Icoane, merdenele și chiloți. Între istorie și mizerie: ce s-a ales de una dintre cele mai importante clădiri din București

La Gara de Nord, într-o după-amiază sufocantă de august, Bucureștiul pare să-și fi adunat toate contrastele într-un singur loc.

Călătorii trag de trolere și genți printre oameni care se grăbesc spre peroane, trenurile sosesc și pleacă, comercianții își strigă marfa, iar în zonele mai ferite își duc zilele oameni fără adăpost.

Peste toată această agitație se așază un miros greu, persistent.

Deși este una dintre cele mai importante porți feroviare ale României, lasă adesea impresia unui spațiu abandonat, uitat de autoritățile care fac doar PR la televizor.

Geamurile sparte, ușile deteriorate, pereții cu mesaje

Pentru cine intră pentru prima dată în Gara de Nord, indiferent de intrarea aleasă, primul contact cu locul nu este unul care să vorbească despre istorie.

Despre arhitectură sau despre importanța pe care această gară o are pentru București.

Geamurile sparte, ușile deteriorate, pereții acoperiți cu mesaje desenate cu vopsea, pavajul distrus și mirosul greu reprezintă primul impact pe care îl are lumea care ajunge în gară.

La intrarea dinspre Griviței, steagurile României și Uniunii Europene flutură ca la un eveniment important.

Însă, imediat sub ele, călătorii sunt întâmpinați de cerșetori care își caută locul în fluxul permanent de oameni.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 59

Icoane, merdenele și cozi la bilete

Imediat după intrare, haosul devine aproape imposibil de ignorat, pentru că fiecare metru pare să aibă propria lui poveste.

Pe partea dreaptă se află magazinul „Daruri pentru pelerini”, administrat de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, cu cărți și obiecte bisericești.

La câțiva pași distanță funcționează fast-food-uri și patiserii care își atrag clienții cu vitrine pline de covrigi, pateuri și merdenele.

În partea opusă se află casele de bilete. În timp ce unii călători așteaptă la cozile care se formează în fața ghișeelor, cei obișnuiți cu tehnologia folosesc automatele de bilete și își rezolvă singuri călătoria.

E un vuiet permanent, care ține gara vie.

Chiloți, ciorapi, sutiene, pălării de soare

În mijlocul acestui spațiu destinat, în primul rând, transportului feroviar, gara își continuă însă propria viață comercială. Iar hainele expuse la vânzare par desprinse dintr-un mic magazin de cartier.

Chiloți, ciorapi, sutiene, pălării de soare, rochițe, tricouri și pantaloni sunt așezate la vedere, pentru că întotdeauna există un călător care și-a uitat ceva acasă.

Sau care, înainte de plecare, își amintește că ar putea duce celor apropiați un mic cadou cumpărat din București.

Lângă automatele cu napolitane, apă și sucuri există chiar și un automat cu cărți, însă acesta pare să atragă mult mai puțină atenție decât zona în care se vinde bere.

Berea rece devine, pentru mulți, o oprire mai tentantă decât o carte cumpărată pentru drum. Și mult mai ieftină…

Locul preferat al oamenilor fără adăpost

Gara funcționează, astfel, ca un mic oraș în interiorul orașului, cu magazine, mâncare, băuturi, obiecte religioase, haine, flori, produse cosmetice și tot felul de lucruri pe care călătorul nu s-ar aștepta neapărat să le găsească într-un mare nod feroviar.

Pe măsură ce înaintezi prin gară, apar și cei pentru care acest loc nu reprezintă o oprire temporară, ci un spațiu în care își petrec o parte importantă din viață.

Oamenii fără adăpost stau pe jos, în apropierea zonelor circulate, vorbesc tare, uneori strigă sau ascultă muzică de pe boxe portabile.

Gara de Nord este adăpost, loc de întâlnire, sursă de câțiva lei și, uneori, singurul spațiu în care pot rămâne fără să fie imediat alungați.

Pentru călători, prezența lor contribuie însă la sentimentul de nesiguranță și abandon pe care îl lasă anumite zone ale gării, mai ales seara și noaptea.

Polițiștii se plimbă, cu o agendă în mână, dar nu prea fac nimic. „Doar la sesizări intervin și ăștia”, spune o persoană.

„Toate tâmpeniile pe care le avem aici”

Există și o florărie, de unde cei care au nevoie de un buchet înainte de plecare pot cumpăra flori, chiar dacă prețurile din gară sunt adesea considerabil mai mari decât cele întâlnite în alte zone ale Bucureștiului.

La un moment dat, spațiul comercial capătă aspectul unui talcioc, iar într-unul dintre colțurile gării se găsesc genți, ghiozdane, pălării de soare și zeci de produse cu lavandă.

Aici se vând, practic, toate lucrurile pe care un călător le-ar putea cumpăra din întâmplare înainte de a urca într-un tren.

Lumânări și tămâie sunt expuse alături de caserole de plastic, castroane, farfurii, produse cosmetice, insecticid pentru gândaci și albine.

Comerciantul rezumă, cu un zâmbet, oferta pe care o are la dispoziție: „Toate tâmpeniile pe care le avem aici”.

Este o formulă spusă în glumă, dar care descrie destul de bine amestecul de produse și activități din interiorul gării. „Lavanda vă ajută la somn”, îi transmite unei doamne care cotrobăie prin produse.

Gara de Nord nu doarme niciodată

Dincolo de toate acestea, Gara de Nord își face în fiecare zi treaba pentru care a fost construită.

Trenurile vin și pleacă, unele respectând orarul, altele acumulând întârzieri de câteva minute sau, în unele situații, de ore întregi.

În timpul nopții, activitatea nu dispare, ci doar își schimbă ritmul. Primele trenuri către Aeroportul Henri Coandă pleacă în jurul orei 3.10, iar apoi începe din nou agitația specifică unei dimineți, cu trenuri către Roșiori, Constanța, Târgoviște și numeroase alte destinații.

Seara, unul dintre ultimele trenuri care pleacă din Gara de Nord este cel către Sibiu, programat la ora 23.14, cu opriri la Titu, Găești, Golești, Pitești, Costești, Slatina, Piatra Olt, Drăgășani, Băbeni, Râmnicu Vâlcea, Călimănești, Păușa, Lotru, Podu Olt și Tălmaciu.

La sosiri, un tren de la Cluj-Napoca este programat să intre în Gara de Nord la 0.13, iar unul dintre ultimele trenuri ale zilei ajunge de la Curtici la 23.50.

Când megafoanele nu transmit niciun mesaj…

Între aceste ore, fluxul de oameni este aproape permanent, iar personalul se schimbă, trenurile se succed și megafoanele transmit fără încetare informații despre plecări, sosiri, întârzieri și modificări de peron.

Gara nu are, practic, un moment în care să devină cu adevărat pustie, pentru că activitatea feroviară continuă pe tot parcursul nopții, chiar dacă intensitatea ei diferă de la o oră la alta.

Gara de Nord deservește aproximativ 85% din traficul feroviar de călători al Capitalei. Iar când megafoanele nu transmit niciun mesaj, cei cu magazine își alimentează tarabele cu produse din Dragon sau aduse din afara României.

Tocmai de aceea, starea în care se află astăzi devine cu atât mai greu de explicat, mai ales într-o perioadă în care gările din marile orașe europene au fost transformate în adevărate spații publice.

La alții, adevărate bijuterii. La noi, un dezastru

În multe capitale europene, turiștii intră în gări care au fost restaurate cu grijă, în care fațadele sunt întreținute, spațiile sunt curate, iar clădirea în sine reprezintă uneori un obiectiv turistic.

Gara de Nord are aceeași șansă, pentru că dispune de o arhitectură importantă și de o istorie.

Însă experiența actuală a călătorului este dominată prea des de murdărie, aglomerație, mirosuri greu de suportat și sentimentul că administrația nu a ținut pasul cu importanța clădirii.

În România anului 2026, Gara de Nord nu mai este doar un nod feroviar, ci și o carte de vizită a Capitalei.

Ceea ce văd cei care sosesc aici devine inevitabil parte din imaginea pe care și-o formează despre București și despre România.

Proiect de peste o sută de milioane de euro

În ianuarie 2026, autoritățile au anunțat un amplu proces de modernizare a Gării de Nord, cu o investiție de peste 100 de milioane de euro.

Planul prevede restaurarea fațadelor, consolidarea structurală a clădirilor-monument, modernizarea instalațiilor electrice, termice și sanitare.

Plus îmbunătățirea sistemelor de siguranță, adaptarea spațiilor pentru persoanele cu mobilitate redusă și transformarea experienței urbane și feroviare oferite pasagerilor.

Potrivit obiectivelor prezentate de autorități, proiectul urmărește creșterea calității serviciilor oferite pasagerilor, apropierea de standardele europene în ceea ce privește siguranța și confortul și punerea în valoare a patrimoniului.

Problema este că, la aproximativ șapte luni de la anunțul din ianuarie, călătorul care intră în Gara de Nord nu vede nimic din promisiunile autorităților. Cine știe ce se va întâmpla pe viitor.

Gara Târgoviștei, începutul unei istorii

Dar hai să facem și o pauză pentru istorie. La 10 septembrie 1868, în prezența domnitorului Carol I, era pusă piatra de temelie a viitoarei gări.

Construcția avea să fie finalizată în 1872, iar la 13 septembrie a acelui an gara era inaugurată sub numele de Gara Târgoviștei, în contextul punerii în exploatare a circulației feroviare pe linia Roman-Galați-București-Pitești.

La început, nimeni nu putea ști cu certitudine că această gară avea să devină principalul nod feroviar al Bucureștiului și unul dintre cele mai importante puncte de transport din România.

Clădirea fusese concepută în forma literei „U”, după modelele marilor gări europene, în special după modelul Gării de Nord din Paris.

Gara avea inițial o destinație mixtă, atât pentru călători, cât și pentru transportul de marfă, iar pe măsură ce rețeaua feroviară românească s-a extins, importanța sa a crescut rapid.

Celebrul Orient Express a oprit în Gara de Nord

În 1880, odată cu înființarea Căilor Ferate Române, gara devenea parte a unei infrastructuri naționale care avea să lege orașele și regiunile țării.

Trei ani mai târziu, Gara de Nord devenea unul dintre punctele de sosire ale celebrului Orient Express, trenul care avea să intre în imaginarul european drept simbol al călătoriilor luxoase.

În 1888, Gara Târgoviștei primea denumirea actuală, Gara de Nord, iar construcția era extinsă printr-un nou corp cu etaj și două turnuri laterale.

Între 1928 și 1932, în perioada interbelică, gara primea fațada monumentală și șase coloane masive, imagine care avea să-i confere aspectul arhitectural pe care îl recunoaștem și astăzi.

Gara avea să primească apoi personalități politice, militare și monarhi ai Europei, devenind un spațiu în care istoria națională se întâlnea cu marile evenimente ale continentului.

La mai bine de 80 de ani de la unul dintre cele mai devastatoare bombardamente din istoria Bucureștiului, o mărturie tăcută a tragediei din 4 aprilie 1944.

Astăzi, la zeci și zeci de ani distanță, gara continuă să fie cel mai important punct feroviar al României, dar autoritățile continuă să-și bată joc!

---

Libertatea a făcut un adevărat tur al gărilor din București în această serie de articole despre infrastructura feroviară a capitalei.

• Gara Progresul dispare după 66 de ani, iar în locul ei va apărea un nou complex de transport: gară, stație de metrou și parcare.
• Gara Obor a rămas în urmă. Rugina a luat locul agitației de altădată, iar iarba crește printre șinele pe unde cândva treceau sute de vagoane.
• Gara Băneasa, odinioară una dintre cele mai elegante porți de intrare în București, pare astăzi abandonată undeva între trecut și prezent.
• Gara Titan și un capăt de linie într-un București uitat: între o halbă de bere și drumul spre Oltenița cu 16 opriri
• Gara de Nord, icoane, merdenele și chiloți. Între istorie și mizerie: ce s-a ales de una dintre cele mai importante clădiri din București