Ștefan Baiaram pentru naționala României. Povestea răvășitoare a băiatului părăsit la șase luni care a ajuns la reprezentativa U 17
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Una dintre cele mai promițătoare speranțe ale fotbalului românesc, internaționalul Ștefan Baiaram, 16 ani, are o poveste de viață răvășitoare.
Cuprins:
Legitimat la CSU Craiova, Bairam are deja patru convocări la naționala U17 a României. A urmat parcursul firesc pentru un talent, trecând și pe la loturile U15 și U16. Recent, a fost cu naționala lui Daniel Mogoșanu la Turul de Elită din Turcia, acolo unde tricolorii au luat bătaie soră cu moartea de la Austria, 1-5, Italia, 0-3. Au câștigat cu Turcia, 3-1, dar gustul a fost amare.
”Adversarii au fost mai pregătiți, mai puternici, iar noi am avut are”, spune mijlocașul despre o echipă din care fac parte și alte vârfuri, precum Ianis Stoica sau Alexi Pitu. Lovit la spate, Baiaram n-a fost titular decât un meci. Nu sunt dureri de la creștere – 15 centrimetri în ultimul an.
Aici e și nu e vorba despre fotbal. Povestea taie ca o lamă. E atât de complicat. Și de simplu! La șase luni, a fost părăsit la spitalul din Băilești. Celui care azi îi spune tată lucra la protecția copilului. A fost șansă.
Gigi Burticioiu i-a devenit asistent maternal. Nu l-a chinuit pe Fane. I-a spus povestea lui când a făcut primii ochi în viață. Despre cum a fost găsit, cum a fost salvat, cum va trebui să fie.
Gigi Burticioiu, soția și fiul lor i-au devenit ”tata, mama și frati-miu”. Colegii mai râd de el. Iar el spune că n-a fost tentat să-și găsească părinții naturali inconștienți. Bine că nu l-au abandonat într-un coș de gunoi.
Fane îl iubește pe Mitriță și îl urmărește pe Mbappe. Încă n-are tatuaje, dar va avea unul, de suflet. Își va desena unui cu inițialele tatălui, mamei și fratelui. Ce frumos! Primele imagini pe care și le aduce aminte sunt cele cu fratele lui mai mare mergând la fotbal. De fapt, mingea a văzut-o prima oară. Și s-a dus și el la fotbal. După frate. La Feps Craiova, în 1997. Andy s-a lăsat, el a continuat.
”Eram cu el Fane la antrenamentului fiului meu. A sărit o minge peste gard. El a luat-o și a început să facă jonglerii. Avea cinci ani. Antrenorul l-a văzut și l-a chemat la echipă”, își amintește tata Gigi.
La un moment dat, piciul a fost oprit de la efort. Probleme la inimă, suflu sistolic. Un an n-a mai bătut mingea. Apoi a continuat urcarea, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Barcelona Craiova, Casa Silviu Bogdan, școala de fotbal a fostului arbitru , CSU Craiova.
Acum joacă la trei grupe de vârstă, inclusiv la formația CSU 2, din Liga 3. Vise: ”Să joc la Craiova, să fiu titular la echipa sufletului meu. Nici n-am vrut să aud să plec, fiindcă am avut unele oferte de afară. Mi-era că mă pierd, că îmi va fi dificil”. La început a fost atacant, apoi al doilea vârf, până la urmă a fost tras în bandă, la mijloc.
”Mă bucur foarte mult că a început să se audă de mine. Tot ce pot să promit e că voi munci”, a fost concluzia sinceră a jucătorului oltean. Are doar 16 ani. Numele? E doar o problemă de detaliu. A fost prea complicat să-l schimbe, pentru a-l prelua pe cel al familie sale. Și va rămâne Baiaram, probabil! ”Tata, mama și ”frati-miu” vor rămâne tatuaje. Pe suflet!”.
Ștefan Bairam e imaginea unui producător de carne de pui, tatăl lucrează pe o mașină de pâine
Baiaram are un contract de imagine cu cu unul dintre primii patru producători locali de carne de pasăre, primind o sumă de bani în fiecare lună. Iar nea Gigi, tatăl din poveste, pentru că e o poveste, lucrează acum pe o mașină de pâine.
Baiaram are un fizic impunător pentru vârsta de 16 ani, iar calitățile tehnice și viteza de reacție sunt alte atribute care completează tabloul unui foarte tânăr fotbalist, vicecampion național cu Universitatea Craiova U 17 în Liga Elitelor și component al lotului național de juniori mari. Anul acesta vrea titlul. Fane a fost și un elev model, luând de mai multe ori premiul I.
”Fane e născut să dea gol, are simţul porţii, are plasament şi e foart eambiţios. E un copil foarte talentat, are voinţă. Fotbalul e marea lui şansă în viaţă”, Adrian Mirea, fost antrenor
