„Doar pentru tine, Amore”. O manea, un fotoliu părăsit și un ceas blocat, locul abandonat din București

În urmă cu câteva decenii, Gara Basarab era un adevărat furnicar. Sute de oameni se înghesuiau pe peroane, trenurile veneau și plecau aproape fără oprire, iar navetiștii transformau mica gară din nord-vestul Bucureștiului într-un punct esențial al vieții Capitalei.

Astăzi, imaginea este greu de recunoscut. În jurul gării se construiește frenetic, clădiri de birouri de zeci de etaje se ridică spre cer, liniile de tramvai sunt scoase, iar balamucul urban pare să fi înghițit cu totul zona. Doar gara a rămas în urmă.

Pe unul dintre pereții scorojiți, cineva a scris: „Citește Biblia”

Primul impact, odată ce pășești în Gara Basarab, este unul de neglijență. Nu este neapărat murdară, însă totul pare gri, ponosit, obosit.

Nu există nimic din strălucirea pe care te-ai aștepta să o găsești într-o gară importantă a Capitalei. Ai senzația că locul a fost pur și simplu uitat.

Clădirile noi cresc în jur, orașul se schimbă, dar aici timpul pare să fi tras frâna de urgență.

Geamurile vechi din lemn încă rezistă. La fel și marmura montată în urmă cu zeci de ani. Difuzoarele vechi și ceasurile care par desprinse dintr-o altă epocă continuă să-și facă loc printre urmele timpului.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 24

Un fotoliu aruncat pe unul dintre peroane a ajuns, fără voia lui, un fel de jilț pentru călătorii care așteaptă trenul.

Pereții spun și ei povestea. Zugrăveala s-a desprins, apa s-a infiltrat și și-a făcut de cap, tencuiala de pe stâlpi a căzut, iar rugina a ieșit la suprafață.

Tavanele arată ca după ani întregi în care nimeni nu s-a mai întrebat dacă gara are nevoie de reparații. Pe unul dintre pereții scorojiți, cineva a scris cu vopsea: „Citește Biblia”.

Gară pentru mii de muncitori din satele și orașele din jurul Bucureștiului

La câțiva metri distanță stau două automate: unul de cafea și unul de bilete. Niciun om în jurul lor.

Patru case de bilete, dar un singur călător care caută informații despre un tren care să-l ducă acasă. E greu de imaginat că, în urmă cu zeci de ani, aceeași gară gemea de oameni.

În 1959, anul în care a fost construită, Gara Basarab avea un rol extrem de important pentru Capitală.

Aproximativ 40 de trenuri veneau și plecau de aici, iar magazinele din zonă erau pline de bunătăți. Imaginile de arhivă sunt documentul cel mai de preț în fața distrugerii.

Gara era destinată în special trenurilor personale de scurtă distanță către Alexandria, Craiova, Pitești, Ploiești, Târgoviște sau Titu, fiind o soluție adaptată fluxului uriaș de navetiști.

Mii de muncitori din satele și orașele din jurul Bucureștiului foloseau zilnic trenurile pentru a ajunge la fabricile și uzinele Capitalei.

Sute de oameni coborau și urcau în trenuri cu sacoșele pline cu produse cumpărate din București.

Gara Basarab completa astfel activitatea Gării de Nord și asigura un flux constant pentru navetiști și transportul de mărfuri.

Gara Basarab își începe activitatea la 5.22

Acum, liniștea este spartă doar de câte un anunț sau de zgomotul unui tren care intră în stație. Rar, dar încă intră.

Doar doi călători așteaptă trenul spre Buzău. Îi așteaptă o călătorie care îi va purta prin Chitila, Buftea, Ploiești Sud și Mizil. Puțini oameni pentru un loc care odinioară era plin până la refuz.

Și totuși, trenurile încă pleacă.

Se pleacă spre Pitești, Buzău, Târgoviște, Roșiori sau Brașov. În prezent, cele patru linii ale gării sunt operate de Transferoviar Călători și CFR Călători.

Gara își începe activitatea la 5.22, odată cu sosirea primului tren de la Roșiori, și o încheie la 22.04, când ajunge în stație un alt tren din aceeași localitate.

În interiorul gării însă, pare că nimeni nu se grăbește.

Cu doar câțiva ani în urmă, în apropierea peroanelor acum pustii, sfârâiau grătarele. Mici, cârnați, hamsie prăjită. Mirosurile se amestecau cu agitația călătorilor. Astăzi, obloanele sunt trase.

„Doar pentru tine Amore, Aza-Azale”

La exterior, atmosfera este totuși ceva mai veselă. La terasa din apropiere, câteva scaune sunt ocupate de viitori călători.

O bere rece cumpărată de la magazinul din zonă și câteva minute de așteptare înaintea trenului.

Din boxe răsună manelele la volum maxim: „Doar pentru tine Amore, Aza-Azale. Ai fi în stare de orice, Aza-Azale”. Pentru câteva minute, gara pare că respiră din nou.

Doar că nu mai este furnicarul de altădată. Este o gară care încă funcționează, dar care pare abandonată. O gară curată pe alocuri, dar îmbătrânită.

O gară în care ceasul produs la Brașov a rămas înțepenit la 12.26 și în care până și timpul pare să fi obosit.

Gara Basarab nu a dispărut. Trenurile încă vin și pleacă. Doar că, privind-o astăzi, ai senzația că gara a rămas undeva în urmă. Exact cum e ceasul ei.

Libertatea a făcut un adevărat tur al gărilor din București în această serie de articole despre infrastructura feroviară a capitalei.

• Gara Progresul dispare după 66 de ani, iar în locul ei va apărea un nou complex de transport: gară, stație de metrou și parcare.
• Gara Băneasa, odinioară una dintre cele mai elegante porți de intrare în București, pare astăzi abandonată undeva între trecut și prezent.
• Gara Obor a rămas în urmă. Rugina a luat locul agitației de altădată, iar iarba crește printre șinele pe unde cândva treceau sute de vagoane.
• Gara Titan și un capăt de linie într-un București uitat: între o halbă de bere și drumul spre Oltenița cu 16 opriri
• Gara Basarab, „Doar pentru tine, Amore”. O manea, un fotoliu părăsit și un ceas blocat, locul abandonat din București
• Gara de Nord, icoane, merdenele și chiloți. Între istorie și mizerie: ce s-a ales de una dintre cele mai importante clădiri din București

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE