Ce sunt plăcile tectonice. Plăcile tectonice ale Pământului și deplasarea lor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Unul dintre factorii de mare risc pentru ecosisteme, sănătatea oamenilor, dar și pentru economie la nivel mondial îl reprezintă schimbările climatice, iar în ultimele decenii numărul riscurilor inerente care pot duce la producerea de imense calamități naturale a crescut în mod alarmant.
Cuprins:
Cu o lună și jumătate în urmă sud-estul Turciei și nord-vestul Siriei au fost lovite năprasnic de două cutremure de pământ devastatoare care au ucis peste 50.000 de oameni în cele două țări, în timp ce alte 1,5 milioane au rămas fără adăpost. Este una dintre cele mai mari catastrofe naturale din istoria umanității. Cauza producerii seismelor o reprezintă în principal mișcarea plăcilor tectonice, care formează scoarța terestră, adică învelișul care susține viața pe Terra. În cele ce urmează îți vom spune ce sunt aceste plăci tectonice, când și cum au apărit și cum se deplasează.
Ce sunt plăcile tectonice
Placa tectonică reprezintă acel segment cu aspect de calotă sferică ce formează scoarța terestră, adică învelișul exterior care susține viața pe Terra. Acestea se mișcă și interacționează între ele determinând apariția cutremurelor de pământ, a valurilor tsunami sau a erupțiilor vulcanice. Pe de altă parte, potrivit site-ului ScienceAlert.com, procesul de deplasare și de ciocnire a acestor plăci este continuu și modelează în permanență planeta noastră. Plăcile tectonice au grosimi foarte variabile și se așează într-un material fluid și vâscos (magma).
Litosfera, care este partea solidă a planetei Terra, include scoarța terestră și partea superioară a mantalei. Aceasta este împărțită în șapte plăci tectonice majore (macroplăci), care formează continentele și bazinele oceanelor și șapte plăci secundare (mezoplăci), acestea fiind mărginite de numeroase plăci de dimensiuni mai mici, care poartă denumirea de microplăci sau subplăci. Tot pământul şi apa de pe planeta Pământ stau pe aceste plăci, iar unele dintre ele sunt atât de mari încât acoperă continente întregi.
Plăcile tectonice majore (principale) sunt:
- Placa Nord-Americană - America de Nord, Atlanticul de Nord Vest și Groenlanda,
- Placa Sud-Americană - America de Sud și Atlanticul de Sud Vest,
- Placa Antarctică - Antarctica și Oceanul Sudic,
- Placa Eurasiatică - Atlanticul de Nord Est, Europa și Asia (exceptând India),
- Placa Africană - Africa, Atlanticul de Sud Est și vestul Oceanului Indian,
- Placa Indiano-Australiană - India, Australia, Noua Zeelandă și cea mai mare parte a Oceanului Indian
- Placa Pacificului.
Cele șapte mezoplăci sunt:
- Placa arabică, care este și cea mai întinsă dintre plăcile secundare,
- Placa Caraibilor - între cele două Americi,
- Placa Cocos (în estul Pacificului),
- Placa Juan de Fuco (în estul Pacificului),
- Placa Nazca (în estul Pacificului),
- Placa Filipinelor (a Mării Filipinelor)
- Placa Scoției
Cum s-au format plăcile tectonice
Un seism durează câteva secunde sau câteva minute, însă procesul care a dus la destabilizarea scoarţei terestre, cea care, așa cum spuneam, generează în prezent cutremurele de pământ, a durat aproape un miliard de ani. De mișcarea plăcilor tectonice se leagă o serie de cataclisme naturale care au ucis de-a lungul istoriei milioane de oameni, scrie site-ul L.A.Times.com.
Un studiu publicat în revista „Nature“ de doi geofizicieni arată faptul că, în urmă cu patru miliarde de ani, a început procesul de slăbire şi de crăpare a litosferei pe fondul mişcării magmei de dedesubt. Pe măsură ce secţiuni din manta au coborât spre centrul Pământului au provocat deformări ale scoarţei care au devenit arii slăbite ce s-au extins în timp.
Autorii acestui studiu, David Bercovici de la Universitatea Yale şi Yanick Ricard de la Universitatea din Lyon au dezvoltat un model matematic potrivit căruia litosfera a fost crăpată de mişcarea magmei. Ei au susținut ideea că Pământul este singura planetă din sistemul nostru solar. Potrivit celor doi geofizicieni, apariţia plăcilor tectonice a reprezentat un moment definitoriu pentru planeta Pământ. Bercovici și Ricard susțin că în momentul în care secțiunile de răcire ale mantalei s-au deplasat în jos au întins rocile din litosferă situate deasupra, iar această deformare a provocat modificări microscopice în structura lor cristalină. Mai mult, Bercovici şi Ricard sunt convinși că procesul de reparare a scoarţei terestre este mai puternic comparativ cu cel de spargere a acesteia în plăci tectonice.
Pe măsură ce mantaua a început să se răcească, de-a lungul a zeci de milioane de ani, au apărut crăpături adânci în scoarța terestră, delimitând noi plăci tectonice. Unele s-a scufundat în mantaua incandescentă, în timp ce altele au fost împinse în diverse direcții de presiunea curenților magmatici din mantaua Pământului. În momentul în care răcirea planetei a devenit tot mai accentuată, plăcile tectonice desprinse au început să interacționeze, iar ciocnirea lor a dus la apariția unor noi forme de relief.
Cum se deplasează plăcile tectonice
Plăcile tectonice se află într-o continuă mișcare plutind pe astenosferă, în direcții diferite. Este vorba despre învelișul situat sub litosferă unde materia se află în apropierea limitei dintre solid și lichid, la adâncimi de la 150 și până la 900 de kilometri. Viteza medie de deplasare a plăcilor tectonice în diverse direcții este cuprinsă între 3 și 12 centimetri în fiecare an. Spre exemplu, placa euro-asiatică se depărtează de placa americană cu 2 cm pe an. În același timp, plăcile tectonice se reînnoiesc mereu și cresc ca suprafață cu aproximativ 2 km²/an pe tot globul prin materie venită din astenosferă.
Mai mult decât atât, unele plăci tectonice se mișcă în mod convergent, adică se apropie una de alta, ceea ce face ca probabilitatea producerii de cutremure să crească simțitor. În schimb, în cazul în care plăcile tectonice s-ar mișca divergent, acestea s-ar îndepărt una de cealaltă. Potrivit teoriei plăcilor tectonice, acestea se deplasează unele în raport cu altele ca urmare a faptului că sub ele există rocă fierbinte, cunoscută și sub denumirea de magmă. Uneori, atunci când magma iese la suprafață prin niște crăpături denumite rifturi, în acele locuri temperatura este foarte ridicată, ceea ce face ca magma să se solidifice dând naștere unei noi scoarțe. Practic, acest fenomen nu are ca rezultat „lipirea” plăcilor, ci îndepărtarea acestora din ce în ce mai mult.
Ce este fenomenul de expansiune și de subducție?
În funcție de direcția de deplasare, plăcile tectonice se împart în trei categorii: plăci convergente (de subducție), plăci divergente și plăci transformante-conservante. Acestea din urmă se clasifică la rândul lor, în funcție de mișcările pe care acestea le generează, în două subcategorii, și anume: mișcări în sens contrar, mișcări paralele în același sens (cu viteze de înaintare diferite). Spre exemplu, falia San Andreas din vestul Californiei este determinată de plăci transformante care se deplasează în sens contrar cu o viteză de câțiva centimetri pe an.
Oamenii de știință care studiază fenomenul tectonicii plăcilor estimează că, peste aproximativ 12 milioane de ani, orașele americane Los Angeles și San Francisco, situate în această regiune a Statelor Unite ale Americii, vor deveni vecine, iar consecințele ce ar decurge din asta ar putea fi dezastruoase pentru populație.
Mișcarea plăcilor tectonice determină două tipuri de interacțiune. Prima dintre acestea este expansiunea și se referă la momentul în care o anumită placă se depărtează de alta, iar între acestea se formează o nouă crustă, notează site-ul GeographyRealM.com. Celălalt proces de interacțiune a plăcilor tectonice poartă denumirea de subducție și definește momentul când una dintre plăci intră sub cealaltă și se distruge în manta.
Ce fenomene asociate dinamicii scoarței terestre există?
Dinamica scoarței terestre determină apariția unor fenomene naturale care pot avea consecințe dezastruoase pentru omenire, așa cum este cazul cutremurelor de pământ, a valurilor tsunami ori a erupțiilor vulcanice.
În ceea ce privește cutremurele de pământ, peste 90% dintre acestea se produc ca urmare a tectonicii plăcilor. Astfel, au fost stabilite două mari tipuri de zone unde se produc cutremurele, și anume zona cu rifturi și dorsale și zona unde marginile plăcilor tectonice se ciocnesc, informează site-ul Epedia.ro. Seismele au loc ca urmare a acumulării de mari energii sub formă de tensiuni elastice care se eliberează năprasnic. Aceste energii se acumulează de regulă în zona rifturilor și a faliilor transformate prin închiderea periodică a acestora cu magmă solidificată. În aceste zone scoarța este mai subțire și cedează, iae cutremurele sunt mai dese, însă de slabă intensitate, de cel mult 5 grade pe scara Richter. Cele mai puternice cutremure au loc în zonele unde se ciocnesc două plăci tectonice. Dacă una dintre plăci se subduce acest plan are o înclinare de 55-60 de grade și este cunoscut sub denumirea de Plan Benioff. În acest caz, din frecarea și suprapunerea celor două plăci se nasc tensiuni uriașe, care se localizează la adâncimi care variază de la câțiva kilometri până la 700 de kilometri. În același timp, au loc acumulări de energie seismică și în zonele unde se ciocnesc două plăci continentale și, de asemenea, unde depozitele se încalecă, se strivesc, se cutează, iar scoarța terestră se îngroașă și creează munți. În funcție de adâncimea focarelor, cutremurele se împart în patru categorii: superficiale (normale), care au loc la adâncimi de 30-70 km, mijlocii (intermediare), care se produc la 70-130 km adâncime, și, respectiv de adâncime (300-700 km).
Foto:123rf.com
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
