Cazul Caracal. Ultimul dosar al lui Gheorghe Dincă, cercetat pentru distrugere, şi misterul telefonului Luizei, care a funcţionat şi după arestarea criminalului

Ultimul apel al Luizei: „A avut o reacţie, ca şi când s-ar fi bucurat că revede pe cineva”

Luiza Melencu avea 18 ani şi era elevă în clasa a XI-a la un liceu din Craiova. Locuia cu bunicii materni, în satul Radomir din Dolj, iar pe timpul şcolii, stătea la internat.

Într-o dimineaţă de duminică, pe 14 aprilie 2019, Luiza a plecat de acasă spre Caracal, aflat la 15 km depărtare, ca să ridice nişte bani trimişi de mama ei, care muncea în Anglia. Fata voia să-şi cumpere o pereche de adidaşi roşii, pe care-i văzuse pe internet.

Erau trei sucursale MoneyGram deschise în Caracal în acea zi. În prima la care Luiza a mers să scoată banii, picase sistemul de operare, iar fata a renunţat. Şi la ora 11.07, și-a sunat bunicul, zicându-i că merge să ia o „maşină de ocazie”, ca să se întoarcă acasă. 

La ora 11.14, fata i-a dat telefon mamei ei, cu care a vorbit 11 minute. „Ne auzim după ce ajung acasă”, i-a spus, la final. Era deja în locul numit „a Văduvei”, de unde localnicii luau autostopul. Iar camerele de supraveghere video din zonă au surprins-o pe fată mergând, în timp ce vorbea la telefon. 

Ultimul care a auzit-o pe Luiza a fost tatăl ei, aflat la muncă în Italia. Văzând că are un apel ratat de la el, fata l-a sunat înapoi la ora 11.30. Au vorbit 47 de secunde. „Mi-a spus că a ajuns la ocazie şi că a oprit o maşină”, a declarat bărbatul, în ancheta ce a urmat. „Am auzit-o când a întrebat: «mergeţi la Radomir?» şi a avut o reacţie ca şi când s-ar fi bucurat că revede pe cineva. Iar din maşină se auzea muzică”. 

După trei luni şi jumătate de verificări, cei care au căutat-o pe Luiza au stabilit că acea maşină era a lui Gheorghe Dincă. Ea a intrat în intersecţia de unde se lua autostopul la ora 11:31:17, conform imaginilor de pe camerele de supraveghere.

Un puzzle cu povestiri, probe certe şi probe ignorate  

În iulie 2019, când Alexandra Măceşanu, a doua fată răpită de el, a sunat la 112, Dincă a fost arestat. El a recunoscut atunci că a ucis-o şi pe Luiza Melencu. În prima declaraţie dată anchetatorilor, pe 28 iulie 2019, bărbatul a spus că a văzut-o aşteptând la autostop, că ea a făcut cu mâna la maşină şi că „m-am hotărât să o iau la ocazie. Nu îmi amintesc dacă în acel moment fata vorbea la telefon”, mărturisea Dincă. 

Mai departe, el susţine că ar fi avut intenţia să o ducă pe fată la destinaţie, dar pe drum, „în interiorul meu s-a declanșat o poftă nebună de a face sex”, aşa că a tras maşina pe dreapta, a agresat-o fizic şi sexual pe Luiza, apoi a transportat-o la el acasă, iar pe 17 aprilie 2019, a ucis-o şi i-a ars trupul în butoiul din curte.

Adevărul juridic de la capătul oricărei anchete e precum imaginea unui puzzle, întregită din probe. În cazul uciderii Luizei Melencu, majoritatea pieselor de puzzle sunt desenate de Dincă, prin declaraţiile lui. Alte piese sunt clare şi certe, precum picătura de sânge găsită pe o noptieră sau urmele biologice de pe o pilotă, probe ADN ce dovedesc că Luiza a fost în casa lui Dincă. Iar unele sunt vagi, aşa cum e declaraţia lui Ştefan Risipiţeanu, sluga criminalului, care a mărturisit că a violat-o şi el pe fată. 

Însă în tot acest tablou infracţional ce descrie moartea Luizei există şi piese de puzzle pe care anchetatorii le-au pus deoparte, pentru că ele nu se potriveau schiţei creionate de Dincă. Iar telefonul Luizei e una dintre aceste piese. 

Dincă a aruncat telefonul Luizei, dar a mers tocmai la Craiova ca să-l sune pe bunic

Pe 28 iulie 2019, imediat după ce a fost arestat, Gheorghe Dincă a declarat că, după ce a oprit maşina şi a violat-o pe fată, „i-am luat telefonul mobil din buzunar și, când am întors mașina să merg acasă, l-am aruncat peste drum. Am făcut acest lucru pentru că mă gândeam că va suna să reclame că am violat-o”. 

Patru zile mai târziu, pe 1 august 2019, el preciza că a aruncat telefonul „în partea stângă a drumului, cum mă deplasam spre Caracal. Fata nu a observat când i-am sustras telefonul și nici când am dat geamul jos și i l-am aruncat afară. Îmi amintesc că telefonul fetei avea ecran tactil pe toată suprafața”.

Peste trei luni, pe 1 noiembrie 2019, în ultima sa declaraţie consemnată în rechizitoriu, Dincă spunea că Luiza avea telefonul în mână în maşină şi că i-a căzut când a lovit-o cu palma peste faţă. Apoi a legat-o, a luat telefonul, iar „într-o parcare m-am asigurat și am întors mașina spre Caracal. Lăsând geamul în jos, din mersul mașinii, cu mâna stângă, l-am aruncat în capul unei tarlale cu ceva verdeață, săltând geamul”.

Pe 15 aprilie, a doua zi după ce Luiza a dispărut, bunicul ei a fost sunat de pe o cartelă prepay de un bărbat care l-a anunţat că fata „a decis să plece de acasă, la sfatul unui bune prietene”. Iar patru zile mai târziu, a venit un nou apel, iar o altă voce bărbătească i-a spus bunicului: „Copiii au ajuns cu bine în Elveţia”, apoi a închis. 

Dincă susţine că el a fost în spatele acestor manevre dilatorii şi că a mers în Craiova special ca să sune de pe cartele prepay, pentru a nu fi depistat. Devenise peste noapte un infractor rafinat, preocupat de întârzierea anchetei, după ce aruncase în drum telefonul victimei ce putea fi localizat rapid, dacă cineva ar fi încercat asta atunci. Sau mai târziu.

În august 2019, criminaliştii au căutat telefonul Luizei cu detectoare de metal, pe un câmp de floarea soarelui de la marginea şoselei. Locul fusese indicat de Dincă. Iar poliţiştii erau echipaţi cu combinezoane de protecţie, ca să nu contamineze vreo probă pe care urmau să o găsească. Cazul Caracal a avut în el multă tragedie, dar şi la fel de mult ridicol. 

Telefonul Luizei n-a mai fost găsit niciodată. Şi, în ciuda celor susţinute de Dincă, el a continuat să fie funcţional până pe 26 august 2019.   

De pe mobilul Luizei au fost făcute apeluri video şi s-a verificat mesageria, după ce ea a dispărut

Din documentele aflate în dosarele deschise ulterior la instanţele din Craiova şi Caracal, aflăm acum că Luiza avea un telefon Samsung J3 la care era conectată cartela cu numărul 0768.039.XXX, pe un abonament Telekom vechi de doi ani. În husa telefonului mobil, fata avea o a doua cartelă, prepay, cu numărul 0747.352.XXX.

După ce a cerut listingul de la compania de telefonie mobilă, familia Luizei a descoperit cu surprindere că pe 14 aprilie 2019, imediat după ce fata dispăruse, de pe telefonul ei a fost apelată mesageria vocală de 61 de ori, între orele 13.46 – 19.22. Telefonul a funcţionat în aceeaşi locaţie: zona releului „Dioşti extravilan”, comună de care aparţine satul Radomir. 

Patru dintre aceste apeluri sunt în jurul orei 16.40, când Dincă se afla cu certitudine în Caracal, pentru că a vorbit cu soţia lui la telefon, fiind localizat de releul din oraş. 

Putea fi folosit telefonul Luizei de cineva care l-ar fi găsit, întâmplător, pe marginea drumului, după ce Dincă l-a aruncat? Este exclus, a replicat Carmen Obîrşanu, avocata mamei Luizei, în sala de judecată. Pentru că „telefonul avea parolă şi, oricum, dacă ar fi fost găsit de o persoană neimplicată, aceasta ar fi apelat cu totul alte numere, nu mesageria vocală. Scopul celor 61 de apeluri efectuate a fost, evident, acela de a verifica cine a sunat pe telefonul Luizei”.

Tot pe 14 aprilie, după ce Luiza a dispărut, de pe telefonul ei au fost inițiate mai multe apeluri video pe WhatsApp, conform listingului primit de familie:

– ora 13.46 – sesiune video (8) volum 70 KB

– ora 14.57 – sesiune video (8) volum 10 KB

– ora 15.21 – sesiune video (7) volum 10 KB

– ora 15.21- sesiune video (7) volum 190 KB

– ora 15:21 – sesiune video (8) volum 20 KB 

– ora 16.32 – sesiune video (8) volum 20 KB

Că Luiza obişnuia să comunice prin filmuleţe video de doar câteva secunde o demonstrează şi mesajele primite de prietenele ei, înainte ca fata să dispară. 

Notificări că telefonul a revenit în rețea, chiar şi după arestarea lui Dincă

De a doua zi, de când bunicul Luizei a fost sunat de acel bărbat care i-a comunicat că fata nu mai vrea să se întoarcă acasă, telefonul ei a rămas inactiv. Dar a continuat să trimită „notificări de prezenţă” celor care-l apelau. Potrivit Telekom, „serviciul Notificare Prezență permite tuturor utilizatorilor rețelei Telekom care încearcă să te apeleze atunci când ai telefonul închis sau nu te afli în aria de acoperire să fie informați despre revenirea ta în rețea”. 

În sala de judecată, av. Obîrşanu a precizat că în 2019 bunicul Luizei a primit 16 notificări prin care era informat că telefonul nepoatei sale e din nou activ: 

● 16 aprilie – ora 20.41, locaţia de transmitere: „Mârşani extravilan” (comună aflată la peste 20 km de Dioşti); 

● 18 aprilie, ora 21.31, locaţia de transmitere: „Bucureşti sector 2”; 

● 21 aprilie, ora 6.32, locaţia de transmitere: – ; 

● 23 aprilie, ora 15.35; 

● 11 mai, ora 4.56, locaţia de transmitere: – ; 

● 13 mai, orele 13.56 şi 16.06, locaţia de transmitere: „Bucureşti sector 3”; 

● 16 mai, ora 1.06, locaţia de transmitere: – ; 

● 18 mai, ora 17:02, locaţia de transmitere: – ; 

● 28 mai, ora 17.06, locaţia de transmitere: – ; 

● 31 mai, ora 2.07, locaţia de transmitere: – ; 

● 2 iunie, ora 11.07, locaţia de transmitere: – ; 

● 4 iunie, ora 20.29, locaţia de transmitere: – ; 

● 7 iunie, ora 5.39, locaţia de transmitere: – ; 

● 9 iunie, ora 15.52, locaţia de transmitere – : 

● 26 august, ora 10.16.

Pe lângă aceste notificării, au mai existat şi alte lucruri stranii. De pildă, în noaptea de 14/15 august 2019, la ora 0.56, una dintre colege a observat că pe grupul de WhatsApp al clasei a apărut mesajul: „Luiza a ieșit din grup”. A doua zi, fata i-a anunţat inclusiv pe poliţiştii implicaţi în rezolvarea crimelor din Caracal.

Cine folosea acel telefon, în condiţiile în care Gheorghe Dincă fusese arestat preventiv încă din 26 iulie 2019? 

În spaţiul public a apărut atunci ipoteza că anchetatorii ar fi clonat cartela SIM a Luizei, pentru a desluşi misterul crimelor din Caracal. Dar azi, când descoperim că telefonul fusese folosit încă din 14 aprilie 2019, când fata abia dispăruse şi nu începuse nicio cercetare, realizăm că ipoteza n-are niciun fundament real. 

În plus, şi cea de-a doua cartelă a fetei (0747.352.XXX), aflată în husa telefonului, a devenit activă, tot în ziua dispariţiei, la ora 19.56. pe ea fiind înregistrate mai multe SMS-uri, „ceea ce denotă că acea cartelă a fost introdusă într-un telefon mobil”, a explicat av. Obîrşanu, în instanţă. Cartela a rămas activă până pe 23 aprilie 2019.

Judecătoare: „Cele 6 apeluri video WhatsApp sunt elemente cunoscute de procurori”

Cine folosea telefonul Luizei şi unde se afla atunci când el era deschis sau intra în aria de acoperire? La cine a ajuns cartela prepay care era în husă? Şi pe raza cărui releu se afla telefonul în care fusese introdusă cartela? Sunt întrebări la care mama, bunicii Luizei şi avocata lor caută răspunsuri de peste şase ani.

Toate datele despre activitatea înregistrată pe telefonul Luizei existau şi în dosarul în care Dincă era inculpat pentru uciderea celor două fete, dar în rechizitoriu DIICOT nu s-a pomenit nimic de asta.   

La Tribunalul Olt, în timpul procesului în care Dincă era judecat, cu uşile închise, pentru „trafic de persoane cu exploatare în interes personal” şi pentru omor, av. Obîrşanu a cerut în mod repetat ca instanţa să înainteze o cerere către Facebook, administratorul WhatsApp, pentru „a se identifica natura apelurilor video efectuate în data de 14.04.2019 de pe telefonul Luizei, cu ce posturi şi numele titularilor cu care au fost întreţinute convorbirile”, dar şi pentru „a se stabili când a fost accesat contul Facebook al Luizei, după data de 14.04.2019”.

Luiza avea două conturi de Facebook. În legătură cu ambele, procurorii DIICOT făcuseră o cerere similară către omologii americani încă din vara lui 2019. Dar cererea a fost respinsă de Departamentul de Justiţie al SUA care le-a comunicat autorităţilor române că n-au transmis suficiente informaţii pentru se putea demonstra, în fața unei instanţe din America, că există o legătură între utilizarea conturilor de Facebook şi crimele anchetate în România.

La Tribunalul Olt, judecătoarea care urma să-l condamne pe Dincă a respins cererea de solicitare de date de la Facebook, motivând că cele „6 apeluri video WhatsApp la care s-a făcut referire în faţa instanţei nu sunt elemente noi, ci sunt elemente cunoscute de procurori în cursul urmăririi penale”, că în rechizitoriu nu scrie despre „existenţa unor apeluri video de tip WhatsApp iniţiate de vreunul dintre inculpaţii trimişi în judecată (Dincă şi Risipiţeanu – n.r.), iar „judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei”.

Cu aceleaşi argumente a fost respinsă cererea avocatei şi de Curtea de Apel Craiova, cea care l-a condamnat definitiv pe Gheorghe Dincă la 30 de ani de închisoare.

Un procuror din cazul Dincă, pus să dezlege misterul telefonului Luizei

„Vă puteţi adresa organelor de cercetare penală, care vor face cercetări în legătură cu susţinerile dumneavoastră”, le-au spus judecătorii rudelor Luizei Melencu, atunci când le-au respins cererile. Însă oamenii încercaseră deja şi pe această cale să afle adevărul. 

Numai că procurorii, în loc să facă cercetări, au închis de trei ori dosarul, prin clasare. De fiecare dată, judecătorii au infirmat soluţia şi-au dispus continuarea anchetei. Căci în sala de judecată, Parchetul n-a susţinut niciodată că apelurile video sau că verificarea mesageriei vocale nu ar fi reale.  

Mai întâi, în iunie 2020, mama Luizei Melencu a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, sesizând săvârșirea, de către persoane necunoscute, a infracțiunii de complicitate la tâlhărie urmată de moartea victimei, infracțiune comisă în dauna fiicei sale.

A fost deschis dosarul 171/P/2020. Şi timp de câteva săptămâni, el a fost pasat, ca un cartof fierbinte, între Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, fiecare susţinând că e de competenţa celuilalt să facă ancheta. 

În cele din urmă, dosarul a rămas la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care, în mai 2021, şi-a declinat competența şi l-a trimis la DIICOT – Biroul Teritorial Olt, explicând că acel complice căutat ar fi un posibil participant la comiterea faptelor pentru care DIICOT i-a trimis deja în judecată pe Dincă şi Risipiţeanu.

La DIICOT, dosarul a primit un alt număr (25/D/VIII-1/2021). Iar a doua zi a fost împachetat şi trimis la Bucureşti, la DIICOT – Structura Centrală. Aici, a devenit dosarul 1652/D/P/2021 şi, ironic, i-a fost repartizat spre soluţionare chiar unuia dintre cei cinci procurori implicaţi în dosarul lui Dincă. Și care, evident, n-avea cum să spună: „Ups! Am uitat de nişte probe!”…

Aşa că pe 20 februarie 2023, procurorul a dispus clasarea cauzei, cu motivarea că fapta nu există. „În urma analizării mijloacelor de probă administrate exhaustiv în cauza de bază, a rezultat că nu au existat alți participanți la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații Gheorghe Dincă şi Risipiţeanu Ştefan (rechizitoriul nr. 2491/D/P/2019 din data de 10.01.2020 al DIICOT – Structura Centrală)”, se arată în ordonanţa de clasare.

Dar pe 5 aprilie 2023, procurorul șef adjunct al Secției de de Combatere a Criminalității Organizate a admis plângerea formulată de mama Luizei împotriva acestei soluţii şi a dispus redeschiderea anchetei, explicând că nu era de competenţa DIICOT să ancheteze un caz de tâlhărie urmată de moartea victimei. 

Iar în mai 2023, Tribunalul Olt a fost de acord cu acest argument şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale.

Ancheta, preluată de cei care n-au reuşit să o găsească pe Alexandra 

După ce dosarul s-a întors la DIICOT, pe 18 iulie 2023, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, în infracțiunea de complicitate la trafic de persoane şi, în aceeaşi zi, a dispus clasarea cauzei penale, tot pentru că „fapta nu există”. 

Din nou, mama Luizei a făcut plângere împotriva acestei soluţii, iar pe 6 noiembrie 2023, ea a fost admisă de Tribunalul Olt care a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, avertizându-l că nu a existat o cercetare efectivă. 

Judecătorul mai preciza că „nu se poate reţine, categoric, tâlhăria urmată de moartea victimei”, pentru că a intrat sub puterea lucrului judecat că Dincă a omorât-o pe Luiza Melencu, dar ar trebui cercetată infracţiunea de tâlhărie, iar în acest sens „se vor efectua activităţi de audiere/reaudiere a numitului Dincă Gheorghe, cu privire strict la fapta reclamată”.

În decembrie 2023, dosarul a ajuns de la DIICOT la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, de unde „a fost înaintat spre soluționare către IPJ Olt, Serviciul de Investigații Criminale (SIC) pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie”. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal şi la SIC – IPJ Olt erau cei care n-au reuşit să dea de Alexandra Măceşanu, după ce fata a sunat la 112 din casa lui Dincă.

Previzibil, pe 23 septembrie 2024, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a dispus clasarea, pentru că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, „lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, din probele administrate nerezultând faptul că autorul Dincă Gheorghe ar fi deposedat victima Melencu Luiza de telefonul mobil cu scopul de a şi-l însuşi, (…) întrucât l-a aruncat pe geamul mașinii, intenția acestuia fiind aceea de a o împiedica pe victimă să ceară și să obțină ajutor”.

Cum a ajuns Dincă să fie cercetat pentru distrugerea telefonului

În noiembrie 2024, mama Luizei a făcut iar plângere împotriva soluţiei de clasare. Iar pe 25 martie anul acesta, Judecătoria Caracal i-a admis-o, constatând că „se impune restituirea cauzei la parchet, în vederea completării urmăririi penale sub aspectul analizării susţinerilor intimatului Dincă Gheorghe, pentru a se verifica dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 Cod penal”.

În prezent, cercetările continuă, asiduu, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.

Potrivit Codului Penal, „distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia (…) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. 

Schimbarea acuzației pare a fi un artificiu găsit de judecătorul de cameră preliminară, căci anchetatorii ar trebui să demonstreze acum dacă Dincă, atunci când a aruncat telefonul Luizei, aşa cum susţine el, l-a adus sau nu într-o stare improprie funcţionării. Şi astfel, anchetatorii ar trebui ca, în sfârşit, să vorbească oficial şi despre activitatea înregistrată pe acel telefon, ulterior dispariţiei fetei.

În acest dosar, Dincă a depus deja concluzii scrise, susţinând că Luiza Melencu e vie, că ea a fost răpită din curtea lui în noaptea de 15.04.2019 şi dusă la Bucureşti, iar lui i s-a impus să declare că resturile de oase găsite sunt ale ei, deşi nu s-a putut stabili originea lor, fiind „constrâns și torturat fizic și psihic” să ia asupra sa presupusa crimă.

Ce alte lucruri au rămas nelămurite, în cazul Luizei Melencu

Justiţia ar trebui înfăptuită întotdeauna cu respect faţă de victimele care merită dreptate şi faţă de rudele lor, care au nevoie de adevăr. Din aprilie 2019 şi până azi, mama şi bunicii Luizei cer să afle ce s-a întâmplat cu adevărat cu ea. Căci dacă Dincă minte în legătură cu telefonul fetei (şi e lăsat să mintă), unde spune el adevărul? În dosarul în care a fost condamnat pentru uciderea celor două fete sunt încă multe lucruri rămase neelucidate.

De unde ştia Dincă numărul bunicului, dacă aruncase telefonul Luizei la câteva minute după ce a răpit-o? În anchetă, el a susţinut mai întâi că a găsit în rucsacul fetei un post-it pe care „scria «TATAIE» și era trecut un număr de telefon”. Probabil că Luiza era singurul copil din generaţia hi-tech care umbla cu astfel de hârtiuţe la ea. Altă dată, Dincă a declarat că Luiza i-ar fi dictat numărul bunicului, dar e la fel de greu de crezut că cineva mai ştie azi pe de rost numerele din agenda telefonului…

Când a spus Dincă adevărul? Şi de ce nimeni nu l-a întrebat ce a făcut cu pandantivul pe care Luiza îl purta la gât? Erau trei inimioare din aur, prinse una sub alta, de culoare galbenă, albă și roz. Fata îl primise cadou de la bunica ei din SUA şi-l avea mereu la ea.

În portofelul lui Dincă, la percheziții, a fost găsit un lănţişor din aur, iar una dintre prietenele Luizei l-a recunoscut ca fiind al fetei. Dar pandantivul, care nu era unul comun, n-a fost găsit niciodată. Şi nici Dincă n-a spus ce a făcut cu el.

Teoretic, Luiza e căutată de Poliţie, ca şi când ar fi în viaţă

Gheorghe Dincă a mărturisit, în schimb, că după ce a ucis-o pe Luiza, i-a ars trupul în butoiul din curte, iar oasele rămase le-a aruncat într-o lizieră de la marginea oraşului. 

I-a condus pe anchetatori acolo, dar fragmentele de oase calcinate găsite în lizieră erau mult prea deterioare şi nu s-a putut stabili niciun profil genetic. În septembrie 2019, DIICOT a trimis aceste fragmente osoase în SUA, pentru efectuarea unei analize genetice de tip mitocondrial, însă nici specialiştii FBI nu au ajuns la vreun rezultat. 

Pentru că nu există niciun certificat de deces, Luiza Melencu e încă pe lista persoanelor dispărute şi, măcar teoretic, ea e căutată în continuare de Poliţia Română. În anunţul de pe site-ul IGPR se precizează însă că fata ar fi dispărut nu din Caracal, ci din satul bunicilor – Radomir, jud. Dolj.

---

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro