Cum plănuiește Ioana Timofte, nepoata fostului șef SRI, să scape de dosarul delapidării de două milioane de euro de la CN „Controlul Cazanelor”

Ioana Timofte și subordonații ei de la CNCIR au contestat soluția pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde au termen pe 6 noiembrie 2025.

Mecanismul infracțional care a dus la „gaura” de două milioane de euro

Pe scurt, în perioada 2020-2023, Ioana Timofte și funcționarii din subordinea ei de la Compania pentru Controlul Cazanelor au elaborat un mecanism infracțional pentru a obține sume mari de bani prin delapidare.

• Gruparea condusă de Ioana Timofte se folosea de pretextul „produselor consumabile” de care era nevoie la CNCIR pentru a încheia cu firme „de casă” contracte.
• Directorii „ajustau” valorile acestor contracte în așa fel încât ele să se încadreze în legislația atribuirii directe, adică fără licitație publică.
• Mai departe, patronii firmelor își păstrau 30-35% și apoi tăiau facturi fictive, iar banii rămași erau împărțiți între funcționarii de la CNCIR.
• Evident, mare parte din bani ajungeau la șefa CNCIR, Ioana Timofte, care își renova penthouse-ul, își cumpăra opere de artă, bijuterii și ceasuri.

Ce invocă Ioana Timofte ca să scape de dosar

Libertatea a consultat încheierea finală din procedura de cameră preliminară pentru a vedea care sunt argumentele Ioanei Timofte și a celorlalți 9 inculpați pentru restituirea dosarului la DIICOT.

Ioana Timofte a criticat rechizitoriul sub următoarele aspecte:

• „A arătat că neregularitatea actului de sesizare în ceea ce priveşte lipsa unei expertize tehnico-ştiinţifice financiar contabile decurge din faptul că infracţiunea pretins săvârşită este una economică, astfel că întocmirea unei asemenea expertize, de către un expert imparţial, şi nu de către specialişti ANAF (asupra cărora ar putea plana suspiciunea de părtinire), era esenţială.
• Referitor la neregularitatea actului de sesizare în ceea ce priveşte nulitatea absolută a depoziţiilor inculpaţilor audiaţi ca urmare a delegării dispuse de către procurorul de caz, precizând că potrivit legislaţiei aplicabile infracţiunilor pentru care este cercetată, urmărirea penală este efectuată în mod obligatoriu de către procuror, iar prin modalitatea desfăşurată au fost eludate dispoziţiile privitoare la competenţa organului de urmărire penală, ceea ce determină nulitatea absolută a declaraţiilor date în calitate de suspect/inculpat în faţa organului de cercetare penală.
• În ceea ce priveşte neregularitatea actului de sesizare privind încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, a arătat că în cazul de faţă, acesta s-a materializat prin audieri programate în acelaşi timp în două oraşe diferite, aceasta deoarece dreptul la apărare presupune că persoana cercetată trebuie să beneficieze de o apărare efectivă, iar condiţiile logistice nu trebuie să împiedice acest drept.
• A invocat nelegalitatea actului de sesizare prin încălcarea principiului egalității armelor, arătând că dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului, cât şi inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observații referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influenţării deciziei instanţei.
• A mai invocat nelegalitatea actului de sesizare prin prisma nulităţii ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpată, arătând că procurorul de caz s-a mărginit la a enunţa pur şi simplu mijloacele de probă administrate, fără a reliefa de o manieră clară acuzaţia adusă şi raţionamentul procurorului care, prin raportare la ansamblul materialului probator administrat, trebuie să expună un raţionament referitor la propria convingere.
• A considerat că atâta timp cât ordonanţa în discuţie nu a fost motivată, dreptul la apărare al inculpatei a fost vătămat în mod iremediabil, aceasta neavând posibilitatea concretă de a lua cunoştinţă de raţionamentul avut în vedere atunci când s-a dispus inculparea acesteia.
• Mai mult decât atât, a învederat că standardul de probă cerut pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este mai ridicat decât cel pentru a se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale, astfel că este necesară o analiză detaliată a probelor administrate de natură a reliefa îndeplinirea acestui standard de probă.
• În final a invocat nelegalitatea actului de sesizare sub aspectul nedescrierii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat sub modalitatea iniţierii, arătând că indicarea probelor şi mijloacelor de probă care susţin teza acuzării presupune trimiteri explicite, punctuale, atât la elementele faptice care au fundamentat concluzia procurorului că există o faptă prevăzută de legea penală, comisă cu vinovăţia prevăzută de lege de către persoana inculpată, cât şi la mijloacele de probă prin intermediul cărora au fost obţinute aceste elemente.
• Întinderea acestor trimiteri sau explicaţii depinde de particularităţile cauzei, fiind însă esenţial ca rechizitoriul să indice suportul probator, direct sau indirect, al elementelor esenţiale, obiective şi subiective, circumscrise conţinutului legal al infracţiunii, astfel încât acuzatul să poată înţelege cât mai exact baza probatorie a acuzaţiei şi, eventual, în deplină cunoştinţă de cauză, să o poată contesta în faţa instanţei de judecată”, se arată în Încheierea din 7 august 2025.

Alți inculpați au mers pe „fenta” lui Mitică Dragomir

Ceilalți inculpați au invocat, printre altele, lipsa competenței Curții de Apel București în raport de calitatea de avocat suspendat a Ioanei Timofte, susținând că dosarul ar trebui să fie judecat pe rolul Tribunalului București.

În trecut, un astfel de motiv a dus la rejudecarea de la zero a Dosarului RDS&RCS, în care Mitică Dragomir fusese condamnat de Tribunalul București la 4 ani de închisoare pentru mita de două milioane de euro primită de la RDS&RCS pentru difuzarea unor meciuri de fotbal.

Abia în apel, după ani de proces, magistrații au realizat că fiul lui Mitică, Bogdan Dragomir, era avocat suspendat, așa că procesul trebuia să se judece pe fond la Curtea de Apel București, nu la tribunal.

De data asta, în dosarul Ioanei Timofte, judecătorul a reținut că dosarul e de competența Curții de Apel, chiar dacă nepoata lui Radu Timofte e avocat suspendat:

• „Judecătorul de cameră preliminară constată că, sub aspectul competenței funcționale, materiale, personale și teritoriale de soluționare a cauzei, (…) Curtea de Apel București este legal învestită.
• Suspendarea calităţii de avocat presupune, în mod logic, lipsa exerciţiului profesiei, dar nu și pierderea calităţii în sine, ci numai imposibilitatea exercitării ei.
• Față de acestea, competența de judecată a infracțiunii presupus săvârșită de un avocat suspendat în caz de incompatibilitate sau la cerere aparține curții de apel, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus. (…)
• Din lecturarea conținutului rechizitoriului, judecătorul constată că, din punct de vedere formal, situația de fapt expusă de procuror pentru acuzarea inculpaţilor cuprinde toate detaliile esențiale care pot conduce la stabilirea obiectului și limitelor judecății, dar și la exercitarea corespunzătoare a dreptului la apărare de către această parte, iar realizarea unor completări ori lămuriri suplimentare nu este necesară.
• Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel București apreciază că marea majoritate a apărărilor inculpaţilor nu se raportează la aptitudinea actului de sesizare de a învesti instanţa, ci vizează aspecte ce ţin de temeinicia acuzaţiei referitoare la neîntrunirea condiţiilor cerinţelor esenţiale ale acuzaţiei de constituire de grup infracțional organizat ori la delapidare, la absenţa scopului special al laturii subiective a acuzațiilor formulate sau la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor cu privire la care au fost trimiși în judecată, ori faptul că atribuţiile inculpaţilor nu se regăseau în fişa postului.
• Însăşi aceste apărări, care se axează pe netemeinicia acuzaţiei procurorului, confirmă că inculpaţii au înţeles în mod detaliat natura şi cauza acuzaţiilor penale formulate împotriva lor.
• Faptul că acuzațiile sunt nedovedite, neexistând probe certe, urmărirea penală nu este completă, nu s-a stabilit vinovăția, probele nefiind coroborate sunt elemente ce țin strict de cercetarea judecătorească.”, se arată în documentul citat.

Acuzațiile DIICOT pentru Ioana Timofte de la CNCIR

Pe data de 29 ianuarie 2025, procurorii DIICOT au trimis-o în judecată pe Ioana Timofte pentru constituire de grup infracțional organizat și delapidare alături de alte 9 persoane din conducerea Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de ridicat și Recipientelor sub presiune (CNCIR SA).

• „În fapt, la începutul lunii ianuarie 2020, inculpații Timofte Ioana și Ștefan Bogdan Ciprian au inițiat un grup infracțional al cărui nucleu urma să fie constituit la nivelul CNCIR SA al cărui scop era reprezentat de obținerea unor surse suplimentare de venit, în principal, în beneficiul inculpatei Timofte Ioana, prin delapidarea unor consistente sume de bani din patrimoniul CNCIR SA.
•  Astfel, în perioada 14.01.2020 – 15.05.2023, inculpații au implicat compania în derularea unor operațiuni de achiziții, cu aparență de legalitate, de la un număr de 19 societăți comerciale, reflectate de un număr de 253 de facturi fiscale, în valoare totală de 9.630.692,85 lei, care atestau, în mod nereal, livrarea către CNCIR SA de bunuri din categoria consumabile și care au fost evidențiate în actele contabile și declarațiile fiscale ale CNCIR SA în vederea însușirii sumelor de bani reprezentând contravaloarea acestora.
• Pentru a crea o aparență de legalitate operațiunilor de achiziții efectuate, valoarea acestora trebuia să se încadreze în plafonul stabilit conform Programului Anual al Achizițiilor Publice, pentru aceeași categorie de produse. În acest sens, inculpații Ștefan Bogdan, Vulpe Liviu și Ivan Vasilica, prin atribuțiile pe care le aveau (…) au estimat valoarea contractelor de achiziție publică prin atribuirea unor valori cât mai mari achizițiilor alocate bunurilor din categoria consumabile.
•  Pentru atingerea cât mai rapidă a obiectivelor și eficientizarea circuitului fictiv, inculpata Timofte Ioana a impus un ritm accelerat de efectuare a plăților către furnizori care să-i asigure dobândirea unor sume mari de bani într-un interval cât mai scurt”, se arată în rechizitoriu.

Cum o răsfățau funcționarii pe Ioana Timofte pe banii statului

Sumele de bani delapidate de la CNCIR SA ajungeau în buzunarele Ioanei Timofte, fie direct, fie prin intermediul oamenilor ei de încredere, care îi cumpărau bijuterii, ceasuri, opere de artă sau îi renovau apartamentele:

• „Inculpata Ivan Vasilica a arătat că toți banii pe care i-a preluat (…) reprezentând sumele de bani delapidate din patrimoniul CNCIR SA, din care a fost oprit un comision cuprins între 30% și 35%, plus comisioanele bancare, i-a adus la sediul CNCIR, o parte din aceste sume remițând-o fie inculpatului Ștefan Bogdan Ciprian pentru ca acesta să-i dea mai departe inculpatei Timofte Ioana, fie altor funcționari.
•  Totodată, din analiza contului (…) aparținând inculpatei Timofte Ioana, a rezultat că aceasta a depus, în numerar, la ATM și ghișeul unității bancare în total suma de 580.985 de lei în perioada 17.01.2020 – 15.05.2023, printr-un număr de 54 de operațiuni de creditare, astfel cum rezultă si din conținutul procesului-verbal din data de 12.11.2024.
• Sintetizând, rezultă că, în perioada 17.01.2020 – 15.05.2023, contul inculpatei Timofte Ioana (…) a fost creditat, prin 147 de operațiuni, în total cu suma de 1.602.295 de lei, provenind din comiterea infracțiunii de delapidare.
• Referitor la destinația sumelor rezultate din delapidarea patrimoniului CNCIR SA, inculpata Timofte Ioana a declarat că a utilizat sumele în scop personal, achiziționând diverse bunuri pentru sine și pentru familia sa. Inculpata Timofte Ioana a declarat că o parte din fondurile delapidate au fost folosite pentru renovarea și pentru utilarea apartamentului situat în București, Bd. Ion Ionescu de la Brad (…) aproximând valoarea cheltuielilor la suma de 150.000 de euro.
•  Cu privire la bunurile achiziționate cu sume de bani provenite din săvârșirea infracțiunii de delapidare, inculpatul Ștefan Bogdan Ciprian a declarat că martorul Suvalcu Valentin a achiziționat mai multe tablouri de la Casa de licitații Artmark, pentru a căror plată îi solicita lui sau inculpatei Timofte Ioana diverse sume de bani în numerar.  Din înscrisurile comunicate de ArtMark (…) martorul a achiziționat mai multe bunuri de colecție, reprezentând tablouri, gravuri și alte bunuri a căror contravaloare a însumat 71.061 de lei.
• Declarațiile inculpatei Timofte Ioana, potrivit cărora nu a achiziționat niciodată bijuterii din fondurile de proveniență infracțională, sunt infirmate de susținerile inculpatei Ivan Vasilica, în care a arătat că, din dispoziția inculpatului Ștefan Bogdan Ciprian a mers însoțită de Dorinel Tăbîrcă la Mall Băneasa pentru a-i cumpăra inculpatei Timofte Ioana o pereche de cercei de 20.000 de lei.
• În ceea ce privește achiziționarea unor accesorii, declarațiile inculpatei Ivan Vasilica potrivit cărora cu aceleași sume de proveniență infracțională au fost achiziționate două ceasuri, unul dintre ceasuri fiind achiziționat în perioada 2020-2021, cu 60.000-70.000 de lei, sumă ce se afla în numerar în posesia sa, se coroborează cu declarațiile inculpatei Timofte Ioana, care a declarat că Ivan Vasilica și Ștefan Bogdan Ciprian au însoțit-o în momentul în care a achiziționat un ceas marca Rolex, în valoare de aproximativ 9.000 de euro cu bani ce proveneau din activitatea infracțională si care se aflau în posesia inculpatei Ivan Vasilica.
• Cu privire la cel de-al doilea ceas Rolex, inculpata Timofte Ioana a precizat că de această achiziție s-a ocupat Ștefan Bogdan Ciprian la solicitarea sa și că, din suma totală de 7.000 de euro plătită, 4.800 de euro au provenit din fondurile sale.
• Inculpata Timofte Ioana a mai arătat în declarațiile formulate că din fondurile delapidate au mai fost achiziționate și alte bunuri de valoare, «obiecte de artă, lux de uz personal și electronice», care au fost oferite cadou unor persoane importante din cadrul Ministerului Energiei.
• Cu privire la ceasul Rolex, televizorul și sistemul audio marca Samsung, despre care inițial a declarat că au fost cumpărate în interesul său și le-a pus la dispoziția organelor de urmărire penală, în cuprinsul denunțului formulat, inculpata precizează că, de fapt, aceste bunuri au fost achiziționate și oferite cadou ministrului Energiei, Virgil Popescu, ulterior fiind preluate de la acesta și predate, prin intermediul apărătorului ales, av. Andrei Necea, organelor de urmărire penală”, se mai arată în rechizitoriu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.