Dreptate pentru Andrei! Un student olimpic a fost ucis cu maşina de un polițist băut, care e cercetat în libertate, într-o anchetă ce bate pasul pe loc de 9 luni

Anunțul unui polițist care-a adus apocalipsa: „Băiatul cum e?”, „E decedat” 

Sfârşitul lumii e o tragedie individuală ce poate veni peste fiecare dintre noi, pe neaşteptate. Pentru Şerban Ionescu, fost pilot de aviație, n-a venit în cele peste 27.000 de ore de zbor în care s-a confruntat cu situații neprevăzute. Sfârşitul lumii a căzut într-o seară de sâmbătă spre duminică, anul trecut, atunci când telefonul i-a sunat, iar pe ecran a apărut un număr necunoscut. Era în jurul orei 22.45, îşi aminteşte el. 

„La telefon era un bărbat care mi-a spus că e şeful Poliției Rutiere din Braşov. M-a întrebat dacă mă cheamă Ionescu Şerban şi dacă am un fiu pe nume Andrei, apoi m-a anunțat: «Băiatul dumneavoastră a avut un accident»”, spune fostul pilot. 

Era convins că nu-i nimic adevărat din ce aude, pentru că ştia că fiul său, care plecase în acea zi spre Poiana Braşov, ajunsese cu bine la cazare şi avea maşina parcată în curtea hotelului. „S-a întâmplat ceva cu maşina lui, în parcare?”, l-a întrebat pe polițistul de la telefon. „Nu, nu cu maşina”. „Cum adică, «nu cu maşina»?”. „A fost un accident mortal”, a  venit replica de la celălalt capăt al firului. 

„Mi-a zis-o direct, după 10-15 secunde, la telefon”, îşi aminteşte Şerban Ionescu. „Dacă era altul, făcea infarct. I-am zis «domnule, dumneata glumeşti cu mine acum? Băiatul meu cum e?» «E decedat». Mie nu mi-a venit să cred. M-am gândit atunci că e cineva care vrea să ne păcălească prin «metoda accidentul». După ce a închis, am sunat imediat înapoi. A răspuns tot el şi mi-a zis din nou de accidentul mortal. Dar tot nu mi-a venit să cred. Am sunat la 112 şi i-am întrebat dacă a fost vreun accident în Poiana Braşov. Iar cei de la 112 mi-au făcut legătura cu poliția de acolo, care mi-a confirmat totul”.

În mare grabă, Şerban Ionescu şi soția lui s-au urcat în maşină şi au plecat spre Braşov. „Era noapte, era ceață, mi-aduc aminte şi acum”, spune el. Şi pe drumul acela, spre sfârşitul lumii lor, s-au agățat de speranța că „poate e o greşeală. N-am crezut nicio clipă că e adevărat ce ni s-a spus”, mărturiseşte azi Florentina Ionescu, mama lui Andrei. 

Era trecut de miezul nopții când au ajuns la sediul IJP Braşov, iar acolo „ne-au mai ținut încă vreo două ore şi jumătate la uşă, să aşteptăm ca «să iasă polițiştii în anchetă». N-a venit nimeni ca să ne spună ceva. Stăteam la uşă, fără să ştim nimic. Când au ieşit, ne-au întrebat dacă suntem de acord să se facă autopsie. Noi voiam să ştim unde e, să-l vedem şi să ne convingem că el e cel decedat. Dar n-am putut, că l-au dus la morgă, la SML Braşov, iar acolo era închis, fiind duminică. Nu ne-au lăsat să intrăm să-l vedem. Am stat aşa până luni, timp în care nimeni n-a vrut să stea de vorbă cu noi”, îşi aminteşte mama lui Andrei.

De ce a ales să meargă la o facultate din țară, când putea să plece afară 

Andrei era singurul lor copil. A venit pe lume pe 30 aprilie 2003 şi le-a luminat viața timp de 21 de ani. „Un copil sufletist, cuminte şi liniştit. Era aşa de iubit! Avea o fire împăciuitoare, nu s-a certat niciodată cu nimeni şi le ținea partea tuturor, şi celor buni, şi celor răi. Iar toți copiii țineau extraordinar de mult la el”, spun despre Andrei părinții lui, încercând zadarnic să cuprindă în cuvinte tot ce-a însemnat el în viețile celor din jur.

Locuiau în Bucureşti, în Băneasa. Andrei era pasionat de matematică şi de informatică, iar în clasa a V-a a dat examen la Liceul Tudor Vianu. Erau 60 de locuri, şi el a intrat al optulea. Apoi a excelat la învățătură. În fiecare an participa la olimpiadele naționale şi internaționale de informatică, de unde se întorcea cu premii. „La concursul ACSL (American Computer Science League – n.r.) din America, a luat premiu şi la echipă, şi individual. Nu-i plăcea să meargă în cluburi sau în discoteci; a învățat tot timpul, iar acum acesta e unul dintre regretele mele”, mărturiseşte mama lui Andrei. 

În afară de şcoală, Andrei era pasionat de schi, de înot, juca baschet şi tenis de masă. Şi mergea la sală, „ca toți tinerii de acum. Avea 1,85 m înălțime şi o constituție atletică. Îi plăcea să câştige şi să fie în frunte”, spune tatăl lui. 

La final de liceu, din cei 30 de elevi care erau în clasa de la „Tudor Vianu”, 20 au mers la facultăți din străinătate. Andrei ar fi putut să plece şi el, dar a ales România. Şi a rămas aici din trei motive. Voia să fie lângă părinții lui, de care era foarte ataşat, şi să urmeze, la finalul facultății, cursurile de aviație, pentru a deveni pilot, la fel ca tatăl lui.  

Al treilea motiv e unul pe care mulți nu l-ar înțelege: era legat sufleteşte de locurile pe care le iubea în țara asta. De Băicoi, o zonã din Prahova în care părinții lui aveau o casă de vacanță şi unde colegii lui veneau, încă din şcoala generală, ca să petreacă împreună. 

„Aveam mulți cireşi în curte”, spune Şerban Ionescu, „şi în fiecare an era petrecerea cireşelor. Veneau copiii, cu părinții lor, şi se adunau cu toții ca să mănânce cireşe pietroase. Andrei era foarte legat de acel loc, îi plăcea să stea acolo, cu muzică, cu prietenii lui. Nici n-a vrut să-şi facă majoratul în vreun club, l-a făcut la Băicoi, la țară, unde şi-a chemat toți prietenii”. 

Ce s-a întâmplat în ultima zi din viața lui Andrei

Tot acolo, în curtea cu cireşi din Băicoi, soții Ionescu şi-au văzut pentru ultima oară fiul. Era vineri, 29 noiembrie, în ajun de Sfântul Andrei. 

„Noi aveam un obicei: de fiecare dată când era ziua unuia dintre noi, la 12.00 noaptea ne spuneam «La mulți ani!» şi beam un păhărel de şampanie. Iar el a venit din Bucureşti la Băicoi vineri seară. A ajuns cu maşina târziu, pe la ora 21.00, că fusese la cursuri în ziua aceea, era în anul III la Facultatea de Automatică şi Calculatoare. La 12.00 noaptea, când era deja Sf. Andrei, i-am cântat «La mulți ani», apoi a pus el nişte melodii care-i plăceau”, îşi aminteşte tatăl. „Dimineața s-a trezit şi pe la 10.00 a plecat, voios şi plin de viață, ca să o ia din Bucureşti pe Andreea, prietena lui, şi să plece mai departe, spre Poiana Braşov. El pentru noi venise, doar ca să-i cântăm «La mulți ani» şi să fim împreună de ziua lui”. 

Pe Andreea I., prietena lui, tânărul o cunoscuse la facultate, la începutul anului universitar, când s-au comasat nişte grupe şi astfel au devenit colegi. S-au împrietenit şi de 40 de zile erau împreună. „O iubea”, spune mama lui Andrei. „A mai avut o prietenă, în liceu, dar cu fata aceasta se înțelegea foarte bine. Erau îndrăgostiți unul de altul”.

Pe 30 noiembrie amândoi îşi sărbătoreau ziua onomastică, aşa că au decis să meargă împreună, în acel weekend, în Poiana Braşov. Andrei a ales locul, pentru că-l ştia foarte bine din vacanțele în care mersese cu părinții la schi. Tot el s-a ocupat şi de cazarea la un hotel unde mai fusese cu familia şi îi plăcuse. Era la marginea stațiunii şi avea vedere spre munți.

Sâmbătă, pe 30 noiembrie 2024, Andrei şi Andreea au plecat cu maşina din Bucureşti şi au ajuns în Poiana Braşov după-amiază, în jurul orelor 17.00. Tânărul i-a trimis mamei lui un mesaj, ca ea să nu mai stea îngrijorată: „Am ajuns bine”. A fost ultimul mesaj primit de la el.

Ajunşi la hotel, au parcat maşina în curte, au dus trolerele în cameră şi au plecat imediat ca să mănânce, la un restaurant din centrul stațiunii. Au luat-o pe jos, făceau 20 de minute până acolo şi voiau să se bucure de peisaj şi de prima lor zăpadă care acoperise totul cu un strat subțire. 

Au mâncat la restaurant, iar înainte de ora 20.00, au pornit pe jos, spre cazare. De aici, ultimele minute din viața lui Andrei sunt neclare. Părinții lui au cerut, prin avocat, să vadă înregistrările camerelor video din zonă, dar nu le-au primit de la poliție. 

Singura care mai poate povesti ce s-a întâmplat în acele ultime minute e Andreea. Însă, după ce a fost lovită de maşină, din cauza şocului, ea a suferit o amnezie retrogradă, potrivit documentelor medicale aflate la dosar. Contactată telefonic de ziarul Libertatea, tânăra a refuzat să vorbească despre tragedia prin care a trecut.

Tânărul student a murit pe loc şi „l-au ținut 3 ore acolo, pe caldarâm”

Cert este că, după ce au parcurs aproape jumătate din drumul spre hotelul unde erau cazați, Andrei şi prietena lui au intrat pe str. Poiana Ursului. E o stradă cu sens unic, iar maşinile veneau din spatele lor. Ei mergeau pe trotuarul aflat în dreapta, iar la un moment dat, au ieşit pe carosabil, ca să „ocolească un maldăr de zăpadă. Ninsese mult atunci în Braşov, iar noi am văzut, a doua zi, cum au deszăpezit strada şi au pus maldărul de zăpadă pe trotuar”.

La o analiză atentă, în pozele făcute a doua zi după accident se mai observă ceva: o bandă improvizată care limita accesul pietonilor. Era legată în dreptul unei clădiri în construcție, aşa că e posibil ca tinerii să fi intrat pe şosea pentru a ocoli această bandã.

Era ora 20.13, iar Andrei şi prietena lui mai aveau doar câțiva paşi până să facă dreapta, pe străduța ce ducea spre hotel. Atunci au fost loviți în plin de o maşină care a venit din fața lor, pe sensul interzis al şoselei.  

„Pe băiat l-a lovit cu partea stângă a maşinii, l-a aruncat în parbriz, l-a dat peste cap de două ori, apoi l-a aruncat pe jos. Viteza maşinii trebuie să fi fost de peste 80-100 km/h. Fata ori a căzut spre exteriorul maşinii, ori a împins-o Andrei, că să o salveze”, se gândeşte Şerban Ionescu.

Nişte tinere care se aflau într-o maşină ce venea din spate au văzut accidentul şi au sunat la 112. Prima ambulanță a ajuns după 20-25 de minute. „S-a constatat că băiatul nu mai are semne vitale şi nu l-au mai dus la spital. Au chemat maşina de la morga şi l-au ținut 3 ore acolo, pe caldarâm, până când ea a ajuns. Ni s-a spus că Andrei a murit pe loc, că avea fractură cervicală şi comoție cerebrală”, spune tatăl băiatului.

Andreea I. a suferit mai multe leziuni şi a fost transportată la Spitalul Județean din Braşov, având nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Cine e polițistul de la „mascați” care a intrat băut pe contrasens

Cel care i-a lovit cu maşina pe tineri este Vlad Roşca, de 42 de ani, agent de poliție la Serviciul pentru Acțiuni Speciale din IPJ Iaşi. Imediat după accident, el a fost testat cu aparatul etilotest, iar acesta a indicat o alcoolemie de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat. Polițistul a fost transportat la spital, pentru recoltarea probelor biologice, iar la ora 21.50, el avea o alcoolemie de 1,7 g/l (gram de alcool pur/litru de sânge). După încă o oră – 1,54 g/l. 

Polițistul Vlad Roşca nu doar că a condus pe contrasens peste 200 de metri, pe o şosea din centrul unei stațiuni aglomerate în weekend, dar urcase şi băut la volan, cu o alcoolemie de peste 2 ori mai mare decât pragul admis de lege (0,80 g/l). 

Roşca este polițist de 20 de ani, iar pe vremuri a lucrat şi la Biroul Rutier din Iaşi, aşa că ştia foarte care pot fi consecințele faptelor sale. 

Potrivit ultimei declarații publice de avere, depusă anul trecut, el nu deținea, pe numele lui sau al soției, niciun fel de bunuri sau de bani în conturi. Asta deşi câştiga 6.700 de lei/lună de la poliție, plus 1.900 de lei de la o sală privată, unde era instructor de fitness. 

Maşina cu care el l-a ucis pe Andrei este un Mercedes-Benz C-Class. „El o utiliza, dar proprietarul maşinii este tatăl lui”, a declarat avocatul lui Vlad Roşca, Andrei Bădărău, contactat de Libertatea.

Jurnaliştii de la „Ziarul de Iaşi” au aflat că, în ziua accidentului, polițistul, care era în proces de divorț, ar fi fost la munte împreună cu amanta lui. Cei doi se aflau într-un local, s-au certat, iar el s-a enervat şi a plecat în trombă, iar la scurt timp, i-a lovit cu maşina pe cei doi tineri.

„Era cu un grup de prieteni în Poiana Braşov, nu ştiu să fi fost cu altcineva”, precizează avocatul lui Roşca. „Avusese vineri, cu o zi înainte, termen în procesul de divorț şi a fost în sala de judecată, unde au fost audiați martori şi s-au spus nişte lucruri care l-au afectat. A avut o cedare şi a plecat, a vrut să scape oarecum”, explică apărătorul polițistului.

Scutul poliției în jurul şoferului care „avea telefonul în mână imediat după impact”

Imediat după accident, Vlad Roşca a fost reținut şi apoi arestat preventiv pentru 30 de zile. Ancheta este efectuată de cei de la Poliția Municipiului Braşov – Biroul Rutier, sub supravegherea procurorului Mihai Necula, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. 

Încă din primele momente, cei din poliție au făcut scut în jurul lui Roşca. Potrivit înregistrărilor audio aflate la dosar, i se adresau cu diminutivul „Vlăduț” şi manifestau compasiune față de situația lui.

Şerban Ionescu îşi aminteşte că, la câteva zile de la accident, unul dintre prietenii lui Andrei, aflat în SUA, a făcut o postare pe Facebook despre tragedie, iar „fetele care au oprit şi au sunat la 112, primele martore, i-au scris: «Poliția lasă de dorit. Nu era normal ca noi să spunem de camere (video – n.r.), de urmele de cauciuc, de numărul maşinii căzut şi de altele… Aveți grijă, că vor să-l scoată basma curată», au zis ele, după ce au auzit discuțiile dintre Roşca şi polițiştii veniți la accident”.  

Pe 1 decembrie 2024, a doua zi după tragedie, IPJ Braşov a dat un comunicat de presă în care preciza doar că şoferul e „un bărbat de 42 de ani, din Iași”. Niciun cuvânt despre calitatea lui de polițist. Vlad Roşca nu era „agentul erou” Jianu care l-a capturat pe tânărul cu probleme ce a pălmuit un livrator din Bangladesh, iar ministerul condus de Cătălin Predoiu prin Bogdan Despescu (sau viceversa) funcționează după lozinca: „cele bune să se-adune (prin share), cele rele să se spele”.

Vlad Roşca e acuzat acum de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Dar camerele de supraveghere video din zonă au surprins „aspecte care agravează periculozitatea faptelor. Astfel, inculpatul avea telefonul mobil în mână imediat după impact, ceea ce indică utilizarea acestuia în timpul conducerii. În plus, reacția sa ulterioară accidentului – manifestată prin faptul că nu a căutat victima I. Andreea, ci s-a concentrat exclusiv asupra celeilalte victime – confirmă lipsa de responsabilitate şi de conştientizare a gravității faptelor”, potrivit referatului cu propunerea de arestare preventivă.

„El a coborât din maşină după 28 de secunde”, explică avocatul polițistului. „Şi avem filmări care arată comportamentul domnului Roşca imediat după accident: era disperat, era în genunchi lângă băiatul acela, îi punea mâna la gât, încerca, vorbea cu el. Era înnebunit, urla. Se văd remuşcările. A rămas acolo, a spus «sunați, chemați poliția». Iar pe fată nu a văzut-o nimeni”.

După 3 luni de arest, polițistul a fost pus în libertate, printr-un artificiu de calcul

Pe 23 decembrie 2024 şi, respectiv, 27 ianuarie 2025, Judecătoria Braşov i-a prelungit lui Vlad Roşca arestul preventiv cu încă 30 de zile.

Ultimul mandat de arestare preventivă expira la 28 februarie, iar procurorul, potrivit Codului de Procedură Penală, putea cere prelungirea lui până cel târziu pe 22 februarie. Pentru că 22 pica într-o sâmbătă, el a trimis cererea cu o zi înainte, adică vineri, pe 21 februarie.

„Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea conduce la crearea unui precedent periculos, încurajând percepția că faptele de acest gen sunt tratate cu indulgență”, sublinia procurorul Mihai Necula, în referatul cu propunerea de prelungire a arestării. El amintea şi că „România se află pe primele locuri în Europa la numărul de accidente rutiere mortale, ceea ce face necesară o reacție fermă din partea autorităților judiciare”. 

Cererea de prelungire a arestului s-a judecat luni, pe 24 februarie. Şi, surpriză!, în sala de la Judecătoria Braşov, nu avocatul inculpatului, ci chiar procuroarea de şedință, Mihaela Durnea, a cerut respingerea cererii şi punerea în libertate a polițistului. 

Procuroarea a invocat o decizie dată de Înalta Curte de Casație şi Justiție (ÎCCJ) cu o săptămână în urmă, care stabilea că „nu se consideră în termen sesizarea cu propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, formulată în ultima zi a termenului”. 

Cu decizia ÎCCJ în față, judecătorul de drepturi şi libertăți Vicențiu Denis Samir a calculat că, în cazul lui Roşca, „ultima zi a termenului de 5 zile, recunoscut inculpatului pentru apărare, era cea de vineri, 21 februarie 2025”, iar „procurorul trebuia să formuleze propunerea de prelungire a arestării inculpatului până în ziua de joi, pe data de 20 februarie 2025, inclusiv”. Iar în baza acestui calcul, judecătorul a respins propunerea de prelungire a arestului lui Roşca.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a contestat decizia, iar dosarul a ajuns la Tribunal, unde procurorul de şedință Gabriel Ulianov a explicat că propunerea de prelungire a arestării fusese formulată în termenul legal, căci motivarea acelei decizii a ÎCCJ nu fusese încă publicată. 

Pe 26 februarie însă, judecătorii Florin Potârnichie şi Andrea Szȍke au decis că Vlad Roşca trebuie pus în libertate, pentru că „soluția acestui RIL (Decizia ÎCCJ – n.r.) este obligatorie pentru toate organele judiciare”. 

Însă chiar era obligatorie Decizia ÎCCJ, cu noua ei formulă de calcul? Codul de Procedură Penală prevede că „dezlegarea dată problemelor de drept judecate”, precum acea Decizie a ÎCCJ, „este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României”. Iar decizia cu pricina a fost publicată abia pe 18 martie 2025 în Monitorul Oficial nr. 239.

Prin urmare, Vlad Roşca a fost pus în libertate în baza unui calcul pe care instanțele nu erau obligate să-l aplice, la acel moment. Asta au stabilit şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dar şi Inspecția Judiciară, care ulterior au fost sesizate de către părinții lui Andrei, prin avocat.   

Părinții lui Andrei plătesc expertiza ce va stabili cum le-a fost ucis copilul 

Părinții lui Andrei au aflat abia după trei luni că polițistul care le-a ucis copilul cu maşina e în libertate. Întâmplător, „de la o rudă din Braşov care a citit ştirea în ziarele de acolo. Avocatul nostru nici n-a fost informat, iar noi credeam că el este rearestat”, spune mama lui Andrei. 

Tot în luna iunie a acestui an, soții Ionescu au fost informații că expertiza tehnică auto (ce ar trebui să stabilească viteza maşinii şi cum s-a produs accidentul) întârzie, pentru statul nu are bani s-o plătească. Efectuarea expertizei fusese dispusă de către procurorul de caz încă din 11 februarie, anul acesta. 

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în ordonanța prin care a respins cererea de preluare a dosarului, spune că întârzierea ar fi din cauza faptului că anchetatorii n-au reuşit să le comunice părinților lui Andrei obiectivele expertizei. „Au zis că am avut noi cereri prea multe. Dar noi nu am făcut niciun fel de cereri”, spune Şerban Ionescu. „Apoi au spus că nu au fonduri. Ne-am oferit să plătim noi expertiza pe care trebuie să o facă statul şi a mai durat încă trei luni până când s-au hotărât să-mi dea contul”. 

Expertul desemnat în cauză, Dragoş Sorin Dima, a emis factura pentru contravaloarea expertizei abia pe 28 mai. Iar pe 18 iunie, părinții lui Andrei i-au virat 3.500 de lei în contul expertului. 

Dar la trei luni după ce părinții au plătit ca să afle cum le-a fost ucis copilul, expertiza nu e gata.

● În cazul lui Vlad Pascu, această expertiză tehnică auto a fost gata la 37 de zile de la accident. Iar după alte două săptămâni, Pascu era trimis în judecată. 

● În cazul lui Mario Iorgulescu, ancheta a durat 11 luni, după ce inculpatul a fost scos din țară de tatăl lui, care l-a dus în Italia. Dar şi aici, expertiza era deja finalizată după 6 luni şi o săptămână de la accident. 

În cazul lui Roşca, la 9 luni de la tragedie, părinții tânărului ucis nu au nicio informație în plus. Dar au temeri. Ştiu că viteza maşinii va fi stabilită în baza înregistrărilor de pe camerele video din zonă, care acum sunt „la expertul poliției, pentru expertiza tehnică auto. Sunt probe foarte importante şi ne e teamă să nu se întâmple ceva cu ele, să nu le facă pierdute. De acum, noi ne putem aştepta la orice”.

Apărarea polițistului: şi victimele au o vină, iar semnul de „interzis” era pus prost 

De cealaltă parte, Andrei Bădărău, avocatul polițistului, crede că această cercetare întârzie doar din cauza volumului mare de lucrări pe care-l au experții, puțini la număr în toată țara. El invocă, în apărarea lui Vlad Roşca, o eventuală culpă a victimelor, dar şi „o problemă de semnalizare a străzilor”.

„Eu am nişte întrebări la care nu găsesc răspunsul”, spune av. Bădărău. „Copiii aceia ce căutau pe stradă? Au văzut maşina, de ce nu s-au dat de o parte? De ce nu s-a ferit niciunul dintre ei?” Probabil pentru că maşina venea spre ei cu o viteză foarte mare? „Nu este adevărat”, susține avocatul „Avem filmările şi nu este adevărat. Filmarea este martorul cel mai bun. Eu nu pot să mă pronunț dar, din punctul meu de vedere, nu avea viteză peste limita legală (50 km/h – n.r.).”

Avocatul Bădărău mai susține că pe filmări se observă că „pietonii veneau pe stradă de pe o distanță foarte lungă. Noi aici trebuie să vedem dacă nu cumva au şi ei o culpă. Pentru că pietonul merge pe trotuar. Iar dacă nu are trotuar, merge pe acostament. Dacă nu merge pe acostament, trebuie să meargă în direcția opusă maşinilor, ca să poată fi văzuți. Ori, în cazul lor, dacă mergeau pe o stradă cu sens unic, toate maşinile veneau din spate”. 

Dar maşina care i-a lovit a venit din față, pe sens interzis. Iar în capătul străzii Poiana Ursului, pe unde a intrat polițistul cu maşina, există o dublă semnalizare: un indicator rutier cu semnul „Acces interzis”, şi altul pe care scrie „Sens Unic”.

