Controversa legată de ursoaica vânată pentru c-a omorât un turist italian: „Autoritățile au dat verdictul că  «animalul a provocat incidentul», deși am aflat cu toții că situația a stat invers” 

Cum s-a petrecut incidentul 

Omar Farang Zin în vârstă de 48 de ani a oprit motocicleta în apropierea barajului Vidraru pentru a fotografia și pentru a hrăni o ursoaică cu pui. Ignorând panourile de avertizare și distanța de siguranță, bărbatul s-a apropiat prea mult de animal, moment în care ursoaica l-a atacat și l-a târât într-o râpă adâncă de aproximativ 60 de metri. Câteva ore mai târziu, echipele de intervenție au găsit trupul neînsuflețit al turistului, iar lângă victimă se afla și telefonul mobil care conținea fotografii realizate cu doar câteva momente înainte de atac, inclusiv o imagine clară cu ursoaica și cei doi pui ai săi. În aceeași zi, animalul considerat de autorități un pericol iminent a fost împușcat.

Larisa Ghițulescu, analist media și cunoscător al ecosistemelor montane de 20 de ani, consideră că autoritățile au greșit fundamental, întrucât au încadrat greșit atacul ca fiind „prădător”, deși totul indică un comportament defensiv matern, tipic unei ursoaice care își apără puii. Ea subliniază că ursoaica era cunoscută în zonă, era pașnică și avea un comportament previzibil, iar imaginea din telefonul turistului arată că omul a intrat în mod nepermis în spațiul de protecție al animalului.

Ce spune legea despre împușcarea urșilor

Potrivit Ordonanței de Urgență nr. 81/2021, autoritățile pot interveni asupra unui urs considerat periculos în mai multe etape: alungare, tranchilizare și relocare, iar în ultimă instanță, eutanasiere sau împușcare. În cazul ursoaicelor cu pui, legea prevede o abordare diferită: intervenția trebuie realizată cu prioritate prin metode non-letale, precum alungarea sau relocarea. Dacă împușcarea este considerată inevitabilă, atunci puii trebuie preluați și duși în centre autorizate, iar costurile aferente îngrijirii lor sunt acoperite de Ministerul Mediului. 

Conform art. 5 alin. 4, împușcarea unui urs, inclusiv a unei femele cu pui este permisă doar dacă metodele non-letale au eșuat, viața oamenilor sau bunurile sunt puse în pericol, echipa de intervenție este amenințată, animalul este rănit grav sau agresiv sau prezintă un comportament deviant.  OUG 81/2021 – Portal Legislativ

România, țara cu cea mai numeroasă populație de urși bruni din UE

România se confruntă cu o realitate delicată având cea mai mare populație de urși bruni din Uniunea Europeană. Conform Ministerului Mediului, un studiu genetic național realizat în perioada 2022–2025 arată că în România trăiesc între 10.419 și 12.770 de urși, pe baza a peste 24.000 de probe ADN colectate din 25 de județe, însă rezultatul studiului este intermediar și este contestat de unele ONG-uri și specialiști. mmediu.gov.ro – Comunicat oficial 10 aprilie 2025

Pe baza acestor date, autoritățile au lansat o reformă a sistemului de gestionare prin zonare națională (cu patru tipuri de arii: conservare, conflict, management durabil, marginal) și monitorizare genetică permanentă. De asemenea, în 2024 a fost aprobată Legea nr. 242, care dublează cota anuală de recoltare a urșilor (de la 220 la 481 de exemplare) pentru prevenirea incidentelor în zonele de risc. Legea 242/2024 – legislație.just.ro

O reconstituire care ridică semne de întrebare asupra intervenției autorităților

După săptămâni de documentare, apeluri la viceprimarul comunei Arefu, Direcția Silvică Argeș, Jandarmerie, Poliție și alte instituții implicate, Larisa Ghițulescu a reconstituit firul evenimentelor, identificând mai multe contradicții între declarațiile oficiale și realitatea din teren. Concluziile ei, pe care le-a explicat într-un interviu pentru Libertatea, susțin că ursoaica nu a fost agresivă în mod spontan, ci a reacționat în apărarea puilor, iar împușcarea sa a fost nejustificată și contrară normelor legale.

Ursoaica își apăra puii, nu a atacat

Libertatea: Ați urmărit cazul ursoaicei de pe Transfăgărășan implicată în moartea unui motociclist italian. Cum a fost încadrat oficial acest incident în documentele întocmite de autoritățile din Argeș?
Larisa Ghițulescu: Aș începe prin a spune că, atunci când analizez un caz, îl pun într-un context mai larg înainte să diger comunicarea oficială. Un atac de urs în sălbăticie diferă de un atac la asfalt pe Transfăgărășan, unde trec poate mii de oameni pe zi în plin sezon. 

Este o cercetare mai amplă, care a început în urmă cu zece ani, când am sesizat, mergând pe teren, o degradare îngrijorătoare a ecosistemelor montane pe fondul exploatării forestiere agresive. Dezechilibrul naturii s-a instalat destul de repede – s-au produs eroziuni, viituri devastatoare, secetă, dezastre de mediu. 

Zăpăcirea speciilor sălbatice și migrarea lor spre așezămintele omenești tot aici își au cauza principală – în dezechilibrul naturii produs de om. Cel mai clar mi-a fost în Munții Vrancei – munți care, dintr-o oază de sălbăticie, habitat ideal pentru urși și lupi, s-au transformat într-un enorm șantier, efectiv.

După pandemie, am observat o intensitate a știrilor cu atacuri de urs, așa că am vrut să înțeleg ce altceva se întâmplă, din moment ce, statistic vorbind, mai degrabă murim înțepați de o albină decât atacați de urși. Așa că am început să fiu atentă la detalii și la circumstanțele fiecărei altercații om-urs în parte, în oglindă cu narativul autorităților rostogolit de mass-media. În cea mai mare parte, incidentele se întâmplă din neglijența sau iresponsabilitatea omului.

Și acum vine răspunsul la întrebare: cum a fost încadrat oficial acest incident? Păi autoritățile au dat verdictul că ursoaica „a provocat incidentul”, potrivit raportului de eveniment întocmit pe 3 iulie, deși am aflat cu toții că situația a stat invers. 

Au privit cei din Comisie atacul în context? Nu. Au cercetat faptele, deși autoritățile știau chiar din data de 3 iulie că ursoaica are pui și că turistul italian a încălcat regulile față de această specie? Nu. Au consultat un specialist în etologie (n.r. – etologia este știința care studiază comportamentul animalelor și al oamenilor, incluzând obiceiurile și deprinderile acestora), să înțeleagă cum se comportă o ursoaică cu pui protectoare? Nu – știau prea bine, oricum. 

Au dat un verdict total neîntemeiat pe fapte și știință. O ursoaică cu pui nu atacă „să mănânce” oameni, mai ales că ursoaica avea 20 de ani și nu avea antecedente. O femelă cu pui atacă strict defensiv, pentru că ea percepe apropierea omului de puii ei ca pe un atac prădător și ripostează violent, uneori fatal.

În literatura de specialitate am găsit o explicație care se potrivește situației de pe Transfăgărășan. Pe scurt, „singura intenție a unei ursoaice cu pui este să neutralizeze amenințarea” („Bear-inflicted human injury and fatality” – Timothy Floyd, MD, FACS).

Dacă autoritățile ar fi analizat circumstanțele, ar fi constatat destul de repede că turistul italian a provocat altercația, că el s-a apropiat nepermis de mult de familia de urși, că el a făcut gesturi necugetate, deci omul este cel care a încălcat regulile și a provocat incidentul, nu invers.

Un (vice)primar, autoritatea care întrunește Comisia de intervenție la urși, nu se pricepe la specii sălbatice, nu are pregătirea necesară și nici competența să profileze un exemplar de urs, să îl încadreze corect ca fiind riscant sau nu. Dar Ministerul Mediului, care guvernează această specie, are obligația să se priceapă la urși, să cerceteze fiecare altercație în parte, să intervină rapid dacă sunt implicați pui și să nu mai valideze crime fără să le fundamenteze științific și faptic, pentru că vorbim de o specie protejată la nivel UE. Este o eroare pe care Ministerul Mediului trebuie să o corecteze urgent.

Ursoaica era recunoscută ca fiind pașnică

– În documentul oficial obținut pe surse, se menționează că ursoaica era „fără pui” și că ea a provocat atacul. Ce alte informații, confirmate din teren, contrazic acest lucru?
– Să le luăm pe rând. Că nu ursoaica-mamă a provocat atacul mie mi-a rezultat destul de repede încă de când am citit știrea, cunoscând psihologia și comportamentul unei femele cu pui, mai ales dacă sunt foarte mici și încă sug. Am verificat chiar în acea zi autenticitatea fotografiei care începuse să circule (cu ea și cu puii lipiți de spatele ei), și mi s-a confirmat de la autorități că da, aceea este ultima fotografie din telefonul turistului. O poză care a clarificat totul pe loc.

Tot pe 3 iulie spre seară, Florin Stoican, consilier al Ministrei Mediului Diana Buzoianu, a postat pe Facebook aceeași fotografie cu familia de urși pe care o verificasem eu. Am dedus că are surse valide. De fapt, cam toată presa și opinia publică a știut despre acest lucru încă din prima zi, că ursoaica avea pui.

Foarte mulți o cunoșteau pe Veterana Transfăgărășanului, cu pui cu tot. Era inconfundabilă. Am vorbit cu un localnic ulterior, silvicultor de profesie, care cunoaște bine arealul, și mi-a zis că ursoaica asta „ieșea în evidență”.

Nu în ultimul rând, pe 28 iunie, deci cu aproape o săptămână înainte de incident, chiar eu studiasem un video cu o interacțiune a acestei ursoaice cu un motociclist fix în acel loc, unde ea obișnuia să stea. În acel video pe care l-am postat și comentat pe Facebook se vede cum un motociclist se apropiase să îi facă poze, iar ea a ripostat prin ceea ce se cheamă „bluff charge” (sare spre om și apoi se retrage). Foarte mulți încadrează greșit acest gest drept „atac”. Nu este atac, este un avertisment, îți dă o șansă să te retragi. Ca și cum ar trage un foc în aer. Deci nu avea un caracter agresiv, nu manifesta un comportament deviant, avea un comportament tipic unei femele cu pui care se simte pusă în pericol de un intrus.

Însă, știind ce trafic intens este pe Transfăgărășan, știind cât de mulți turiști se opresc să hrănească sau să fotografieze urșii, și înțelegând la ce stres este supusă o ursoaică cu pui mici de către vânătorii de fotografii, am anticipat un incident cu ea. Un gest greșit făcut de om lângă o ursoaică cu pui agasată permanent este un declanșator suficient. Nu doar că am anticipat o altercație cu ea, dar am și enumerat soluțiile „să prevenim pușca”. În mai puțin de o săptămână s-a întâmplat. Era iminent.

Au mai fost și alte filmări, au circulat intens reel-uri pe social media cu ea și puii ei exact în acel loc, deci există dovada că se știa de existența acestei familii de urși fix acolo.

– Legal vorbind, în ce condiții au voie autoritățile să împuște o ursoaică mamă?
– Păi nu au, tocmai asta este, nu au voie să împuște în sit natural, și nici o mamă nu au voie. Ei cred că au voie doar dacă fabrică un scenariu de urs prădător sau cu risc foarte mare – ceea ce au și făcut, ca să se acopere în hârtii. Au mers pe procedura legală, dar au comis un șir de falsuri pentru a fi pe procedură – de la încadrarea falsă a vinovatului și calificarea atacului (din defensiv în prădător) până la eliminarea totală a puilor din schemă.

Imaginea care demontează versiunea oficială

– Ați indicat că imaginea ursoaicei alături de pui apare în telefonul victimei. Ce relevanță are această fotografie pentru înțelegerea desfășurării reale a evenimentului?
– Explică totul pe loc. Vezi puii lipiți de spatele ursoaicei, vezi distanța extrem de mică, deci omul s-a apropiat nepermis de mult, a făcut un gest necugetat, iar ea a ripostat violent. O mamă-urs duce multe lupte în pădure pentru a-și proteja puii împotriva prădătorilor naturali, în special lupii sau alți urși, așa că are reacții rapide și în forță, antrenate.

Mai adăugăm și prădătorii umani. Urșii au o memorie excelentă, așa că ripostează dacă au avut experiențe anterioare negative cu omul – unii sunt sprayați abuziv, altora li se aruncă cu sticle în cap de pe geamul mașinii (cum am văzut că se întâmplă pe Transfăgărășan), sunt hăituți de braconieri, câinii sunt asmuțiți asupra lor … nu știm prin ce trec.

Chiar și așa, urșii cerșetori sunt extrem de toleranți cu omul și nu atacă, pentru că știu că de la om vine hrana. Însă la primul gest pe care o ursoaică cu pui îl percepe ca pe o amenințare iminentă – cum ar fi să încerci să îi mângâi puii – ea declanșează atacul. 

O ursoaică nu are noțiunea de mângâiat sau de selfie, ea are doar un instinct matern extrem de puternic. Pot fi și alți stimuli, de pildă anumite mirosuri, care îi amplifică reacția. Sunt mirosuri care îi irită pe urși. Noi nu știm ce a vrut să facă italianul.. poate să mângâie puii, poate a forțat un selfie de aproape… poate folosise și un parfum care a iritat-o, poate fuma foarte mult și duhnea a tutun. 

Nu știm, nu avem aceste răspunsuri, însă nicio curiozitate nu este deplasată în cercetările din străinătate când au loc atacuri, pentru a învăța despre această specie și pentru a înțelege ce s-a întâmplat acolo, ca să tragem învățăminte.

– Ce se cunoștea anterior despre această ursoaică în ceea ce privește comportamentul față de turiști sau localnici? A fost vreodată semnalată ca agresivă?
– Ursoaica avea 20 de ani și nu avea antecedente. O prietenă mi-a zis că o știa de zece ani, era pașnică. Dacă ar fi fost agresivă, ar fi fost împușcată demult, din primul moment. Eu am studiat-o pe ea în alte interacțiuni cu oamenii – au circulat videouri pe rețelele sociale – și chiar mi-a atras atenția pentru modul în care prevenea un conflict cu omul… Dădea un avertisment și se retrăgea la pui. Mi-a lăsat impresia că era o ursoaică înțeleaptă, protectoare, normală pentru condiția ei de mamă. Poate era și bolnavă, avea o greutate prea mică pentru vârsta ei (asta dacă ce au scris ei în raport este corect, că avea 160 kg).

– Ce au declarat autoritățile despre comportamentul turistului italian înainte de incident?
– Cei cu care am vorbit eu au validat comportamentul inadecvat al turistului. Un comportament sinucigaș, chiar lângă panoul care indica negru pe alb să stai departe de urși. Am stat de vorbă cu toate autoritățile implicate în documentarea acestui caz, mai puțin cu doamna ministru, care nu mi-a răspuns nici la telefon, nici la mesaj, nici la solicitarea de interviu pe acest subiect.

Împușcare „preventivă”, deși alte opțiuni legale existau

– În ciuda existenței altor opțiuni de intervenție, autoritățile au decis împușcarea animalului. Cum justifică ei această decizie și ce presupune această alegere din punct de vedere procedural și legal?
– Procedura presupune întrunirea Comisiei de intervenție (cea care apare în document), în baza OUG 81/2021, pentru evaluarea situației și tipul de intervenție, prima fiind alungarea, urmând tranchilizarea, relocarea etc. Împușcarea este ultima soluție.

În primele știri apărute după incident am auzit că au împușcat-o „preventiv” – așa au relatat unii reporteri care s-au deplasat acolo și i-au intervievat pe cei implicați. În raportul de eveniment însă ei au justificat cu faptul că „punea în pericol viața participanților la recuperarea victimei”.

Întrebarea este însă alta: chiar a pus în pericol viața celor prezenți? Cât de corect a fost evaluat temeiul în baza căreia Comisia a condamnat-o la moarte? Cine dintre cele 30-40 de persoane prezente la recuperarea victimei a afirmat atunci, pe loc, că și-a simțit viața pusă în pericol? Eu nu am auzit pe nimeni, și au curs multe știri – și live, și în cascadă. Un salvamontist de la Salvamont Argeș a declarat la cald că „i-a atacat de câteva ori”, dar „noroc” cu cei prezenți de față că nu s-a întâmplat nimic.

Că ursoaica încă era în preajmă și nu pleca de acolo este firesc. Își căuta puii disperată, care din cauza agitației cel mai probabil se suiseră în vreun copac – așa cum îi învață mama lor când apar prădătorii. O ursoaică niciodată nu părăsește locul unde și-a văzut ultima oară puii. Este singura explicație pentru care ea a rămas acolo. Restul, că „își păzea prada” este fie speculație, fie nepricepere a comportamentului unei mame-urs, fie mușamalizare. Una din astea trei.

– În același document apare și o propunere de eliminare a tuturor urșilor de pe marginea drumului și din parcările din zona Arefu. Ce ne puteți spune despre asta?

Documentul în baza căruia s-a luat decizia ca ursoaica să fie împușcată

Foto: Larisa Ghițulescu (Patreon)

– Mie treaba asta mi-a amintit de practica furtului de lemne cu legea în mână. Obții un aviz de transport de lemne, dar în baza aceluiași act încarci peste volumul specificat sau mai încarci camionul o dată, dacă nu chiar de două ori. Deci furt legal, cu actul în mână. 

Așa și aici. Vreau să împușc un urs, dar cu hârtia asta mai rezolv niște zeci. Cam cât poate fi de legal? Eu zic că nu e. Sursa mea din sistem pe care o consultam de obicei a ales să tacă de data asta, având un apropiat în anturajul noului ministru. Am verificat cu o a doua persoană, cu pregătire juridică, și mi-a zis că documentul „nu produce efecte”.

Oficial: „nu există pui”. Neoficial: toată lumea știa de ei

– Ați discutat cu viceprimarul comunei Arefu, care a inițiat comisia care a decis soarta ursoaicei. Ce detalii aveți despre modul în care documentul a fost transmis către Ministerul Mediului și care a fost reacția ministerului?
– Pe domnul viceprimar Vlaicu Daniel l-am sunat patru zile mai târziu după incident, cu alt scop, să întreb ce se întâmplă cu puii ursoaicei, pentru că presiunea publică era uriașă, puii erau în mare pericol deja, iar eu știam că doamna ministru emisese un ordin de relocare, așa declarase doamna Buzoianu la Antena 3 cu o zi în urmă, că este „în proces de redactare a ordinului”. 

Dl viceprimar m-a întrebat din prima: „Care pui?” Întrebarea m-a surprins. Așa am aflat, din aproape în aproape, că puii nu existau în raportul de intervenție din 3 iulie. Și mi-a mai zis că „nu există niciun ordin de ministru” pentru relocarea puilor, m-a îndemnat să sun la 112. Era un haos total. Apoi doamna ministru a scris pe Facebook că „nu e nevoie de niciun ordin”, s-a contrazis pe ea însăși. Ce să înțelegem de aici?

Dar da, l-am întrebat pe viceprimar dacă acel raport de eveniment din data de 3 iulie, care a decis împușcarea ursoaicei, a ajuns la Minister repede. A zis că da.

Versiuni contradictorii despre locul împușcării ursoaicei

– Ați adus la cunoștință că există o filmare realizată de turiști străini, în care se vede clar împușcarea ursoaicei pe marginea drumului. În ce măsură această înregistrare contrazice versiunea oficială potrivit căreia animalul s-ar fi aflat într-o râpă, în apropierea victimei?
– Aici devine complicat, demn de Agatha Christie. Deci nouă ni s-a spus că ursoaica „nu s-a dezlipit deloc” de victimă, care era jos în râpă, la 60 m în abrupt, și că cei care au intervenit să extragă cadavrul turistului au fost „atacați” – de fapt Salvamont Argeș a spus asta, altcineva de la ISU a zis că ursoaica nici măcar nu a încercat să atace, iar Jandarmul cu care am vorbit „a auzit de la colegi”. Dar să revenim la locație. Rezultă, așadar, din narativul oficial, că ursoaica a fost împușcată acolo, în râpă, la 60 m în abrupt, din primele informații. Asta ni s-a spus.

Până când a apărut filmarea unor martori, în care tipul spune „Honey, its the bear” („Iubito, este ursul”) și se aude o împușcătură. „Oh, l-au împușcat. Am filmat asta”, se aude o voce de femeie. Erau niște turiști din Australia, care au surprins momentul când a fost împușcată. Încă nu e clar ce urs au văzut ei, dar ce susțin ei că au văzut coincide cu sunetul împușcăturii.

Șase zile mai târziu, pe 9 iulie, a venit Romsilva – Direcția Silvică Argeș cu un comunicat care contrazice ce ni s-a spus inițial: „După predarea trupului neînsuflețit pe catamaranul de pe Lacul Vidraru, ursul a urcat din nou spre parcarea în care se aflau peste 20 de persoane. Deși s-au pornit sirenele și s-au folosit metode sonore pentru îndepărtare, animalul a refuzat să se retragă, menținând o atitudine imprevizibilă și periculoasă. În aceste condiții, personalul tehnic a fost nevoit să aplice măsura legală a împușcării, pentru protejarea vieții umane”. De aici rezultă că au împușcat-o sus, nu jos în râpă.

Și, cel mai important, au împușcat-o când misiunea echipei de intervenție de încheiase – deja predaseră corpul victimei. Și acest detaliu este extrem de important, contrazice declarația salvamontistului Dragoș Onea din 3 iulie. Deci dacă operațiunea se încheiase, de ce au mai împușcat-o? Contrazice ce au scris chiar ei în raportul de eveniment.

Motivul pentru care ursoaica încă era acolo l-am mai spus. Își căuta puii în disperare. S-a întors unde i-a văzut ultima oară. Dacă era mascul sau femelă fără pui, animalul ar fi părăsit de mult zona, de la primele semne de agitație. I-ar fi luat câteva minute să ajungă departe cu cadavrul să îl consume, dacă era o prădătoare, cum fals o portretizează unii. Și nici nu s-ar fi expus pericolelor în fața unei haite de 30-40 de prădători, cum îi percepea ea pe oameni în acele momente.

Nu este exclus nici să fi fost doi urși implicați în poveste, prea se bat cap în cap mărturiile.

Atac prădător sau reacție defensivă? Autoritățile nu au oferit dovezi clare

– Autoritățile au afirmat că ursoaica ar fi atacat echipele de intervenție în mai multe rânduri. Ați solicitat clarificări Salvamont Argeș. Ce răspunsuri ați primit și ce ați constatat în urma convorbirii?
– Am verificat mărturia salvamontistului Dragoș Onea din 3 iulie în mai multe părți. Un reprezentant al Salvamont Argeș, cu care am stat de vorbă ulterior, pe 5 iulie, mi-a spus că „ursoaica era acolo, în râpă, își păzea prada”. I-am replicat că „nu asta v-am întrebat, unde era, ci să faceți dovada că ați fost atacați de câteva ori, după cum susține colegul dvs salvamontist. Măcar o julitură, o zgârietură a existat?” I-am atras atenția că discuția este serioasă și cu declarațiile false nu e de glumă. Reprezentantul Salvamont nu a putut răspunde clar – oricât am insistat, s-a eschivat. În cele din urmă, mi-a cerut să fac solicitare în scris.

Situația a fost similară cu un reprezentant al Jandarmeriei. L-am întrebat pe locotenentul desemnat să stea de vorbă cu mine, care a fost prezent la intervenție, dacă l-a atacat ursoaica. A spus că nu a văzut, dar „a auzit pe colegi”. Deci nu a văzut, a auzit de la alții.

Viceprimarul comunei Arefu, Vlaicu Daniel, care a fost și șeful Comisiei de intervenție, precum și Dragoș Ionescu, responsabil cu fondul cinegetic la Direcția Silvică Argeș au susținut narativul Salvamont Argeș.

Nu și ISU. Într-un interviu la cald, un căpitan de la ISU Argeș care a participat la extragerea victimei, a declarat că ursoaica „a fost văzută în preajmă și nu a încercat să ne atace”. Deci nici măcar nu a încercat un atac.

Noi ce să înțelegem de aici? Ce înseamnă aceste bâlbâieli și contradicții între instituțiile statului? Unde sunt filmările care să demonstreze că ursoaica era o amenințare pentru viață? Dovezile? Și de ce nu au tranchilizat-o, dacă era așa? Era o opțiune perfect legală și morală.

– În contextul absenței unor dovezi clare ale acestor presupuse atacuri asupra echipelor de intervenție, cât de important este modul în care sunt folosiți termenii precum „atac prădător” sau „pradă” în comunicarea oficială, dar și care sunt justificările lor în momentul în care sunt cerute dovezi?
– Încadrarea atacului este extrem de importantă, mai ales dacă există plângeri penale și se anchetează motivul pentru care a fost împușcată mama-urs (o ilegalitate). 

Încadrarea atacului nu trebuie făcută de către salvamontiști, silvicultori, jandarmi sau primari. Ei își pot da cu părerea, sub impact emoțional. Dar nu au competența necesară să facă o analiză corectă a unui atac. Ei nu fac diferența între un bluff charge și un atac propriu-zis. Ce atac e acela dacă nu ai nicio julitură? Din 30-40 persoane prezente acolo, „atacate de câteva ori”, nu a pățit nimeni nimic… deci care atac? 

Ursoaica rămăsese acolo și era agitată pentru că nu își găsea puii, nu îi păsa de nimic altceva. Dacă mai voia să omoare pe careva în intervalul cât a durat recuperarea cadavrului, o făcea.

Dovada că era o femelă cu pui a apărut imediat. Fotografia cu ursoaica-mamă și cu puii lipiți de ea a circulat peste tot, în aceeași zi. Deci concluzia că am avut de-a face cu un atac defensiv – nu prădător – trebuia să apară pe loc și să inunde programele de știri.

Cât despre justificări, dovezi că au fost atacați, nu am primit. Doar mi s-a cerut să revin cu „o solicitare în scris”.

---

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro