Ilie Ilaşcu a murit la 73 de ani. Fostul deţinut politic al regimului de la Tiraspol va fi înmormântat la București

„Cu profundă durere în suflet, anunțăm stingerea din viață a celui care a fost pentru noi pilon de demnitate, curaj și iubire – soț, tată, bunic, prieten ILIE ILAŞCU – un om a cărui verticalitate nu a putut fi niciodată clintită. Pentru familie și pentru toți cei care l-au cunoscut, Ilie Ilaşcu rămâne o amintire luminoasă, un om care a iubit sincer, a luptat cu demnitate, un patriot adevărat. Moștenirea lui rămâne în inimile noastre, ca o lecție de curaj și demnitate rar întâlnită”, a transmis familia pe pagina de Facebook a lui Ilie Ilașcu.

„Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați la capela bisericii SFÂNTA SOFIA din Calea Floreasca, nr. 216, începând de marti, data de 18.11.2025 orele 14.00 până joi, data de 20.11.2025”, se mai arată în mesaj.

Născut la 30 iulie 1952, în satul Taxobeni, raionul Făleşti din Republica Moldova, Ilaşcu a absolvit Facultatea de Studii Economice din cadrul Universităţii Agricole din Chişinău. A lucrat ca economist-şef al Institutului de Cercetare „Nistru” din Tiraspol. 

El a devenit cunoscut pentru opoziţia faţă de politica Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) privind limba moldovenească, susţinând utilizarea alfabetului latin şi recunoaşterea identităţii româneşti, precum și pentru faptul că a fost condamnat la moarte ca urmare a sprijinirii unirii Republicii Moldova cu România.

În ianuarie 1989, Ilaşcu a fost unul dintre fondatorii unei asociaţii moldoveneşti la Tiraspol. Iar câteva luni mai târziu, a fost arestat pentru prima dată, fiind eliberat după câteva zile, cu scuze oficiale. În acelaşi an, a fost demis din funcţie, însă şi-a recâştigat postul în urma unui demers juridic la procuratură, potrivit Adevărul.

În septembrie 1989, Ilie Ilaşcu, preşedinte al filialei din Tiraspol a Frontului Popular Moldovenesc, organizaţie care susţinea unirea Republicii Moldova cu România, a fost ridicat de poliție în timpul unei întâlniri publice la Tiraspol, unde susţinea noile legi lingvistice adoptate de Parlamentul moldovean. 

Patru ani mai târziu, în decembrie 1993, Ilașcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi trei membri ai „grupului Ilaşcu” au primit pedepse cu muncă silnică între 12 şi 15 ani, fără drept de recurs. Pe durata procesului, inculpaţii au fost ţinuţi în cuşti metalice, fiind consideraţi „extrem de periculoşi”.

Sentinţa a fost contestată de mai multe organizaţii internaţionale pentru drepturile omului, care puneau sub semnul întrebării corectitudinea procesului, afirmând că cei acuzaţi ar fi fost urmăriţi penal doar pentru activitatea lor politică pro-românească. Ilaşcu a petrecut câțiva ani în izolare, fără acces regulat la asistenţă medicală şi fără contact cu familia.

În timpul detenţiei din regiunea transnistreană, Ilaşcu a fost ales de două ori deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în alegerile din 1994 şi 1998, pe listele Frontului Popular Creştin Democrat.

În octombrie 2000, a primit cetăţenia română şi a renunţat la cetăţenia moldovenească. În acelaşi an, a fost ales senator în Parlamentul României, pe listele Partidului România Mare, reprezentând judeţul Bacău. A fost reales în 2004 şi a rămas senator până în 2008.

Ca urmare a presiunilor internaţionale privind drepturile omului, Ilie Ilaşcu a fost eliberat pe 5 mai 2001.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE