A ajuns în Japonia la 6 ani

Și-a construit o comunitate pe Instagram, unde explică diferențele culturale dintre cele două țări și predă japoneză celor interesați. Am stat de vorbă cu el despre cum se adaptează în România, ce l-a surprins cel mai mult și cum vede contrastul dintre cele două lumi în care trăiește.

Kevin (Kenji) este un tânăr de 19 ani care s-a născut în București, într-o familie mixtă, formată dintr-un tată japonez și o mamă română. Până la vârsta de 5 ani a trăit în România, dar a călătorit des în Japonia, pentru a vizita familia din partea tatălui. La 6 ani s-a mutat definitiv acolo, fără să știe limba. 

„Clasa întâi a fost foarte grea pentru mine, dar fiind copil am asimilat repede, iar din clasa a doua vorbeam deja ca un japonez nativ și aveam mulți prieteni”, spune el pentru Libertatea. 

După ce a terminat liceul, a revenit în România la vârsta de 18 ani, pentru a face facultatea aici. Studiază un domeniu axat pe matematică, programare și IT și este student în primul an. 

„De mic eram pasionat de jocuri video și am devenit curios să aflu cum arată programarea din spatele lor. Așa că, încă din școala generală și liceu, am început să merg la academii de programare în paralel cu școala normală. Asta m-a condus natural spre facultatea de acum.”

Tânărul care explică pe Instagram diferențele culturale dintre Japonia și România: „Eram obișnuit ca totul să vină la minut și secundă”
Kevin (Kenji)

„Românii spun exact ceea ce gândesc și ce simt, fără ocolișuri”

La final de 2025, și-a făcut o pagină de Instagram, unde povestește celor aproape 10.000 de urmăritori istoria lui și modul în care se adaptează în plan local, dar face și videouri în care explică diferențe culturale dintre Japonia și România. Scopul lui este să călătorească în toată Europa și, ulterior, în toată lumea. 

„Pentru că sunt pe jumătate român, am simțit că mutarea în România este cel mai bun și firesc punct de plecare pentru a-mi îndeplini acest vis. Mi-am prioritizat visul”. Încă din copilărie, Kenji a trăit cu sentimentul că România este o țară „liberă”. 

Odată revenit, a fost surprins de ușurința cu care oamenii se exprimă. „Spun exact ceea ce gândesc și ce simt, fără ocolișuri. În Japonia, acest lucru este aproape imposibil. Mi se pare extraordinar, deoarece cred că o comunicare sinceră, în care arăți cine ești cu adevărat, te ajută să construiești relații mult mai sănătoase, fără stres și să găsești oameni cu valori similare ție.”

Limba română, mai grea decât japoneza

A învățat româna la nivel conversațional de la mama lui, fără termeni academici sau gramatică complexă, deoarece prioritatea lui era să se descurce la școală în Japonia. În prezent, Kevin mărturisește că româna i se pare mult mai grea decât japoneza, mai ales la pronunție. 

„Mi se pare dificil că există atât de multe expresii pentru același lucru! Tinerii folosesc glume sau referințe bazate pe o cultură veche, românească, pe care eu nu o știu. De multe ori, toată lumea râde la o glumă, iar eu stau cu o față serioasă pentru că nu înțeleg contextul”, precizează Kenji. 

Apropo de tineri, studentul îi descrie pe japonezi drept timizi și asemănători în opinii, fie ele legate de politică sau de studii. „La români este incredibil: dacă întrebi 10 tineri, vei primi 10 păreri complet diferite și argumentate. M-a surprins foarte mult”. 

Oamenii din jur sunt mirați că vorbește cursiv în română, dar asta îi aduce și beneficii: „Când sunt prin Centrul Vechi în București și încep să vorbesc fluent în română, oamenii rămân șocați. Mă întreabă de naționalitate, conversația devine foarte interesantă și uneori chiar primesc reduceri la magazine datorită acestui lucru”. 

Îi place foarte mult cuvântul „dor”, despre care spune că are o emoție puternică, greu de tradus în japoneză, și îl amuză și i se pare drăguț cuvântul „pufos”.

Adaptarea la România: răbdare și contraste culturale

Lui Kevin i-a fost greu să se adapteze la transportul în comun, deoarece trenurile, autobuzele sau tramvaiele nu vin mereu la ora afișată pe internet. „În Japonia eram obișnuit ca totul să vină la minut și secundă, așa că aici a trebuit să învăț să am răbdare”. 

La polul opus, n-a avut nicio problemă cu relațiile interumane sau interacțiunile de zi cu zi, fie la cumpărături, fie pe stradă. Cu toate astea, nu-i prea place și i se pare destul de ciudat că unii români se laudă foarte mult, lucru pe care nu l-a văzut în atitudinea japonezilor.

Una dintre cele mai mari diferențe culturale pe care o vede între Japonia și România este legată de atitudinea față de muncă. „Românii nu se stresează extrem de mult pentru job, și cred că «e doar un loc de muncă, trecem peste». Știu să facă o delimitare clară între muncă și timpul lor liber (viața personală). Au un echilibru bun. În Japonia, mentalitatea este «clientul este Dumnezeu», iar absolut toate afacerile funcționează cu o rigoare și un stres uriașe. Japonia este o țară faimoasă pentru stresul acumulat, așa că atitudinea românilor ar fi de mare ajutor acolo”, explică el. 

În același timp, i-ar plăcea să existe în România și câteva lucruri preluate de la japonezi: „Din perspectiva clientului, mi-ar plăcea să existe acea politețe extremă (fără angajați care stau pe telefon în timp ce te servesc). De asemenea, aș aduce apa gratuită la restaurante și lipsa bacșișului obligatoriu (deși recunosc, dacă aș fi eu angajatul, probabil aș gândi altfel!)”.

„Există un interes uriaș din partea românilor pentru limba japoneză”

Tânărul predă și japoneza celor interesați, lucru pe care nu-l avea în plan, dar pe care l-a luat în calcul după ce a primit foarte multe mesaje de la oameni care erau interesați să învețe. 

„Există un interes uriaș din partea românilor pentru limba japoneză! Și în Japonia există interes pentru România (acolo se spune des că româncele sunt cele mai frumoase femei din lume). Aici, doar faptul că spun că sunt japonez schimbă imediat și în bine atitudinea celor din jur față de mine.”

În urma content-ului pe care-l face online, primește multe reacții pozitive de la români, care-i spun adesea că e drăguț și sunt curioși să afle de ce a venit la noi. 

„Pentru mine e puțin greu să înțeleg 100% mentalitatea românească, dar reacțiile bune pe care le primesc mă fac foarte fericit. Există și «hate» (oameni care îmi spun să mă întorc în Japonia), ceea ce doare puțin, dar asta e realitatea internetului. Japonezii, în schimb, au o impresie foarte bună despre postările mele și aproape că nu am primit deloc comentarii negative de la ei”, completează Kevin.

„Îmi doresc să-mi construiesc viața în România”

I-ar plăcea ca românii să se detașeze de stereotipul că japonezii sunt „reci” sau că nu-ți poți face cu ușurință prieteni acolo. „Adevărul este că, odată ce devii prietenul unui japonez și îi intri la suflet, acesta devine extrem de cald și de primitor, exact ca un român! Totul ține de om, nu e adevărat că toți sunt reci”. Mai mult, primul lucru pe care i l-ar spune unui român care ajunge în Japonia ar fi să nu lase niciodată bacșiș la restaurant. „Și, foarte important, să învețe să facă plecăciuni (Ozigi). Dacă un străin știe să salute cu o plecăciune politicoasă, japonezii vor fi impresionați («Uau, ce străin educat!») și asta va schimba total în bine impresia lor despre tine”, subliniază el.

Kenji plănuiește să rămână cel puțin patru ani în țara noastră, până-și termină studiile, dar spune că se vede trăind aici și pe termen lung. „Practic, îmi doresc să-mi construiesc viața aici”. Întrebat și unde se simte „acasă”, el a zis: „Momentan, părinții mei sunt în Japonia. Dacă în viitor se vor muta și ei aici, atunci România va fi 100% «acasă» pentru mine”.

Tânărul care explică pe Instagram diferențele culturale dintre Japonia și România: „Eram obișnuit ca totul să vină la minut și secundă”
Kevin (Kenji)

La final, l-am trecut printr-un scurt chestionar informativ:

  • Un lucru normal în Japonia care ar părea ciudat în România

Să bei alcool pe stradă. În Japonia este perfect normal și legal, dar am aflat recent că în România este interzis.

  • Un lucru normal în România care ar părea ciudat în Japonia

Să mesteci gumă în timpul cursurilor la facultate. În Japonia este complet interzis să faci asta.

  • O regulă socială japoneză care te-a marcat

Presiunea de a fi toți la fel. La școală (și apoi în societate), toți trebuie să aibă aceeași coafură, aceleași haine. Regula de bază este să nu ieși în evidență.

  • O mâncare japoneză pe care românii ar trebui să o încerce

Sushi-ul premium din Japonia. În România, gustul dulce vine, de obicei, de la sosuri. În Japonia, peștele în sine are un gust dulce, natural. Este o diferență uriașă de gust.

  • Un obicei românesc care ți-a plăcut mult

Micul-dejun cu brânză, roșii și legume. Mi se potrivește perfect la gust!

  • Dacă ar trebui să descrii România în trei cuvinte, care ar fi?

Libertate, respect, sinceritate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.