De aici s-a tras semnalul pentru „intrarea României în civilizație”. Vagonul cu ouă confiscat și gara din care acum se pleacă cu autocarul

În urmă cu mai bine de 150 de ani, începea o nouă epocă pentru București. Filaret era prima gară a orașului, locul din care, la 31 octombrie 1869, pleca primul tren spre Giurgiu.

Astăzi, trenurile nu mai opresc aici. Pe aceleași locuri, autocarele și microbuzele duc oameni spre alte orașe din țară și spre Europa.

Clădirea a apărut într-un București care, după cum scria presa vremii, avea încă aerul unui „târg prea provincial”.

Gara fusese construită sub forma unui careu, cu o hală în care intrau cele trei linii de cale ferată. Pentru vremea aceea, construcția trebuie să fi părut impunătoare.

Momentul istoric cu Nicolae Tănase la manetă

Revista Căilor Ferate scria în 1969 (la centenarul deschiderii primilor kilometri de cale ferate de pe actualul teritoriu al României) că, din incinta clădirii s-a dat, în ziua inaugurării liniei București-Giurgiu, „semnalul de cale liberă pentru intrarea României în circuitul civilizației și al progresului, prin stăpânirea și folosirea forței aburului”.

Linia de cale ferată București – Giurgiu (prima cale ferată din Principatele Române) a fost inaugurată oficial la 19/31 octombrie 1869, odată cu deschiderea Gării Filaret din București.

În acea zi au plecat două trenuri, la un sfert de oră unul după celălalt. Primul era condus chiar de John Trevor Barklay, constructorul liniei.

Al doilea îl avea la manetă pe Nicolae Tănase, foarte tânăr la acea vreme și primul mecanic de locomotivă din România.

„Acționând pârghia regulatorului care dădea abur celor doi cilindri ai locomotivei sale, Nicolae Tănase făcea în același timp, fără să știe, un gest profund simbolic: acela de a urni din loc angrenajele productive greoaie și înțepenite ale țării de acum 100 de ani”, notau jurnaliștii de atunci.

Gara Filaret a fost, apoi, martora vieții de zi cu zi. Nu totul era însă la fel de spectaculos precum începutul.

„Se îmbulzeau să-şi rupă hainele pentru a obţine un bilet”

În octombrie 1957, ziarul Steagul Roșu scria despre lipsurile din gară. Călătorii nu aveau de unde să cumpere o carte sau un ziar. „Cât este de mare gara Filaret, nu ai să găsești nicăieri un chioșc cu ziare și cărți”, nota publicația.

Tot atunci, ziariștii consemnau o altă problemă. „Într-una din duminicile trecute, unul din trenurile de dimineaţă înspre Giurgiu a întârziat mai multe minute. Motivul? La ora când urma să plece trenul mai erau la casa de bilete circa 60 de călători ce se îmbulzeau să-şi rupă hainele pentru a obţine un bilet”.

Gara a prins și vremuri în care ouăle puteau deveni subiect perfect pentru rolurile lui Dem Rădulescu sau Jean Constantin în celebra serie „Brigada Diverse”.

În iunie 1941, ziarul Seara relata că în „Gara Filaret fusese confiscat un vagon cu ouă, vândute la preț de speculă”. Iar „suma de 540.000 lei, rezultată din vânzarea ouălor, a fost consemnată la Casa de Depuneri”. Persoanele care se ocupau de „traficul ouălor” au fost trimiși în judecată.

Telefonul abandonat care nu mai sună

În 1960, Gara Filaret a fost dezafectată. Trenurile au dispărut, iar clădirea a devenit autogară.

Astăzi, în locul locomotivelor, în fața clădirii se opresc autocare și microbuze. Pleacă spre orașe din toată țara, dar și spre Europa. Turcia și Grecia sunt printre destinațiile căutate de călători.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 32

Dacă nu știi povestea locului, cu greu îți dai seama că aici a funcționat prima gară a Bucureștiului.

Două plăci de marmură prinse în pereții clădirii păstrează însă memoria începutului. Ele amintesc că acesta a fost locul „primei stații de cale ferată din București”.

În interior, timpul pare să fi rămas prins între două lumi.

Pe unul dintre pereți mai există un telefon vechi, nefuncțional. Un obiect care pare să aștepte un apel care nu mai vine.

În sala de așteptare, unde mâncatul este interzis, un automat de cafea își caută clienții. Alături, o stație de plată le permite celor care pleacă la drum să-și achite facturile.

Ultimele mici afaceri care rezistă pe peron

Pereții albi încep să se cojească. Sub stratul de vopsea apare huma veche, purtată de zeci de ani. Câteva păsări și-au făcut cuib în clădire.

Geamurile poartă urmele timpului, iar vopseaua este mâncată de rugină. Tencuiala veche din lemn a dispărut.

Geamurile și ușile din termopan au preluat controlul. Au rămas însă băncile de plastic, încă în picioare, acoperite de zeci de straturi de vopsea.

Și mai sunt două magazine. Vând de toate pentru un drum lung: lucruri de care călătorul își poate aminti în ultimul moment că are nevoie.

Sunt ultimele mici afaceri care rezistă în locul în care, odinioară, oamenii veneau să prindă trenul.

Doar că trenul nu mai vine. Locomotivele au dispărut. Șinele și ele, doar clădirea a rămas.

Libertatea a făcut un adevărat tur al gărilor din București în această serie de articole despre infrastructura feroviară a capitalei.

• Gara Progresul dispare după 66 de ani, iar în locul ei va apărea un nou complex de transport: gară, stație de metrou și parcare.
• Gara Băneasa, odinioară una dintre cele mai elegante porți de intrare în București, pare astăzi abandonată undeva între trecut și prezent.
• Gara Obor a rămas în urmă. Rugina a luat locul agitației de altădată, iar iarba crește printre șinele pe unde cândva treceau sute de vagoane.
• Gara Titan și un capăt de linie într-un București uitat: între o halbă de bere și drumul spre Oltenița cu 16 opriri
• Gara Basarab, „Doar pentru tine, Amore”. O manea, un fotoliu părăsit și un ceas blocat, locul abandonat din București
• Gara de Nord, icoane, merdenele și chiloți. Între istorie și mizerie: ce s-a ales de una dintre cele mai importante clădiri din București

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE