care vrem să dezvoltăm politici de sănătate publică, este esențial. 

Trebuie puse întrebări precum: cui ne adresăm, ce nevoi specifice avem, unde direcționăm resursele, ce fel de intervenții sunt necesare, în ce zonă. 

Analiza acestor date o să ofere claritate și cele mai bune șanse pentru ca pacienții să primească îngrijirile de care au nevoie. Un exemplu excelent este Registrul Național al Cancerului la Copil în România. Implementat de un ONG, „Dăruiește Aripi”, care, în 2019 a emis un raport care evaluează supraviețuirea în rândul acestor pacienți. Astfel de date, analize și rapoarte vor fi baza felului în care PNCC poate fi eficient.

Pasul 2. Priorități

Cine stabilește prioritățile în sănătate publică? Cererea dictează direcția în care se dezvoltă ofertă. Nevoile stabilite prin înțelegerea datelor dictează ceea ce statul trebuie să ofere. Cum ajungem la oameni și care este tipul de prevenție pe care trebuie să îl folosim? 

• Prevenție primară – reducerea factorilor de risc, campanii care să explice populației ce e bine să mâncăm, de ce nu este bine să bem alcool și să fumăm. 

• Prevenție secundară, screening și tratament timpuriu. 

• Prevenție terțiară, îmbunătățirea calității vieții prin reducerea poverii bolii, tratament, paliație sau reabilitare. Cui oferim noi aceste servicii? Până nu vom înțelege acest aspect critic, rămânem tot în chiuvetă.

Pasul 3. Instituții

Cine sunt oamenii care duc mai departe aceste măsuri acum, că au fost lansate? Ce capacitate reală există de a implementa cuvintele mari de pe hârtie? 

Inovația nu înseamnă doar medicamente inovative, care sunt mai mult decât necesare, dar nu oricum. Nu poți începe un Plan Național de Combatere a Cancerului cu tratamente inovative. Știm care sunt nevoile reale ale populației? Nu știm, pentru că nu avem date. Iar inovație înseamnă nu numai medicamente, ci orice soluție prin care instituțiile folosesc o cale nouă prin care pot să transforme promisiunile în rezultate pentru populație. 

Primul pilon se referă la prevenție. Un punct foarte important și în planul Comisiei Europene. Medicii de familie, a doua linie de prevenție, după campaniile de educație, informare și conștientizare, lipsesc cu desăvârșire în dezvoltarea planului. 

Oare tramvaiul merge fără vatman? Nici prevenția nu funcționează fără medici de familie.

Care sunt cele mai simple căi prin care putem să implementăm aceste propuneri? Cine poate să faciliteze, cine poate să blocheze măsurile? Până nu înțelegem clar care sunt, pas cu pas, direcțiile și cărările pe care vom merge, nu ieșim din chiuvetă.

Pasul 4. Bani 

Avem cel mai sărac sistem de sănătate din Uniunea Europeană. Investim în sănătate 5% din PIB, jumătate din investiția Germaniei, de exemplu. Uniunea Europeană finanțează cu 4 miliarde de euro acest plan pan-european, iar România trebuie să livreze un proiect care să atingă cele 10 ținte impuse de Comisie. 

Avantajul este că avem flexibilitate să utilizăm banii aceștia pentru populația din România. Dar fără să înțelegem care sunt nevoile reale ale pacienților la nivel național, o să aruncăm și niște bani în chiuveta unde sunt înghesuite toate ideile și nu o să ne alegem cu nimic. Cancerul este o boală costisitoare. Din toate punctele de vedere. Emoțional, social, la nivel personal și la nivelul sistemului de sănătate. Există metode prin care se poate determina dacă unele intervenții sunt cost-saving (suma investită aduce, pe termen scurt, mediu sau lung, un beneficiu mai mare celui care a investit) sau cost-effective (bani investiți sunt utilizați eficient). 

Prevenția este și nu este întotdeauna eficientă din punct de vedere financiar sau al impactului asupra pacientului, dar lucrurile trebuie gândite și înțelese clar de la început, pentru că suntem prea săraci să irosim bani și prea bolnavi să nu îi investim corect atunci când îi avem.

Sigur, poate să pară că vorbesc din cărți. Chiar scriu acest text stând pe un scaun în biblioteca universității din Boston. Dar direcțiile acestea vin din exemple concrete, pe care le-am studiat. În alte sisteme de sănătate, au dovedit că, urmați atent, acești pași funcționează. Iar în sănătate publică, într-o țară cu resurse atât de reduse precum România, nu ne permitem să experimentăm. Adaptarea și adoptarea exemplelor de bune practici este una dintre cele mai sigure direcții pe care le putem urma. 

De asemenea nu am scris specific despre cancer, pentru că nu sunt medic. Dar înțeleg sistemele de sănătate și programele naționale, cum se construiesc și evaluează și care sunt cele mai importante măsuri pe care putem să le luăm pentru a salva vieți la nivelul întregului sistem.  

Planul Național pentru Combaterea Cancerului este extrem de necesar pentru România. Dar sistemul de sănătate are nevoie de o nouă direcție, mai stabilă, și trebuie să se îndepărteze de chiuveta plină de idei care sună bine pe hârtie. Acest plan poate fi primul pas pe care-l facem într-o nouă direcție. Primul pas pentru ca în fiecare zi să nu mai pronunțăm 273 de decese în fața unor boli pe care le putem preveni sau trata. Depinde cum vom stabili prioritățile care vor creiona implementarea. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE