Rubrica Libertatea “Cine e tare și cine nu” punctează personajele care, în zilele anterioare, ne-au încântat sau ne-au dezamăgit.
Misterul în jurul identității autoarei napolitane planează de aproape 30 de ani, de la apariția primului său roman, în 1992.
Din biografia sa știm doar ce a lăsat chiar ea să transpire înspre publicul înnebunit după scrierile sale – că s-a născut în 1943, că a locuit în Grecia, că are copii și că este, totuși, femeie, deși cei care au insistat s-o scoată, împotriva voinței sale, de sub vălul anonimatului au încercat să inducă teoria că Ferrante ar fi bărbat.
După cărți importante ca Iubire amară, Prietena mea genială și restul Tetralogiei napolitane sau Zilele abandonului, toate traduse în limba română, Ferrante va publica în noiembrie primul său volum din ultimii patru ani. Tot Napoli va fi miezul acestuia, lumea ei colorată etern și crud, pe care nu se poate sătura s-o povestească lumii întregi.
Acest anunț ține cu sufletul la gură un mapamond întreg de fani, pentru că Ferrante, oricine ar fi ea, își exercită vraja asupra cititorilor și atunci când nu scrie, darămite când anunță că are fructe proaspete pentru cei înfometați.
Pentru: