Modă sau o cale eficientă de tratat probleme? La ce e bună psihoterapia?

De câte ori am avut o dilemă mai mare de ordin personal sau profesional, am stat de vorbă cu un psihoterapeut. „Psiho“ vine din „psyche“, cuvânt care înseamnă „suflet“. Nu înseamnă boală, isterie sau altceva. Un psihoterapeut e persoana care te ajută să rezolvi mai bine probleme de suflet și de minte.

Un psihoterapeut este mai indicat decât un prieten dacă ai o problemă mare, pentru că el nu îți va spune ceea ce vrei să auzi. Nu îți va cultiva orgoliul dacă vede că ceea ce faci este greșit. Ca să ieși din problema ta, trebuie să faci ceva diferit. Și acel ceva diferit, pe care tu nu îl vezi, ți-l indică el sau ea, prin metode subtile.  De fapt, cel mai adesea, un psihoterapeut nu îți va spune el ce să faci, ci te va ajuta să vei tu o soluție la ceea ce te frământă. Nu vei simți că ești manipulat și infantilizat (mă rog, se întâmplă și asta cu psihoterapeușii nepregătiți, care dau soluții și le știu pe toate). Un psihoterapeut este un însoțitor pe un drum al descoperirii de sine.

Și atunci te întrebi: oare de ce oamenii încă ezită să apeleze la el? De ce cad pradă prejudecăților și cred că e ceva în neregulă dacă apelează la psihoterapie? Nu e uman să ceri ajutorul atunci când te poticnești în viață? Dacă te duci la un preot la care găsești susținere afectivă și încredere, de ce să nu te duci la psihoterapeut atunci când e nevoie concretă de experiența lui? Dacă ai probleme cu copilul tău adolescent, cu care nu te mai înțelegi, nu crezi că e bine să mergi la un psiholog și să afli de la acesta ce se întâmplă cu adolescenții de nu se mai înțelege nimeni cu ei? Vei afla că e o chestie universal valabilă, pentru că ei au cortexul prefrontal insuficient maturizat, și astfel nu prea au autocontrol pe cât ar vrea părinții. Inutil să îi culpabilizăm… Dar trebuie totuși să avem grijă de ei, să nu-și facă rău. E vârsta când cedează tentațiilor, beau cu prietenii, fumează, etc. Atunci? Cum să-i explici că nu e bun excesul? Că prudența e utilă? La vârsta când numai prudența nu-i surâde și te crede depășit pe tine, părintele? Cel mai bine este să mergi la o terapie. Singur sau însoțit de puștiul în cauză, și psihoterapeutul va vedea care sunt interacțiunile părinte-copil și va corecta ce nu merge. Poate părintele e prea restrictiv, poate copilul nu e prea structurat și nu știe care sunt regulile bunei conviețuiri în familie și societate. În oricare din cazuri, este domeniul său de expertiză, al terapeutului, și te poate ajuta cum nu credeai că e posibil… Deci lasă prejudecățile. Nu cei țăcăniți ajung la psiholog ci exact cei înțelepți, care știu să ceară ajutorul bun. Dacă te doare stomacul, te duci la medicul gastro-enterolog, da? Dacă te doare sufletul pentru că relația ta de cuplu nu merge, de ce să nu te duci la cei care se pricep la astfel de probleme de suflet?!

Recomandări

Ton amenințător al Rusiei legat de acuzațiile de imixtiune în alegerile din România: „Recomandăm presei și politicienilor să nu ne implice”

Articol realizat de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România

Îi puteți scrie Iulianei Alexa la: iuliana.alexa@ringier.ro

Urmărește-ne pe Google News