Caută-ți de muncă, vine criza!

Poftim, job serios: „Diriginte de șantier…” Diriginte! Ești atent? Uite ce scrie: „Conduce și coordonează construcția de clădiri și imobile…” Caută-ți un job part-time pe un șantier! Sunt destule în oraș, că Bolojan n-a tăiat finanțările la toate șantierele. N-ai calificare de diriginte? Angajează-te să dai cu lopata! Nu știi să dai, dar ai să înveți, că doar ești junior!

De ce te uiți urât la mine? Nu ți-am tăiat conexiunea la internet, nu ți-am tăiat banii de țigări. Du-te să acumulezi experiență! Da, dai cu lopata patru ore pe zi, apoi te duci la facultate. Sau invers: te duci să înveți, apoi te duci să dai la lopată, îți cunoști colegii de muncă, nepalezi și srilankezi; am auzit că sunt băieți de treabă, muncitori și disciplinați. Mai înveți și tu de la ei. Ești român, muncitor, cunoști lumea! Să vezi cum se organizează un șantier. Sunt reguli. Sunt relații între oameni. Este disciplină. Un șantier nu se face pe laptop. Nu există șantiere digitale. Trebuie să pui mâna pe lopată! O să-ți folosească! Ești tânăr, ești în putere, bagi la cap și experiența asta va conta în viața ta… De ce-mi răspunzi în halul ăsta? Nu mănânc rahat deloc!

Poftim, dacă nu-ți convine șantierul, că te bate vântul sau soarele în cap, du-te part-time într-un supermarket! Lucrător comercial! Ce-i așa de rușinos? Lasă-mă, domle, cu vrăjeala asta că nu faci o facultate ca să aranjezi pungile cu făină și orez la raft! Este vorba de experiență. Tu cunoști supermarketul doar ca client, când te trimite maică-ta să cumperi ce ți-a scris pe listă. Atât! Sau când eu te trimit să-mi iei niște bere. Cunoaște magazinul din interior: care sunt regulile, cum se respectă, care sunt procedurile, care sunt responsabilitățile, care sunt traseele. Supermarketul este o uzină… Și eu am lucrat într-o fabrică, mă rog, ca inginer stagiar – adică un fel de junior. Nu erau atâtea opțiuni cum aveți voi, să te muți dintr-o parte în alta cu serviciul, dar am învățat… Ce-am învățat? Munca, fiule! Munca! Munca asta îți ordonează viața. Ai să vezi care sunt regulile și-o să le aplici când o să ieși din facultate. Dacă ai să dai cu mopul în magazin, ai să dai cu mopul și în camera ta slinoasă, că de fiecare dată când intră maică-ta face o criză de nervi. Noroc că sar eu să dau cu aspiratorul, nu ți-ar fi rușine!… Nu mai striga la mine, sunt tatăl tău, că te… Auzi? Contează să capeți experiență! Ai să fii mai bogat!

Ieși din starea de confort și găsește-ți un job! Part-time, până termini facultatea. Nu poți să muncești din vârful patului. Trebuie să-ți imaginezi o zi de muncă: să te trezești dimineața, să te speli, să te bărbierești, să te îmbraci și s-o tulești la muncă! Poți să te imaginezi muncind ceva? Câteva ore de muncă? Poți? Vezi, nu poți, pentru că ești în bula ta de confort! Iar eu nu pot să te ajut s-o părăsești, nu pot să dau telefon la un diriginte de șantier și să-l rog cu cerul și pământul să-l angajeze pe fii-meu pentru că nu cunosc niciun diriginte. Și nici nu pot să mă interesez dacă au locuri pe joburile astea de Content Writer, Strategic Purchaser, Fundraiser, pentru că habar n-am ce înseamnă, cu ce se mănâncă lumea asta digitalizată. N-am pile să te bag într-un serviciu digitalizat, n-am nicio pilă, sunt depășit, sunt expirat, poftim! Dar eu muncesc în munca mea! Ca să-ți dau bani de buzunar!… Iartă-mă, dar m-am săturat să-ți mai dau bani pe Revolut! Recunosc, nu-ți dau mulți, așa cum dau părinții colegilor tăi, care au și mașină și se sparg în figuri, dar simt că nici tu nu mai ești la vârsta să primești banii așa, comod, ca un întreținut. Trebuie să devii responsabil pentru viața ta. Și nici eu nu mai pot să-ți dau cum aș vrea, pentru că inflația asta nenorocită m-a secat. Numai din criză în criză am trăit toată viața și n-am câștigat nimic…

Caută și tu ceva de muncă în lumea asta! Înțeleg că tot cauți de opt luni și nu primești niciun răspuns. Caută, aplică, nu te descuraja! Nimeni n-o să vină să-ți bată în ușa camerei cu un job! Tu trebuie să-ți imaginezi ce vrei să muncești. Și dacă ai să ajungi la această prefigurare, la această viziune, o să-ți fie mai ușor să-ți găsești, pentru că știi ce vrei să faci. Așa este și cu politicienii ăștia ai noștri cu România: n-au o viziune despre țară și d-aia trăim cum trăim. Viziunea contează. D-aia pleacă românii să muncească în străinătate: nu de dragul globalizării, ci pentru că șefii României n-au nicio viziune despre țară și nu-și asumă nicio responsabilitate. Pricepi? Hai că n-o mai dau pe politică, știu că nu te interesează. Dar trebuie să ai responsabilitatea ta de om, viziunea ta…

Te-am plictisit? Te-am enervat? Bine. Stai cu nasul în telefon. Ai grijă cu facultatea. S-o termini. Vezi să nu faci absențe. Mai vorbim. Dar să știi că nu mă mai uit pe anunțuri pentru tine, nu-ți mai caut job. Ce rău am ajuns, să-ți caut de muncă. Mai bine caut un job pentru mine, cu jumătate de normă. Știu să dau cu lopata, dar nu mai am puterea să dau. Poți să-mi spui, te rog, ce face un Fundraiser sau un Social Media Manager?… Să întreb ChatGPT?… Întreabă-l tu pentru mine, că te ai mai bine cu Chat-ul ăsta! Poate aplic, poate mă bag…                        

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE