Care este diferenţa dintre aniversare şi comemorare

Ce înseamnă aniversare

Aniversare și comemorare sunt doi termeni care pot părea asemănători, deoarece în ambele cazuri marcăm un eveniment important. Totuși, ținând cont de sensul lor, există diferențe foarte importante.

Cuvântul „aniversare” provine din latinescul anniversarius, care înseamnă „ceea ce revine anual”, și desemnează în principal celebrarea unui moment considerat pozitiv sau semnificativ.

A aniversa înseamnă a sărbători și a aduce împreună oameni pentru a marca un eveniment important, fie că este vorba despre ziua de naștere a unei persoane, aniversarea căsătoriei, împlinirea unui număr de ani de la înființarea unei instituții sau de la semnarea unui act istoric.

Prin natura sa, aniversarea are un caracter festiv și este asociată cu bucuria, recunoașterea și celebrarea.

De aceea, în jurul ei se organizează adesea petreceri, gale, expoziții, evenimente culturale sau academice, toate menite să marcheze momentul într-o notă pozitivă.

Cum folosim cuvântul aniversare în mod corect

Cuvântul aniversare se folosește în mod frecvent astfel:

„Universitatea organizează o gală la aniversarea a 50 de ani de la înființare.”

”Le-am pregătit părinților o surpriză la aniversarea a 30 de ani de căsnicie.”

Totuși, potrivit lingviștilor, utilizarea cuvântului aniversare în aceste forme este un pleonasm, deoarece a aniversa conține deja cuvântul ani și înseamnă ”a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment”.

Astfel, în exemplele de mai sus este corect să spunem:

„Universitatea organizează o gală la sărbătorirea a 50 de ani de la înființare.”

”Le-am pregătit părinților o surpriză la sărbătorirea a 30 de ani de căsnicie.”

Cu alte cuvinte, atunci când aniversăm, nu aniversăm anii, ci evenimentul. Așadar, este corect să spunem ”aniversarea căsătoriei”, dar nu este corect să spunem ”aniversăm 20 de ani de la căsătorie”.

Ce înseamnă comemorare

Ca și aniversare, și comemorare provine din latină, însă ”commemorare” exprimă ideea de rememorare solemnă. Comemorare înseamnă a celebra în mod solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important, o ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important.

Comemorarea are loc spre exemplu atunci când autoritățile ori comunitățile organizează ceremonii dedicate unor personalități, unor eroi, victimelor unor războaie, catastrofe sau tragedii naționale. În astfel de contexte, comemorarea se exprimă prin momente de reculegere, depuneri de coroane de flori, slujbe religioase, discursuri solemne și gesturi care subliniază respectul și demnitatea.

Putem spune, de exemplu:

”La 22 decembrie, în fiecare an, are loc comemorarea eroilor din Revoluția din 1989.”

”Pe 9 mai s-a organizat o ceremonie de comemorare a victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial”

”Pe 27 ianuarie, muzeul a organizat un eveniment de comemorare a victimelor Holocaustului”

”La 15 iunie, în satul natal, s-a ținut o slujbă de comemorare la 136 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu”

Ca și în cazul cuvântului aniversare, și în ceea ce privește cuvântul comemorare, el poate fi folosit pentru a comemora evenimentul sau persoana și nu anii trecuți de la acel eveniment.

Astfel, nu comemorăm 136 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, ci, în exemplul de mai este vorba despre o slujbă de comemorare cu ocazia împlinirii celor 136 de ani.

Care este diferența dintre aniversare și comemorare

Aniversarea provine din latinescul anniversarius (”ceea ce revine anual”) și înseamnă, în esență, sărbătorirea periodică a unui moment considerat important. A aniversa înseamnă a sărbători, a marca festiv un eveniment precum ziua de naștere a unei persoane, aniversarea unei căsătorii etc.

Comemorarea, pe de altă parte, provine din latinescul commemorare și desemnează evocarea solemnă a unei persoane sau a unui eveniment, cu respect și empatie. Spre deosebire de aniversare, comemorarea nu are neapărat un ton festiv, ci unul sobru.

Termenul aniversare este, așadar, sinonim cu serbare sau sărbătorire a unui eveniment care se repetă în fiecare an.

Termenul comemorare, pe de altă parte este folosit în mod corect în legătură cu mari evenimente istorice sau cu mari personalități. Comemorarea amintește de trecerea lor în neființă sau de momente triste, dar marcante pentru o comunitate sau chiar pentru umanitate.

De ce este important să facem diferența între aniversare și comemorare

E foarte important să facem o distincție clară între aniversare și comemorare, pentru că, deși ambele se referă la evocarea unor persoane sau evenimente, sensurile lor sunt diferite, iar folosirea improprie poate duce la confuzii sau chiar la exprimări nepotrivite, lipsite de empatie și respect.

Dacă am confunda termenii, am risca să transmitem mesaje contradictorii sau chiar nepotrivite. De exemplu, nu putem să vorbim despre „aniversarea morții” unei persoane, pentru că termenul „aniversare” sugerează o sărbătorire. Corect este să spunem „comemorarea eroilor de la…” sau „ ori ”comemorarea evenimentului…”. În același timp, ar fi la fel de nepotrivit să folosim „comemorare” pentru un eveniment vesel, cum ar fi ziua de naștere a cuiva.

Care este diferența dintre aniversare și onomastică

Cuvântul „onomastică” provine de la grecescul ονομα (onoma), care înseamnă chiar „nume”. De aici derivă și conceptul de „onomastică” ca ramură a lingvisticii care studiază originea, istoria, evoluția și semnificația numelor proprii. Astfel, o zi onomastică este o zi în care cineva își serbează numele, ziua numelui.

Așa cum am văzut deja, aniversarea desemnează sărbătorirea unei date importante, care revine periodic, de obicei anual. Astfel, putem vorbi depre aniversarea zilei de naștere, momentul în care cineva împlinește o anumită vârstă și care este celebrat prin petreceri, urări și felicitări.

Onomastica, în schimb, se referă strict la sărbătorirea zilei numelui unei persoane. Ea are legătură cu calendarul religios, unde fiecare zi este dedicată unuia sau mai multor sfinți.

Astfel, persoanele care poartă numele unui sfânt își serbează onomastica în ziua în care este prăznuit acel sfânt. De exemplu, cei care se numesc Ion sau Ioana își sărbătoresc onomastica pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul; cei care poartă numele Gheorghe o fac pe 23 aprilie, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, iar cei cu numele Maria, pe 8 august, de Naşterea Maicii Domnului. Onomastica este, așadar, o sărbătoare legată de nume și de tradiția religioasă, nu de naștere sau de trecerea anilor.

Despre limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.

Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Sursă foto – Shuttersock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE