Opinie de
Georgiana Lincan
Toate articolele autorului

Vineri, 28 iunie 2019, 08:19

de Georgiana Lincan

  • Deși fac parte dintr-o comunitate de romi marginalizată din Mizil, am totuși culoarea pielii albă. De cele mai multe ori trec ca ”gadjie” (ne-romă).
  • Am prietene rome care vara nu vor să stea la soare ca să nu se bronzeze sau care își cumpără creme ”de albit”. 
  • Cred că trebuie să vorbesc mai mult despre privilegiul pielii albe.
Georgiana Lincan

Georgiana Lincan are 24 de ani și de 6 ani lucrează în cadrul Asociației E-Romnja, un ONG care se ocupă de promovarea drepturilor femeilor rome.

Sunt romă  din comunitatea ”tradițională” de romi din Mizil, am crescut cu bunica mea de când aveam 6 luni și am fost întreținută până la vârsta de 18 ani din pensia celor doi unchi cu dizabilități mintale. Am fost ajutată de diferite persoane, atât financiar, cât și motivațional, încât am putut să-mi completez studiile până la nivelul de master în științe politice. 

De șase ani lucrez în organizare comunitară în cadrul E-Romnja – Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome și încerc să le ofer fetelor rome din comunități același suport pe care l-am primit și eu.

Ca persoană romă care vine dintr-o comunitate cu multe precarități, pot să spun că accesul la educație nu ține doar de dorința ta ca individ de a ajunge cineva în viață, ci de un întreg context: mentalitatea părinţilor, situaţia financiară a familiei, domiciliul, sistemul educaţional, sexismul, discriminarea, inegalitatea de șanse etc.

Mi-am dat seama că trebuie să vorbesc mai mult despre privilegiul pielii mele albe când am ajuns în America

Deși fac parte dintr-o comunitate de romi marginalizată și stigmatizată, am totuși culoarea pielii albă. Nu mi-am dat seama că e atât de important să vorbesc ca romă despre ”the white privilege”, adică de privilegiul pe care poți să îl ai doar pentru că ai culoarea pielii albă, până luna trecută, când am fost în America.

Am ajuns în SUA prin ”Professionals Fellows Program”, un schimb de experiențe finanțat de Departamentul de Stat din America și coordonat de Ce-Re (Centrul de Resurse pentru participare publică). Programul durează o lună și jumătate și se adresează persoanelor din Estul Europei care lucrează sau își doresc să lucreze în organizare comunitară. 

Colorismul este un subiect despre care nu prea se discută în Europa, însă în America el este destul de cunoscut și important. ”Colorismul se referă la o discriminare bazată pe culoarea pielii. Colorismul dezavantajează persoanele cu pielea închisă la culoare, în timp ce le privilegiază pe cele cu pielea mai deschisă la culoare”, scrie jurnalista americană de culoare Nadra Karem Nittle. 

„Dikta, mandro kai si, penes che si gadji!” (Ia uite ce frumoasă e,  zici că e româncă!)

Pentru că am pielea albă, de cele mai multe ori trec ca”gadjie” ( ne-romă). Chiar dacă îmi asum cu tărie etnia mea, pentru că sunt foarte mândră că sunt romă și că fac parte din comunitatea din Mizil, totuși mi se pune la îndoială identitatea.

De multe ori, neromii (populația majoritară) îmi spun că sunt o ”excepție”, romii activiști pe care îi întâlnesc îmi spun că sunt prea albă pentru a fi romă, iar în comunitate, unde toată lumea mă cunoaște, aud des de la diferite persoane: „Dikta, mandro kai si, penes che si gadji!” (”Ia uite ce frumoasă e, zici că e româncă!”).

Romii au internalizat perspectiva rasistă conform căreia culoarea albă a pielii e automat un semn de frumusețe fizică și au o stimă de sine redusă dacă pielea lor e închisă la culoare. ”A fi alb” devine egal cu ”a fi frumos”, deci prin urmare ”a fi frumos” este egal cu ”a fi majoritar”, într-o țară europeană albă. De unde înțelegem că o persoană etnică afectată de colorism are toate șansele să dezvolte un complex de inferioritate față de majoritari. 

În cartea ”Piele neagră, măști albe”, Franz Fanon explică: ”Într-o societate albă, încă din copilăria timpurie, o persoană învață să asocieze o piele neagră cu ideea de greșit.” Iar atunci când copiii de culoare sunt expuși la o astfel de experiență vor dezvolta o traumă psihologică ca o rană mentală atașată personalității lor. Cei afectați de colorism se vor simți de multe ori reduși la identitatea culorii pielii închise. 

Fetele cu o piele albă care urmează să devină mirese valorează mult mai mult decât cele cu pielea mai închisă

Cunosc cazuri în care încă se practică căsătoria aranjată, iar fetele cu o piele albă care urmează să devină mirese valorează mult mai mult decât cele cu pielea mai închisă.

Am prietene rome care vara nu vor să stea la soare ca să nu se bronzeze sau care își cumpără creme ”de albit”, ca reacție la standardele de frumusețe fixate de societatea majoritară, iar în spațiile publice se confruntă cu atitudini negative din partea majoritarilor. 

Cred că trebuie să fim conștienți de privilegiile noastre, fie că suntem romi sau ne-romi, pentru că sunt momente și contexte în care avem puterea de a spune și face lucruri pentru cei care nu au privilegii. 

Sentimentul de vinovăție te va pune tot timpul într-o poziție defensivă egoistă

Departe de mine ideea de a sugera că a conștientiza privilegiile înseamnă a te simți vinovat pentru că ești alb(ă) sau majoritar(ă). Sentimentul de vinovăție te va pune tot timpul într-o poziție defensivă egoistă, în timp ce la nivel concret, cei mai puțini privilegiați au nevoie de aliați și aliate.

Când am vorbit în SUA cu femei afro-americane și hispanice despre munca și problemele din comunitate, mi-am dat seama că există multe asemănări între comunitățile noastre: și ele se confruntă cu discriminare, rasism, sexism și segregare în școli și în orașe. Și ele, ca și noi își doresc să se implice în mai multe activități, însă viața de familie le ocupă foarte mult timp.

Am rezonat cu foarte multe probleme și bariere din comunitatea afro-americană, însă oricât de mult aș înțelege eu toate sistemele de opresiune, nu o să simt niciodată discriminarea, așa cum o simt femeile afro-americane sau femeile și fetele rome din comunitatea mea care au culoarea pielii mai închisă. 

Foto principală: Facebook.com / ERomnja

Citeşte şi: