Cum s-au încurcat procurorii în procedură în Dosarul Mediafax. Când se prescriu faptele de evaziune fiscală ale lui Adrian Sârbu

În aceeași hotărâre prin care Tribunalul București a constatat nulitatea absolută a probelor, instanța a statuat că termenul de stingere a răspunderii penale nu s-a împlinit pe 5 mai 2024, așa cum susținea omul de afaceri, deoarece cursul prescripției fost suspendat în 2020, în timpul pandemiei.

Firme-fantomă pentru a „externaliza” datoriile

Adrian Sârbu folosea firme-fantomă, cărora le „externaliza” datoriile din ce în ce mai mari ale grupului Mediafax, apoi le închidea și „inventa” altele, totul pentru a evita plata taxelor către stat.

Iată cum descriu procurorii, pe scurt, „viziunea de afaceri” a lui Adrian Sârbu:

• „Fapta inculpatului a constat în solicitări și îndemnuri adresate în mod constant administratorilor, directorilor generali și directorilor financiari (…) de identificare a unor modalități concrete de evitare a plății taxelor datorate statului.
• Solicitările și îndemnurile au fost adresate în cadrul ședințelor de bugetare, prezidate de inculpatul (Sârbu Adrian – n.r.), (…) fiind însoţite, pentru întărire, de folosirea unor expresii tip «le va rupe capul» dacă se achită taxe către bugetul de stat.
• Utilizarea acestor cuvinte, dar și poziția dominantă a inculpatului, de «proprietar» al societăților, ce are puterea de a disponibiliza orice angajat, a asigurat punerea în executare a solicitărilor, personalul înțelegând din atitudinea inculpatului că «legea nescrisă» a grupului este aceea de a se plăti taxe cât mai mici sau deloc”, se arată în rechizitoriu.

Astfel, în perioada ianuarie 2006-august 2014, Adrian Sârbu s-a sustras de la plata unor obligații fiscale estimate în ultimul rechizitoriu (234/2/P/2016 din 8 august 2024) la 21.072.828 de lei.

Cronologia parcursului sinuos al Dosarului Mediafax

• 3 februarie 2015: Adrian Sârbu este arestat preventiv pentru 30 de zile pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Următoarele 3 luni le va petrece după gratii, până pe 26 mai 2015.
• 1 aprilie 2016: Parchetul General (PÎCCJ) l-a trimis în judecată pe Adrian Sârbu pentru infracțiuni economice, alături de SC Mediafax Group SA și alte 8 persoane, în dosarul nr. 332/P/2014.
• 24 iunie 2019: După 3 ani, Curtea de Apel București încheie procedura de cameră preliminară și constată legalitatea rechizitoriului.
• 5 august 2020: Inculpații contestă hotărârea și Înalta Curte restituie dosarul la PG. Judecătorii au constatat: A. Nulitatea raportului de expertiză financiar-contabilă judiciară din dosarul de urmărire penală (care stabilea un prejudiciu de 14 milioane de euro). B. Neregularitatea rechizitoriului sub aspectul acuzațiilor de instigare la delapidare și spălare de bani aduse lui Adrian Sârbu.
• 25 martie 2021: PG dispune trimiterea dosarului nr. 332/P/2014 la DNA (unde a primit numărul 119/P/2021) în vederea conexării cu un alt dosar aflat în instrumentare pe rolul acestui parchet, cu numărul 234/P/2016.
• 20 mai 2021: DNA a trimite dosarul înapoi la PÎCCJ în vederea întocmirii ordonanței de reluare a urmăririi penale în cauză.
• 27 mai 2021: Procurorul din cadrul PÎCCJ a dispune reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 332/P/2014 și retrimite cauza, în aceeași zi, la DNA.
• 6 iulie 2021: Dosarul nr. 119/P/2021 (fost nr. 332/P/2014) a fost reunit la dosarul DNA nr. 234/P/2016, rezultând dosarul 234/2/P/2016.
• 8 august 2024: În urma finalizării cercetărilor, Adrian Sârbu și oamenii lui au fost trimiși în judecată a doua oară, de data aceasta de DNA.

Cum au obținut avocații a doua restituire a dosarului

În cea de-a doua procedură de cameră preliminară, care s-a desfășurat pe rolul Tribunalului București, avocații au speculat tocmai acest parcurs sinuos al dosarului pentru a obține a doua restituire a cauzei.

În ședința din 13 mai 2025, apărarea s-a concentrat pe două chestiuni principale:

• Lipsa unei ordonanțe care trebuia emisă de procurori atunci când dosarul s-a aflat pentru o zi la PÎCCJ (pe 27 mai 2021), în timp ce cauza era deja înregistrată administrativ la DNA.
• Intervenția prescripției pe data de 5 mai 2024, urmare a faptului că legea evaziunii fiscale prevede că „termenul de prescripție al răspunderii penale începe să curgă de la data sesizării organului fiscal sau de la data sesizării organului de urmărire penală, dar nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii infracțiunii”.

Tribunalul: Lipsește ordonanța de dezînvestire a Parchetului General

Pe data de 10 iunie 2025, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală invocată de avocați în legătură cu lipsa ordonanței de declinare a dosarului de la Parchetul General la DNA, cu următoarea motivare:

• „Soluția de trimitere a cauzei la DNA în vederea reunirii la dosarul 234/P/2016 ar fi trebuit să fie subsecventă ordonanței de reluare, nu ca urmare a solicitării DNA de reluare în vederea reunirii, fiind necesar un act (posibil ordonanță de declinare) prin care unitatea de parchet care a adoptat ordonanța de reluare a urmăririi penale să se dezînvestească ulterior. 
• În aceste condiții, faptul că la data de 6.07.2021 dosarul nr. 119/P/2021 (fost nr. 332/P/2014) a fost reunit la dosarul Direcției Naționale Anticorupție nr. 234/P/2016, nu poate explica modul în care PÎCCJ s-a dezînvestit de soluționarea cauzei cu nr. 332/P/2014.
• În absența unei ordonanțe emise subsecvent soluției de reluare a urmăririi penale de aceeași unitate de parchet care a dispus reluarea, nu există o modalitate legală prin care PÎCCJ s-a dezînvestit de dosarul nr. 332/P/2014, neputându-se nici susține că învestirea organului care a emis rechizitoriul în prezenta cauză s-ar fi realizat doar în momentul reunirii dosarului la dosarul 234/P/2016.
• În aceste împrejurări, Ordonanța de reluare a urmăririi penale din data de 27 mai 2021, a fost emisă după ce dosarul fusese deja înaintat Direcției Naționale Anticorupție în vederea reunirii, termenul de înregistrare administrativă neavând consecința unei reînvestiri a unității care a trimis cauza în vederea reunirii.
• Prin urmare, la data de 27 mai 2021, la nivelul PÎCCJ, nu mai putea fi recunoscută competența de a dispune soluții (nici măcar soluția de reluare a urmăririi penale), în condițiile în care dosarul fusese deja înaintat în vederea unei posibile reuniri cu dosarul aflat pe rolul DNA. 
• Ordonanța de reluare a urmăririi penale adoptate în dosarul nr. 332/P/2014 reprezintă un act efectuat de un procuror din cadrul PÎCCJ într-un dosar înregistrat (chiar și administrativ) pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, aspect sancționat prin incidența nulității absolute pentru încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei.  
• Ca și consecință a efectului extensiv al nulității, actele efectuate de procurorul din cadrul DNA în dosarul nr. 119/P/2021 reunit la dosarul nr. 234/P/2016 sunt lovite de nulitate absolută, actele ulterioare de urmărire penală fiind întemeiate pe un act de urmărire penală afectat de sancțiunea nulității absolute”, se arată în Încheierea finală din data de 10 iunie 2025.

De ce nu s-au prescris faptele lui Adrian Sârbu nici după 10 ani

Cu privire la prescripție, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București arată că Decretele prezidențiale prin care s-a instituit starea de urgență între 16 martie și 14 mai 2020 au avut ca efect întreruperea perioadei de stingere a răspunderii penale și curgerea unui nou termen:

• „În cauză s-a reținut că inculpații au acționat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, fiind reținută în rechizitoriu, forma continuată a infracțiunii. Termenele de prescripție a răspunderii penale încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.
• Este adevărat că, potrivit art. 101 din Legea nr. 241/2005 prevede că «în cazul infracţiunilor prevăzute de prezenta lege, termenul de prescripţie al răspunderii penale începe să curgă de la data sesizării organului fiscal sau de la data sesizării organului de urmărire penală, dar nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii infracţiunii», însă în opinia JCP textul de lege se referă la infracțiuni epuizate, nu aflate în curs de săvârșire, fiind dificil de acceptat ideea că termenul de prescripție ar putea începe să curgă mai înainte de a se fi săvârșit fapta care ar putea atrage răspunderea penală. (…)
• Așa fiind, contrar susținerilor apărării, nu poate fi interpretat în sensul că, în mod excepțional, în prezenta cauză termenul de prescripție va începe să curgă mai înainte de comiterea faptei, interpretarea corectă fiind aceea că, în cauză este aplicabilă teza a II-a a art. 101 din Legea nr. 241/2005, care prevede că «în cazul infracţiunilor prevăzute de prezenta lege, termenul de prescripţie al răspunderii penale începe să curgă (…) nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii infracţiunii».
• Cum o astfel de reglementare ar fi de natură să le creeze inculpaților din prezenta cauză o situație mai grea, JCP va reține că în cazul inculpaților, legea penală mai favorabilă este Codul penal care, la art. 154 alin. 2 prevede că în cazul infracțiunilor continuate termenele de prescripție a răspunderii penale încep să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, respectiv de la data de 11.08.2014.
• În plus, în prezenta cauză, între datele de 16.03.2020 și 14.05.2020, prescripția răspunderii penale a fost suspendată, ca efect al Decretelor Preşedintelui României nr. 195/2020 și nr. 240/2020.
• Curtea Constituţională a reţinut că decretele emise de Preşedintele României reprezintă doar acte administrative cu caracter normativ, deci acte de reglementare secundară ce pun în executare acte de reglementare primară, cu forţă juridică inferioară legii, care nu pot să deroge, să se substituie sau să adauge la lege.
• Prin urmare, aceste decrete nu s-ar încadra în noţiunea de «dispoziţii legale» prevăzută de art. 156 C.pen., care să reprezinte o cauză de suspendare a prescripţiei răspunderii penale.
• Cu toate acestea, prin hotărârile nr. 257/17.03.2020 şi nr. 417/24.03.2020, Consiliul Superior al Magistraturii a procedat la punerea în aplicare a Decretului nr. 195/2020, stabilind categoriile de cauze penale care pot fi soluţionate pe durata stării de urgenţă, iar instanțele – inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză – au respectat efectiv regulile statuate în cuprinsul lor, situație ce se încadrează în noțiunea de «împrejurare de neînlăturat care a împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal» prevăzută de art. 156 C.pen. drept cauză de suspendare a prescripției răspunderii penale.
• Așadar, termenul de prescripție a răspunderii penale, ce a început să curgă la data de 11.08.2014 nu se va împlini la data de 11.08.2024, tocmai ca efect al suspendării cursului prescripției în perioada 16.03.2020 și 14.05.2020, rechizitoriul fiind întocmit la data de 08 iulie 2024, respectiv înainte de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale”, se mai arată în hotărârea Tribunalului București.

Procurorii și inculpații au făcut contestație, iar dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel București, pe data de 24 iunie 2025.

Cauza a avut un prim termen, pe data de 1 septembrie 2025, când judecata a fost suspendată ca urmare a protestului magistraților.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.