Avocatul Bădărău spune însă că acolo ar exista „o problemă de semnalizare a străzilor, iar noi am ridicat deja problema asta. Când s-a făcut cercetarea la fața locului, de față cu noi şi cu polițiştii, au intrat două maşini pe «sens interzis». Au fost audiați şi martori care locuiesc sau care lucrează pe strada respectivă, iar ei au declarat că «în permanență se circulă pe interzis». Sunt ferm convins că acolo avem o problemă de semnalizare. Semnul «interzis» îți creează impresia că e interzis pentru parcare. Pentru că semnul e în dreapta, la intrarea în parcare. Iar criminalistul care a venit a spus că ar fi trebuit ca semnul să fie în stânga trotuarului, ca să-ți ofere o predictibilitate mai bună”.   

În timp ce polițistul şi-a primit şi maşina înapoi, părinții lui Andrei încă aşteaptă dreptatea 

Au trecut mai mult de 9 luni de la accident. În februarie, după ce a fost pus în libertate, Vlad Roşca s-a întors la Iaşi şi în poliție. Potrivit legii, el a fost pus la dispoziţie, iar acum face muncă de birou, la Serviciul Logistic al IPJ Iaşi. 

Dreptul de a conduce i-a fost suspendat, până la finalizarea dosarului. Dar maşina cu care a făcut accidentul, cea trecută pe numele tatălui, i-a fost deja înapoiată. „Au ținut-o la poliție cât au avut nevoie, au luat probe s-a făcut cercetare de maşină, măsurători, fotografii, şi apoi l-au chemat pe proprietar să o ia, pentru că nu puteau să o țină acolo”, explică av. Bădărău.

De când a murit Andrei, părinții lui nu mai au viață. „Este ireal”, spune mama tânărului. „Ne-a distrus. De 9 luni de zile, eu nu mai pot să dorm noaptea. Era unicul meu copil şi-l iubeam ca pe ochii din cap. Pur şi simplu, ne-a distrus viața. În fiecare zi, îmi este foarte greu. Nici nu realizez, ațipesc câte o oră, şi dimineața, când mă trezesc şi mi-aduc aminte, mi se pare ceva ireal, de neconceput. Nu mai pot intra în camera lui. N-am putut să-i dau din haine, de pomană, aşa cum se face, pentru că mi-este foarte greu. Am împărțit haine noi”. Pe 30 august, când i-au făcut parastasul de 9 luni.  

Pe lângă suferința pierderii copilului, cea mai grea din câte există pe pământ, soții Ionescu trec acum şi prin durerea că nimeni nu răspunde pentru moartea fiului lor.  

„Noi vrem să se facă expertiza şi să înceapă odată procesul”, spune mama lui Andrei. „Tergiversarea asta este intenționată, şi noi ştim asta. Nu ştim ce se urmăreşte cu asta, dar a existat o părtinire. Pur şi simplu, toate au fost făcute în favoarea lui (Roşca – n.r.). Poate că vor ca, prin tergiversare, să se uite cazul”.

De şase luni, de când e liber, polițistul care le-a ucis copil n-a încercat niciodată să ia legătura cu ei, „prin avocat măcar”, spune Şerban Ionescu, „ca să ne trimită un mesaj de condoleanțe sau să ne spună că-i pare rău”.

I-a bătut vreodată gândul pe părinții lui Andrei să meargă ei la Iaşi? „Am fost la Iaşi acum, în august”, spune Florentina Ionescu. „Am fost în pelerinaj pe la câteva mănăstiri, ca să ne mai revenim un pic. La Poliție nu ne-am gândit să ne ducem”, mărturiseşte ea. 

„N-aveam nicio treabă, ca să mergem la poliția din Iaşi”, spune tatăl lui Andrei. „Noi nu vrem răzbunare. Nu vreau să-i dea 100 de ani de condamnare. Că băiatul meu e în mormânt… Dar nişte ani de zile trebuie să-i dea, să stea în puşcărie şi să fie pedepsit pentru ce a făcut”.

Vrem ca legea să fie aplicată egal, pentru toți. Nu vrem răzbunare, dar vrem adevărul. Şi un pic de justiție să fie şi în România, ca să nu se mai întâmple asemenea lucruri – Şerban Ionescu, tatăl lui Andrei

Pe 29 august, Libertatea a cerut Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov să precizeze care este stadiul expertizei tehnice auto din acest dosar, care sunt, din punct de vedere cronologic, ultimele acte procedurale şi când anume au fost ele efectuate. Nu am primit niciun răspuns din partea procurorilor, până la data publicării acestui articol. 

---

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro