Bubu Cernea, „copilul-minune al tobelor”: „Am început la pian, instrument care mi-a fost impus de mama mea”. Cum a absolvit facultatea în 2 ani și ce spune despre veniturile din muzică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Bubu Cernea e băiatul Crinei Mardare și al lui Mihai Cernea. Încă de când era copil, Mihai Andrei Cernea, pe numele lui din buletin, a cântat la tobe. Astfel, pasiunea lui s-a transformat într-o meserie pe care și astăzi o practică cu drag. Totodată, el a ajuns și producător muzical al show-ului „Vocea României”, de la Pro TV.
Cuprins:
Când avea doi ani, Bubu Cernea se juca la tobe. Mai târziu, la patru ani, mama lui a decis să îl dea la unele cursuri de pian, după ce a văzut că are înclinații în domeniul artistic. Astfel, Bubu a studiat ani la rând instrumentele muzicale, a aprofundat, astfel că în copilărie era supranumit „copilul-minune al tobelor”.
A devenit baterist, unul dintre cei mai apreciați din România. Până acum, la 28 de ani, a cântat alături de cei mai cunoscuți artiști de la noi, Irina Rimes, Andra, Inna, Alina Eremia și mulți alții. În plus, el e acum producător la „Vocea României”.
Reușește să se întrețină din muzică, din toate activitățile pe care le desfășoară în domeniul artistic, ne-a spus el pe parcursul interviului.
Libertatea: Știm așa despre tine: ești actor de televiziune, cântăreț, dansator, muzician și toboșar român. Ne-a scăpat ceva?
Bubu Cernea: Păi, în primul rând, dansator nu pot spune că sunt, adică nu sunt. Ce am dansat așa foarte puțin, și în linia 5, în „Pariu cu viața” (n.r. - serialul românesc „Pariu cu viața”), dar doar atât. Sincer vorbind, când vine vorba de dans, sunt un „dezastru”.
Nu v-au scăpat multe, aș mai adăuga că pe lângă toate cele menționate de voi mai fac și stage, și production management pentru artiștii cu care cânt, asta însemnând că eu mă ocup de toate cerințele tehnice ale artiștilor începând de la scenă, sunet, lumini, ecrane, instrumente, microfoane și tot ce ține pentru a produce un spectacol din punct de vedere tehnic de la cap la coadă.
-Care e principala activitate a ta acum? Știu că ești și producător muzical la „Vocea României”.
-Principala mea activitate, ca și până acum, este muzica și în mare parte în acest an a însemnat și înseamnă proiectul pe care mi l-am dorit foarte tare, și anume „Vocea României”, pe care mă bucur enorm de mult că am fost ales să îl fac ca și producător muzical și ca și membru în trupă, alături de prietenii mei care au lucrat și lucrează cot la cot cu mine în tot acest proiect: Cristian Comaroni, Andrei Comaroni, Radu Taca și Leo Croitoru.
Fără ei nu aș fi putut face acest proiect și mă bucur că suntem împreună de atâția ani și am ajuns să facem lucruri foarte frumoase și provocatoare împreună. Fiecare dintre noi a muncit și muncește foarte mult. Pe lângă „Vocea României”, la fel ca și în ceilalți ani, cânt în continuare cu Irina Rimes și colaborez cu alți artiști precum Alina Eremia, Damian Drăghici etc.
-E greu să lucrezi cu concurenții de la „Vocea României”? Ținând cont că mulți dintre ei sunt la început de drum.
-Înainte să intru în acest proiect, aș fi zis că da, dar acum, după ce am intrat, o să zic că nu. Sigur că unii dintre concurenți fiind foarte la început, mai exact, asta fiind prima dată când urcă pe o scenă acompaniați de un band live, este mai greu, însă anul ăsta am avut parte de foarte mulți concurenți supertalentați care s-au acomodat foarte repede cu mersul lucrurilor și am putut lucra destul de ușor cu ei.
Cu unii, ce-i drept, ne-am și chinuit puțin, dar nu a fost ceva ce să nu poată fi rezolvat. În orice caz, cred că sezonul ăsta este unul foarte puternic și încă nu ați văzut nimic. Abia aștept să vedeți ce vă așteaptă în etapele următoare de battle-uri și knockouts.
-Reușești să trăiești din muzică în România?
-E o întrebare foarte grea la care încă și eu caut răspuns, dar ce pot spune sigur este că dacă ești pasionat, iubești ceea ce faci și depui munca necesară în studiu individual la instrument sau ca și producător sau în orice altă ramură a industriei, cu siguranță, vei reuși în ceea ce faci, vei avea succes și vei putea trăi din muzică oriunde, nu doar în România.
Un lucru foarte important pe care îl observ de ani buni încoace este și cât de mult contează cum ești tu ca și om, ce impresie lași oamenilor care aleg să lucreze cu tine, cum te porți și așa mai departe. Acest lucru, după mine, este extrem de important. După părerea și experiența mea, cu cât ești mai umil, dar și hotărât, lumea vede că faci tot posibilul ca proiectul respectiv în care te afli să iasă cât mai bine posibil, iar asta îți va aduce următoarele proiecte.
Să fii punctual iar este un lucru important, pentru că în ziua de azi și în ritmul alert în care se desfășoară lucrurile de azi pe mâine, câteodată, nimic nu e mai rău decât să întârzii undeva și tot așa, dar, în primul rând, trebuie să stăpânești foarte bine ceea ce faci și să dai în permanență dovadă de profesionalism la cel mai înalt nivel peste tot pe unde mergi.
„Facultatea pe care am și absolvit-o în 2 ani, în loc de 4”
-Ne poți povesti cum ai început să iubești muzica? Multă vreme ai fost numit „copilul-minune al tobelor”.
-Eu am început să cânt la tobe la vârsta de doi ani, ca o joacă, din ce am înțeles de la părinții mei. Totul, de fapt, a început ca o joacă și când spun asta, mă refer la faptul că părinții mei nu m-au obligat să fac nimic din toate astea, ci m-au întrebat, văzând că mie îmi place să cânt la tobe: Bubu, îți place ție să cânți la instrumental ăsta? Vrei să faci asta în viată? Eu răspunzând că da. Văzându-i pe ei pe scenă și părându-mi o joacă, eram complet fascinat de toată această lume și mi s-a părut cea mai tare joacă de pe planetă. Încă mi se pare. De aceea am prins drag de absolut tot ce înseamnă muzică.
La început, mai puțin de pian, instrument care mi-a fost impus de mama mea, care mi-a spus că nu pot face muzică dacă nu știu să cânt la pian - și mare dreptate a avut. Nu știu ce aș fi făcut astăzi dacă nu știam să cânt foarte bine la pian. Este unul dintre instrumentele de bază ale muzicii fără de care nu te poți mișca în nicio direcție. Și așa, la vârsta de 4 ani, mama m-a dat la lecții de pian și am avut parte de cea mai bună profesoară, după părerea mea, doamna Marina Dragomirescu, care mi-a pus acest instrument în mână și m-a ajutat să mă perfecționez la el de la vârsta de 4 ani și până la sfârșitul liceului, când mi-am dat atestatul la pian.
După care au început toate nebuniile și toate proiectele frumoase pe care le-am avut și pe care le am. După liceu, am fost la facultatea pe care am și absolvit-o în 2 ani, în loc de 4, cu Summa Cum Laude, și anume, Berklee College of Music, care este cea mai mare și importantă facultate de muzică modernă din lume. Am avut marea șansă, în urma unui examen dat la ei, să primesc o bursă ca să pot studia la acest colegiu și îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru asta, pentru că mi-a dat șansa să fiu îndrumat de niște profesori excepționali, fără de care nu aș fi ajuns azi să am cunoștințele pe care le am și să pot face muzical ce pot face azi, atât ca toboșar, cât și ca producător.
Iubesc enorm de mult ceea ce fac, îmi place supermult să fiu plecat în turnee, cred că asta e partea mea favorită: concertele, turneele, drumurile interminabile cu avionul sau cu trenul. Multor oameni nu le place această parte de drum, dar eu sunt înnebunit după ea și mai ales după concerte. Nu se compară niciun sentiment cu sentimentul pe care îl am atunci când sunt pe scenă și cânt la tobe, este adrenalină pură, efectiv tot ce mi-aș putea dori se întâmplă în acel moment.
„Irina Rimes este și una dintre cele mai bune și inspirate compozitoare din câte am văzut la viața mea”
-Ai colaborat de-a lungul timpului cu mulți artiști consacrați de la noi. Ce ne poți povesti despre INNA, Irina Rimes sau Andra?
-Ce pot să spun este că absolut toate sunt artiste în adevăratul sens al cuvântului, mega profesioniste și extrem de dedicate proiectelor lor. Pot spune că mă simt onorat că am avut privilegiul de a lucra cu ele și că au avut încredere în mine să fiu în spatele lor, la tobe. Cu Andra am colaborat doar de câteva ori, în câteva apariții, dar de fiecare dată pentru mine este o bucurie extrem de mare să fiu în spatele unei asemenea artiste care poate cânta orice, la orice oră, oricând.
Cu INNA am avut o colaborare foarte frumoasă de aproape 6 ani, în care am văzut aproape toată lumea asta mare și am avut șansa să o cunosc pe ea și să văd cât de dedicată și cât de focusată este pe proiectul ei și, bineînțeles, cât de incredibilă este pe scenă. Am avut câteva dintre cele mai mari concerte din viața mea alături de ea și de fiecare dată a fost la același nivel, sus, fără niciun pic de teamă. Pe lângă asta, am avut onoarea să îi fiu production manager și să mă ocup de toate riderele ei tehnice și să confirm peste tot toate scenele, echipamentele de sunet, lumini, ecrane, instrumente și așa mai departe. Îi mulțumesc din tot sufletul Innei pentru că a avut o așa mare încredere în mine și că datorită ei am evoluat foarte mult profesional și uman.
Am lăsat-o la urmă pentru că încă lucrăm de atâția ani, mai exact din anul 2016, imediat după ce a scos piesa Visele. Pentru mine, omul Irina Rimes înseamnă muzica adevărată din cap până în picioare. Este poate singura care s-a încrezut în totalitate în ceea ce am sfătuit-o din punct de vedere muzical în concertele LIVE, atât eu, cât și Cristian Comaroni și de asta, astăzi, am ajuns să facem ceea ce facem.
Atunci când sunt cu Irina pe scenă, mă simt de parcă aș fi cu Dream Theater pe scenă, asta în ideea în care show-ul Irinei este un show complex și greu de cântat, iar lumea care vine la concerte a ajuns să cunoască părțile instrumentale din piese, specific anumite breakuri de tobă sau solouri de chitară, tonuri de clape, riff-uri de bas și așa mai departe și atunci îmi dă sentimentul ăla de, băi, chiar trebuie să fac breakul ăla de fiecare dată pentru că lumea îl așteaptă.
Irina este și una dintre cele mai bune și inspirate compozitoare din câte am văzut la viața mea, efectiv poate crea oricând, la orice oră, linii melodice și versuri care îți fac pielea de găină și în care te regăsești sau știi că alți oameni se vor regăsi 100% și vor rezona cu ele. Pe lângă asta, atunci când cântă pe scenă transmite o emoție aparte, care pe mine mă surprinde și mă înduioșează de fiecare dată când cântăm împreună. Oamenii ca Irina sunt foarte rari cu așa un talent și, din nou, îi mulțumesc Irinei pentru că facem această echipă minunată de atâția ani și că are în continuare încredere în mine să îi fiu alături și să urc cu ea pe aceeași scenă.
-Ești împlinit cu cariera pe care o ai acum? Simți că lipsește ceva?
-Sincer pot să spun că da, sunt împlinit cu ce am acum, sigur că am aspirații foarte mari în continuare și proiecte la care visez, dar toate la timpul lor. Merg pe principiul „după muncă și răsplată”.
Dacă voi munci în continuare și nu mă voi lăsa, voi studia la instrument și producție și voi rămâne focusat, sunt convins că și celelalte proiecte la care visez vor deveni realitate, pentru că numai așa poți reuși.
