Nicio femeie nu și-o cere! | Reacțiile celor care o condamnă pe Daniela Crudu sunt normale doar pentru o țară misogină
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sunt furioasă. Dar asta nu înseamnă că nu mă așteptam totuși la reacția românilor noștri cu privire la ce i s-a întâmplat bietei Daniela Crudu. Altfel avem pretenția că suntem așa de rafinați și deștepți, atât de grozavi că la noi s-a inventat stiloul, că dam cu el autografe pe cărțile altora. Cam așa de fini suntem.
Să spunem drept, blamarea victimei este o reacție normală pentru o țară misogină.
Am privit România mereu în față, fără să mă contaminez de acest sindrom pe care îmi place să-l numesc „românii au talent”. Suntem niște genii fără de noroc, bolnavi de aroganța că ai noștri ar rupe pământul în două, dacă ar fi lăsați. Ce mai, că suntem cei mai tari din Univers.
Și ce să vezi, un destin îngrozitor ne-a făcut să ne târască picioarele prin spațiul carpato-danubiano-pontic peste care a planat umbra unui blestem dintotdeauna. Că dacă nu veneau romanii, dacii ajungeau pe Marte, că dacă nu veneau comuniștii, inventam apa caldă, că dacă nu ne conducea Iliescu, acum ne împărțeam pumni cu SUA și China.
Sunt enervată la culme că, în continuare, după ce sunt bătute măr, tot pe femei le luăm de ciuf, tot pe femei le luăm la rost și le aruncăm acest oribil: unele o cer! Asta cu femeile care „o cer” o spunea într-un mesaj către Daniela Crudu și marele Cătălin Botezatu, altfel personaj simpatic.
Dar nu și de aici înainte. Mai există și: „precis a făcut ea ceva!” Dar pune capac intolerantul: „păi de ce n-a plecat până acum?”.
De parcă o femeie cu copii, agresată, traumatizată, codependentă de partenerul violent, îngrozită că n-ar putea să se descurce singură, fără un loc unde să meargă, poate să iasă pe ușă fluierând, cu trei desuuri aruncate într-o geantă și cu un bilet cu destinația Tenerife.
Daniela Crudu nu are copii și poate are la cine să se întoarcă, dar asta nu înseamnă că e mai puțin victimă, mai puțin traumatizată.
Nicio femeie nu și-o cere! Nici când se machiază strident, nici când își injectează botox sau acid hialuronic, nici când înșeală, nici când îți cheltuie banii, nici când îți vorbește urât. Niciodată! Și femeile ar trebui să fie primele care știu asta.
Da, m-au dezamăgit multe femei care au sărit primele să critice victima a cărei singură vină este că a trecut prin operații estetice! Nu arunc semne de exclamare fără să explic. Și aceste femei trăiesc în aceeași Românie misogină, la ce să ne așteptăm?
Am auzit în copilăria mea petrecută într-un sat din Moldova: „Bine i-a făcut!” Sau femei din propria-mi familie care spuneau: „Pleci la prima palmă?! Pe altele le-a băgat în spital și tot acasă s-au întors”.
Dar să nu credeți că doar Moldova e campioană la preconcepții. Aud astăzi „nu trebuie măsuri speciale pentru egalitatea de șanse, femeile să demonstreze întâi”.
Femeile au tot demonstrat, secole la rând, doar că au trăit într-o dictatură masculină. Toate măsurile pe care societățile responsabile le iau azi pentru egalizarea grupurilor discriminate, fie că vorbim de femei, LGBT, negri, romi sunt pentru a compensa anii mulți în care aceștia au fost ținuți de „privilegiați” sub papuc, la un nivel mediocru, fără posibilitatea de a evolua. Măsuri compensatorii, că tot a început să ne placă acest cuvânt în ultimul an.
Da, trăiesc în țara în care încă ni se pare cool să scriem despre „prima femeie pilot” sau „prima femeie avocat” și asta pentru că a fost o vreme lungă în care femeile erau doar primele care se trezeau să-i slugărească pe bărbați. Ăsta era singurul record care le implica.
De fiecare dată când vi se pare că o femeie „o cere”, sunteți complici la crimă! Locul în care mor cele mai multe femei în lumea asta este propria casă, iar cauza o reprezintă pumnii propriilor soți.
Sunt vecinele noastre pentru care nu ne obosim nici să sunăm la 112 când auzim urlete, sunt mamele noastre pe care nu le-am putut apăra că eram prea mici, sunt bunicile noastre care au trăit într-o epocă în care li se spunea că e păcat să plece de lângă bărbat, orice-ar fi. Unele au plecat cu picioarele înainte, altele cu cătușe la mâini. Și noi lăsăm să se întâmple asta în continuare. Că femeia o cere, nu?
Suntem incapabili să înțelegem că mesajele publice, articolele, reclamele care conturează imaginea femeii obiect, a femeii-vampă, bombă sexy au legătură cu violența domestică. „Haide, băi, e o glumă!”.
Doar că știu atâția jurnalisti care scriu de ani de zile articole care să schimbe mentalități, care să urnească bolovanul ăla de pe culmea prejudecăților. Și care nu se opresc, doar că ideile lor înaintează mai greu printre „glumele” nevinovate și misogine.
Așa că data viitoare când vi se pare că există femei care „și-o cer”, ar trebui să vi se facă puțin rușine.
Găsiți în continuare că România se află sub norul plin de ploaie al unui blestem fatidic? Eu zic că ni se trage și de la faptul că avem o țară frumoasă și plină de misogini!
