Când ajungem să furăm banii copiilor. David și Bolojan au scăpat cu drujba prin școli. Protestați cât mai puteți

Sute de figuri publice, intelectuali, artiști, profesori au semnat un protest față de măsurile dezastruoase pentru educație, luate de Bolojan, prin intermediul lui Daniel David. Protestul vine după ce răul a fost făcut, dar e, sper, un semnal prin care profesorii, studenții, elevii să simtă ceva solidaritate.

Am semnat și eu, alături de oameni pe care nu-i simpatizez ideologic. Sper că mulți și-au dat seama cât rău face acea dreaptă de peșteră, cu idei din 90 rămase înfipte în cap, dreaptă reprezentată mai mult de tehnocrați „apolitici” precum David, gata să facă mai mult rău decât liberalizări marca PNL-USR.

Tehnocrații tip Javier Milei – apucatul cu drujba din Argentina care privatizează tot și taie toate măsurile sociale – cum sunt și David, și useriști, peneliști și pesediști precum Rogobete de la Sănătate, nu au decât două trei idei vechi și proaste: statul e rău, afacerile sunt bune, să tăiem-privatizăm tot. Nici măcar cei mai înrăiți capitaliști nu mai cred asta, e o perioadă în care toată lumea știe că un stat puternic e singurul apreciat de cetățeni, nu mai are nimeni chef de popoare de antreprenori. La noi însă, cum nu se mai citește nimic de decenii, ideile vechi sunt vândute ca elixir al tinereții. Trendul e clar: le plac banii publici, dar să fie dați pentru afaceri private, nu aruncați pe copchii care nu învață destul și pe profesori care au prea multă vacanță!

Școala e bună doar ca un coteț de renovat prin proiecte europene. Le place să cheltuie bani europeni cu comision gras pe tot felul de îmbunătățiri aduse pereților, gardurilor școlii. Dar nu-i interesează ce nu produce bănuțul: oamenii  din școală, profesori sau elevi.

Desigur, au explodat postacii lui Bolojan, că doar partidele iau bani publici să-și facă propagandă. Au început toți să-și amintească de profesorii proști, imorali, needucați din școli. Sunt! I-am văzut cu ochii mei. Dar nu sunt atât de mulți pe cât au fost profesori vitali pentru dezvoltarea unor întregi comunități. Am văzut familii de profesori sau învățători care au crescut sate întregi, care au alimentat cu mii de matematicieni politehnicile. Ce simt ăia când le spune David că fentează munca și că ar putea și ei să stea mai mult la școală?

Măsuri aiuristice

Avem probleme în școli. Nu le rezolvi conservând problemele și dând afară mai toți cei care încearcă să intre în sistem. Pentru că trebuie s-o repetăm: mărirea normei înseamnă dat afară (sau făcut viață și mai grea unor) oameni tineri care lucrau, dar nu pe contract nedeterminat, atât!

Apoi, treaba asta cu bursele de merit: erau un stimulent pentru copii. Dacă le lăsați fix pentru ăia „cei mai merituoși” știți ce faceți? În multe cazuri, le veți da bani mai ales copiilor din familii bune. Copiii din familii sărace, oricât de sârguincioși, nu pot atinge notele maxime decât cu greu, pentru că nu au condiții de învățat acasă. Tăiem de la săraci și dăm la ăia care au. Că atât ne duce capul, așa cum am dat gratuitate la absolut toată lumea la CFR, și evident că cel mai mult s-au plimbat cei care aveau bani deja. Acestea sunt măsuri fără cap, negândite strategic, în stilul PSD, care face periodic heirup social, dar ajută mai mult clasele superioare. Se știe, oamenii care au bani sunt foarte supărăcioși, PSD știe lecția.

Comasarea școlilor trebuia făcută în etape, extrem de atent. De exemplu, sunt comasate școli de pe lângă orașele mari. De ce? Pentru că părinții cu posibilități  își dau oricum la școală copiii în oraș, iar ceilalți, mai puțini, rămâneau în sat în școli depopulate. Dacă le iei școala de acolo, crezi că vei încuraja prezența în școlile unde se ajunge cu microbuz sau navetă? O comasare isteață în zona rurală poate aduna cadre și personal pentru a oferi poate și un after school pentru 3-4 comune, pentru a face program-pilot de susținere mai atentă a copiilor etc.

Dar nu, David și Bolojan au intrat cu drujba în sistem ca să obțină rapid bani. Nici bani prea mulți nu obțin, strică și echilibre fragile, și mai fac și morală leneșilor din învățământ. Totul în condițiile în care politicienii români ar trebui să roșească atunci când aud de educație: au votat 6% din PIB pentru educație acum niște ani, iar de atunci noi ne învârtim pe la 3,5%.

Nicușor e pentru noi Trump 2

Un raport recent al Monitorului Social ne arată că fix sărăcanii Europei, incapabili să colecteze taxele ca lumea, vor plăti cel mai mult, din buget, pe înarmare și vor tăia cel mai mult de la educație. Cu excepția Suediei, întreaga Europă va cheltui mai mult pe înarmare decât pe învățământ. România însă atinge disproporții indecente: din buget vom cheltui 10% pentru educație, pentru apărare vom cheltui 14,7; media UE e 10,3% și 11%.

România cheltuie foarte mult și pe aparatul polițienesc. Și mai ales pe ăla secret, plin de privilegii și afacerism dubios. Că de bugetul SRI nu se atinge nimeni! Ați văzut că pe Nicușor Dan îl preocupă mai mult să-și numească niște conservatori de tip Georgescu prin SRI și SIE. Se pare că votul ăla anti extrema dreaptă a fost o farsă. L-am combătut pe Georgescu care cânta legionarii și l-am adus pe unul ca Dan căruia îi e jenă să condamne aceiași legionari, ba mai și promovează figuri din alea de patrioți-de-business, ca avocatul Zbârcea.

În vreo trei ani, vom urma scenariul american. La primul mandat Trump, toată lumea bună business era împotrivă. La mandatul doi, când au văzut câta banul iese din patriotism și prostit săraci, s-au înghesuit toți mogulii să facă America mare din nou. Nicușor Dan e un trumpist de tip „al doilea mandat”, n-are vocabularul, dar are oportunismul să facă fix ce trebuie ca să aducă un nou val de neoconi (adică neoconservatori, obișnuiți să vândă povești cu „tradiții” în timp ce-ți bagă mâna în buzunar) la conducere. De parcă n-am fi avut destui.

Protestați, nu faceți joc de glezne

Efectul e unul de ghetoizare. Nu doar șansa la educația va scădea dramatic. Dar și șansa la tratament medical. Sunt atâția oameni care, după pachetul 1, rămân neasigurați medical. Văd că lumea e liniștită, încă nu realizează cât de dură e această măsură. Și atunci vom avea un țarc din ce în ce mai mare de needucați, de neasigurați. Pe care, desigur, trebuie să-i păzim cu poliție și servicii, că doar ăia ce să facă, cum să muncească cinstit, unde să învețe să o facă?

Voi boicota prima zi de an școlar. Dar aici am un mesaj pentru sindicate: e mult prea puțin și cred că faptul că nu am demarat rapid o grevă serioasă le arată cât suntem de slabi, de dezbinați, și le arată că chiar pot face ce vor din noi. Să boicotezi prima zi de școală e doar o mică îmbufnare fără efect. Parcă-i văd pe la școli pe politicieni cu preoți cântând de mama focului, chiar și fără cadre didactice prezente (sau aduse cu forța, că doar avem și inspectori liberali din ăia „fundamentaliști”).

Ideea însă e că protestul nu e niciodată inutil, chiar dacă anul ăsta nu mai poate schimba nimic. Măcar le explică părinților ce li se întâmplă copiilor la școală. Măcar ne face să medităm că în țara asta când zburdă evazioniștii, când mai dă unul câte un tun la negru, când mai vinde câte un bloc făcut cu muncitori plătiți la gri, când lăsăm mega-companii să fugă cu profitul, toate astea ne aduc la stadiul de a fura din banii copiilor la propriu.

Sindicatele au fost acuzate de trădare când au semnat contractul colectiv de muncă, refuzând astfel dreptul la grevă. Marius Nistor a explicat că nu ne anulăm dreptul la grevă. De ce nu se accelerează pașii atunci? Pentru că solidaritatea pentru educație e mult declarativă, dar mai greu de obținut chiar în rândul profesorilor. Părerea mea e că guvernul a reușit să dezbine zdravăn mediul profesoral, părinți, elevi și că asta întârzie și mișcările mai hotărâte. Rămâne de văzut.

Așa că semnați acest protest, iar dacă sindicatele din învățământ se vor urni să provoace și o criză serioasă, susțineți cât puteți cauza, nu e o fiță, David, Bolojan chiar se joacă periculos cu drujba prin școli: puteți să susțineți protestul dând click aici.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE