Vrem și noi ca Polonia! Noua scânteie din capetele goale ale liderilor noștri

Nicușor Dan și diverși din jurul lui au produs niște documente și idei în ultima vreme, din care pare că se adâncește haosul. De exemplu, sintagma stupidă din documentul dedicat apărării naționale: „independență solidară”. Ce-or fi vrut să spună? s-au întrebat atâția. Simplu, au vrut să spună că au început să se vopsească naționalist și conservator, dar vor și rentele globalismului. Cam sunt ONG-iștii care vor și societate civilă, vor să lucreze și la stat, să aibă și o colaborare cu o corporație și se și îmbracă în ițari și ii la team building cu trupa Subcarpați.

Nicușor Dan își dă jos încet blănița europenistă standard și ne arată „georgescul” din el, o entitate care a fost tot timpul prezentă acolo: neîncredere totală în stat, rentierism, dorința de a „tăia în carne vie” fix din ăia mai slabi pentru a „întări” camarile de businessmeni salvatori de țară. Că e Nicușor, că e Drulă, că sunt alde tinere speranțe de pe la PSD sau PNL, tuturor li s-a injectat parcă același ser: România n-o duce bine decât dacă o livrăm unei haite de afaceriști patrioți, iubitori de țară și de profit.

Mesajul politic general al ultimului an: noi suntem proști, nu știm cum să conducem o țară, nu știm ce vrem când candidăm, dar avem noi niște prieteni, de aia vrem puterea.

Între timp, Călin Georgescu are dosar pentru propagandă legionară, dar Nicușor Dan poate să țopăie liniștit pe lângă iubitorii legionarului Ogoranu. Tot anul s-a luptat cu legionarismul și cu fascismul, dar am ajuns deja la proiecte de lege împotriva comunismului. Adică, atât am luptat cu fasciștii încât ne-am apucat să-i vânăm pe adevărații adversari ai extremei drepte, stângiștii. Căci, să fim înțeleși, poate par că au școală, dar n-au: pentru ei, comunist e orice om care nu e dreptaci fanatic.

Noi „victorii” se anunță! Deja au respins mărirea salariului minim. Se joacă de-a discuțiile despre noi tăieri. Să mai taie de la profesori, cică! În schimb, poate se mai aranjează niște afaceri bănoase pentru secretari de stat de pe la educație – vezi materialul nostru cu Lixandru, un tipic bugetar de business.

Scăndăluțul cu pensiile speciale e un fake nesfârșit. S-au găsit să înceapă o luptă sterilă cu magistrații. Se știe că acolo s-au umflat beneficii nemeritate. Se știe că e aberant în mai multe domenii cât de mult a scăzut vârsta de pensionare. Dar Dan și Bolojan n-au produs decât scandal fără soluții. A zis ceva Nicușor Dan de pensiile speciale de la serviciile secrete? Până nu promovezi un impozit progresiv valabil pentru toată lumea, pierzi timpul. Sau, cel puțin, aplică acea contributivitate pentru orice sereist, nu doar pentru procurori.

Comică era fața ministrului Apărării când a auzit că se vorbește despre tăieri din veniturile militarilor. Păi, spune el, nu mărim bugetul la armată, nu e războiul aproape de noi? Era uimit că e castrat chiar de propria propagandă cu „războiul necesar și iminent”. Întrebare prostească, pentru că treaba stă la fel ca-n educație sau sănătate. Nu are legătură salariul cu contracte grase pentru aparatură, pentru traininguri, pentru firme de casă! Asta e politica lor, să dea bani înspre privați cât mai mulți și să taie din bani și drepturi de la salariați de orice fel.

În tot acest haos, spuneam, apare însă ideea luminoasă: să fim ca Polonia! Că și ei s-au făcut oleacă naționaliști, conservatori și au început să le curgă banii. Acesta pare să fie mecanismul care i-a dus pe ai noștri la exemplul polonez. Cornel Ban, unul dintre puținii noștri intelectuali care se pricep la economie și rămân și lucizi, a dat o replică memorabilă iubitorilor de model polonez:

„Demonizat de vocile pro-business românești, dirijismul financiar e la el acasă în Polonia. Banca de Dezvoltare BGK și fondul suveran PFR sunt instrumente-cheie prin care guvernul finanțează infrastructura, inovarea și companiile strategice. Împreună, ele gestionează active de circa 15–18% din PIB și acoperă peste 10% din finanțarea investițiilor naționale. În România, instituțiile similare sunt mult mai slabe și cu portofolii cu dedicație. Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții nu a fost funcțional, iar EximBank și CEC Bank operează ca bănci comerciale, fără un mandat real de dezvoltare. Investițiile de stat prin astfel de vehicule reprezintă sub 2% din PIB.”

Cornel Ban le spune românașilor de business – care visează cai verzi pe pereți cu refacere economică prin aruncat de bani spre mici șușe antreprenoriale – că Polonia face fix inversul: dirijează economia, dezvoltă etatist. Ca să înțeleagă și Bolojan, și Nicușor Dan, a făcut fix inversul îndemnului președintelui care le zicea prietenilor afaceriști „luați voi statul și faceți ce vreți cu el, că e prost”. În Polonia, și liberalii, și neoconservatorii au zis: bă, ia dați-ne statul înapoi, v-ați jucat de-a piața liberă 20 de ani și n-ați făcut nimic! Atenție, pentru lucrători și pentru oameni simpli, nu e Polonia vreun exemplu de „social”, e tot turbo-capitalism estic care calcă în picioare indivizi, dar măcar ăia n-au avut nesimțirea să oprească creșterea salariului minim: acum sunt la peste 1.000 de euro.

Profilul bugetarului-lider din România e acela al unui corporatist cu salariu întreg pe cartea de muncă și cu 10 afaceri pe lângă. Acest tip de bugetar trebuie ras, nu bugetarul cu salariul hărțuit nonstop.

Apoi, modelul de dezvoltare polonez, în care statul preia inițiativa, ne aduce aminte de un adevăr istoric valabil pentru tot estul Europei. Fără coordonare și centralizare, fără episoade de stat puternic cu un plan clar, nu ar fi existat modernizare accelerată. Acest colț de Europă a trebuit mereu să recupereze decalaje și să negocieze cu marile puteri. În Est, dirijismul a produs modernizare, păturile burgheze, capitaliștii locali au fost mai curând frâne decât promotori ai vreunui tip de modernitate ca în Vest.

Până nu vor fi împinse politic soluții de întărire spectaculoase a statului, penibili precum Bolojan vor fi „modele” economice. Așa de „modele”, încât vor tăia tot și vor lăsa un lăstăriș de șmecherași care să consume resursele statului și să-și ia 10 apartamente în Cluj sau în Dubai. Ăsta, da, e un lucru pe care majoritatea bolojeniștilor îl au clar în cap.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE