Gara-fantomă din București: dezastru total, cinci trenuri vin și pleacă, iar călătorii așteaptă micii calzi „La pierde tren”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gara Obor a rămas în urmă. Rugina a luat locul agitației de altădată, iar iarba crește printre șinele pe unde cândva treceau sute de vagoane. Astăzi, aici vin mai degrabă trenuri puține, iar micii și bere rece sunt prietenii cei mai buni ai călătorilor. Dar, sub praful uitării, gara păstrează o poveste care începe acum mai bine de un secol și trece chiar prin istoria Tezaurului României.
Cuprins:
- Ceasurile vechi, produse la Brașov, încă rezistă
- Gara Obor, unde cinci trenuri sosesc și alte cinci pleacă
- Tâmplăria originală nu a supraviețuit. Le-a „mâncat” termopanul
- În Obor a ajuns Tezaurul României restituit de Uniunea Sovietică
- Lemnul intra în Capitală, trenurile de marfă se succedau
- Birocrație, indiferență și lipsa de implicare
- Garnituri folosite de navetiști și 400 de vagoane de marfă
În Bucureștiul care aleargă în toate direcțiile, există un loc în care timpul pare să fi coborât din tren și să fi rămas pe peron. Gara Obor stă în estul Capitalei, la câteva minute de forfota Oborului, dar parcă la ani-lumină de agitația orașului.
De la intrare, primul lucru care te întâmpină nu este un panou cu mersul trenurilor și nici agitația călătorilor. Este o terasă mare, cu un nume care pare inventat special pentru locul acesta: „La pierde tren”.
Puținii călători care ajung aici sunt așteptați cu mici plăceri simple. Cârnați, ceafă sau scăricică de porc.
„Fericirea stă în lucruri mici”, scrie undeva, iar pentru șase lei poți primi un mic, cu pâine și muștar. Grătarul și berea rece din frigider par să fi câștigat lupta cu calea ferată.
Ceasurile vechi, produse la Brașov, încă rezistă
Mai încolo începe gara propriu-zisă. Și, odată cu ea, senzația că ai intrat într-un București de acum câteva decenii.
Zona este aproape pustie. Stâlpii metalici sunt mâncați de rugină. Treptele sunt rupte, pavajul este distrus, iar prin crăpăturile betonului și dintre dale a crescut iarba. Peronul, altădată loc pentru sute sau mii de pași grăbiți, este astăzi ocupat în parte de vegetație.
Însă timpul nu a reușit să distrugă chiar tot. Ceasurile vechi, produse la Brașov cu zeci de ani în urmă, încă rezistă. Rugina le-a cuprins, dar mecanismele și cadranele rămân ca niște martori ai unei epoci în care gara avea un alt rost.
Plafonul de lemn a început și el să cedeze. După zeci de ani de când a fost montat, lemnul s-a degradat, iar bucăți din el par să nu mai aibă mult până să dispară.
Gara Obor, unde cinci trenuri sosesc și alte cinci pleacă
În Gara Obor mai circulă astăzi doar câteva trenuri pe săptămână, în special cele care leagă Bucureștiul de Fetești și Constanța. Până în 2015 existau și legături spre Călărași. În prezent, în marea majoritate a timpului, cinci trenuri sosesc și alte cinci pleacă. Atât.
Pentru o gară care odinioară era unul dintre punctele importante ale traficului feroviar al Capitalei, cifrele au ceva aproape neverosimil.
Sunt și momente în care singura casă de bilete este închisă. Atunci, călătorul nu are prea multe variante: urcă în tren și își cumpără bilet direct de la naș. Ca pe vremuri.
Este greu să privești Gara Obor de astăzi fără să te gândești la motivul pentru care a fost construită.
Linia București-Obor, cunoscută drept Gara de Est, a fost gândită pentru descongestionarea traficului feroviar din Gara de Nord. La începutul secolului XX, Bucureștiul se extindea, iar calea ferată avea nevoie de noi puncte de intrare și ieșire din oraș.
Tâmplăria originală nu a supraviețuit. Le-a „mâncat” termopanul
Gara a fost amplasată la periferia Capitalei. Alegerea nu a fost întâmplătoare: transportul feroviar nu trebuia să provoace disconfort zonelor rezidențiale, iar terenul era mai ieftin la marginea orașului. În plus, în apropiere se afla Oborul, ceea ce a contribuit la alegerea amplasamentului.
La 1 februarie 1903, gara era inaugurată. Clădirea avea să devină una dintre construcțiile reprezentative ale începutului de secol XX din București, în stil neoromânesc.
Aspectul monumental, arcada masivă din piatră și cele două turnuri îi dau și astăzi o identitate pe care multe clădiri moderne nu o mai au. Gara este inclusă în lista monumentelor istorice.
Tâmplăria originală nu a supraviețuit. Ferestrele au fost înlocuite cu geamuri termopan, iar intervențiile repetate au schimbat, puțin câte puțin, chipul clădirii.
Peronul, în schimb, păstrează structura metalică originară. Numai că metalul a fost revopsit de nenumărate ori, ca și cum fiecare generație ar fi încercat să mai adauge un strat peste trecerea timpului.
În Obor a ajuns Tezaurul României restituit de Uniunea Sovietică
Și nu doar gara este într-o stare precară. Anexele și instalațiile aferente au ajuns, la rândul lor, într-o stare avansată de degradare. Unele dintre ele au însă valoare istorică și tehnică: vechiul turn de apă, clădirile anexe sau pasarela metalică fac parte din povestea ansamblului feroviar.
Gara, pe lângă miile de călători pe care i-a primit, are și o poveste istorică.
În iunie 1935, aici ajungea o garnitură de marfă care transporta o parte dintre bunurile Tezaurului României restituite de Uniunea Sovietică.
Au fost aduse documente, acte, bunuri de colecție și alte obiecte care fuseseră trimise la Moscova. Muzeul Municipiului București menționează că au fost 17 vagoane de marfă încărcate cu bunuri restituite.
Într-o gară în care astăzi trebuie uneori să cauți un tren, au intrat atunci vagoane încărcate cu o parte dintr-o istorie națională. Acum, din când în când, un tren sosește, oprește câteva minute și pleacă mai departe.
Lemnul intra în Capitală, trenurile de marfă se succedau
Există și o altă imagine a Gării Obor, consemnată într-un ziar din mai 1948.
În „Națiunea”, gara era descrisă drept un punct esențial pentru traficul de lemne al Capitalei. În medie, intrau aici zece trenuri de marfă pe zi, în afara celor patru curse de călători puse la dispoziția funcționarilor CFR și muncitorilor care lucrau în jurul gării.
Stația avea o capacitate de prelucrare de 20 de trenuri de marfă zilnic și era prezentată drept „cea mai mare stație de trafic de mărfuri a Capitalei”.
Atunci, gara era un furnicar feroviar. Lemnul intra în Capitală, trenurile de marfă se succedau, muncitorii și ceferiștii umpleau peroanele. Astăzi, iarba a ocupat o parte din locul lăsat liber de oameni. Iar Gara Obor nu mai este centrul unui trafic. Este, mai degrabă, martorul dispariției lui.
Birocrație, indiferență și lipsa de implicare
Și poate că tocmai de aceea terasa de la intrare pare atât de potrivită. Călătorii care au timp să aștepte pot mânca un cârnat sau o porție de mici tocmai scoși de pe grătar. Un tren vine. Un altul pleacă. Tot un ceas ruginit încă măsoară timpul.
Gara Obor a fost construită pentru un București care se dezvolta, pentru trenuri care trebuiau să descongestioneze Gara de Nord și pentru o Capitală în care marfa și oamenii circulau într-un ritm cu totul diferit.
Primarul Sectorului 2 vrea să transforme zona într-un hub modern, acolo unde orașul să prindă din nou viață, ca acum zeci de ani.
Dar birocrația, indiferența și lipsa de implicare au pus zona pe pauză de ani și ani. Iar în campania electorală, promisiunile vor „zbura” în dreapta și-n stânga. Dar doar atât. Oborul e abandonat!
Garnituri folosite de navetiști și 400 de vagoane de marfă
Gara Obor era prezentată în presa vremii drept o stație cu un potențial mult mai mare decât cel pe care îl valorifica. Într-un reportaj semnat de Ovidiu Negoiță, publicat în „Flacăra” la 19 ianuarie 1974, autorul pornea de la o întrebare simplă: „Gara Obor e o gară mică sau o gară mare?”.
După numărul trenurilor de călători care circulau în 24 de ore (22, dintre care 10 plecări și 12 sosiri) Oborul părea o stație fără o importanță deosebită. Situația se schimba însă dacă era luată în calcul capacitatea ei de a prelua traficul de marfă. În această privință, gara putea avea un rol important în estul Capitalei.
Trenurile spre Oltenița și spre Călărași erau descrise ca fiind curate și încălzite, inclusiv garniturile folosite de navetiști, care transportau zilnic câteva sute de persoane.
Prin Gara Obor treceau până la 400 de vagoane de marfă pe zi, încărcate cu produse pentru diferite întreprinderi sau destinate rampelor de descărcare. Erau menționate, printre altele, Combustibilul, Fabrica de săpun „Stela” și Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice București.
Imaginea gării se schimba însă odată ajuns în zona peroanelor. Megafonul era descris ca fiind aproape mut, ghișeul „bagaje de mână” era mai mult închis decât deschis, iar pe peron existau doar trei bănci. În sala de așteptare, fumatul era o problemă, deși era interzis „cu strictețe”.
Libertatea a făcut un adevărat tur al gărilor din București în această serie de articole despre infrastructura feroviară a capitalei.
- Gara Progresul dispare după 66 de ani, iar în locul ei va apărea un nou complex de transport: gară, stație de metrou și parcare.
- Gara Băneasa, odinioară una dintre cele mai elegante porți de intrare în București, pare astăzi abandonată undeva între trecut și prezent.
- Gara Obor a rămas în urmă. Rugina a luat locul agitației de altădată, iar iarba crește printre șinele pe unde cândva treceau sute de vagoane.
- Gara Titan și un capăt de linie într-un București uitat: între o halbă de bere și drumul spre Oltenița cu 16 opriri
- Gara Basarab, „Doar pentru tine, Amore”. O manea, un fotoliu părăsit și un ceas blocat, locul abandonat din București
- Gara de Nord, icoane, merdenele și chiloți. Între istorie și mizerie: ce s-a ales de una dintre cele mai importante clădiri din București
- Gara Filaret, locul de unde s-a tras semnalul pentru „intrarea României în civilizație”
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
gheorghe_2 16.08.2026, 12:47
Toate gările din România arată la fel sau mult mai rău, pe măsura infrastructurii feroviare, pe care o deservesc. Ce putem aștepta de la Gara Obor, din moment ce Gara de Nord este tot o magherniță împuțită, în care ți-e scârbă să intri? Și totul este pe măsura dezinteresului manifestat de nația noastră, față de tot ce înseamnă transport în comun, care este destinat unor creaturi inferioare, niște săraci, care nu-și permit mașină. Același dezinteres față de tot ce este spațiu public sau menit să deservească mai multe persoane, decât cea proprie. De-aia arată tot, așa cum arată, și n-o să fie niciodată mai bine. Pentru toți patria se termină la intrarea în maghernița proprie, pe care scrie numele lor.
domprofesor 16.08.2026, 14:28
TOATE -ABSOLUT TOATE GARILE DIN TARA SUNT CU 100 DE ANI IN URMA
Neurotoxic 16.08.2026, 18:31
O gara istorica, frumosacu o arhitectura plina de charm! Trebuie NEAPARAT sa ne restauram garile nostre interesante si "pline" de istorie. Sa nu le lasam in paragina. Sunt si o atractie turistica, care da oraselor tarii personalitate!