De ce își fac oamenii piercing – ce semnifică și ce riscuri sunt

Despre piercing – semnificații de-a lungul istoriei

Istoria piercingului este una complexă, întinzându-se pe mii de ani și traversând aproape toate culturile lumii. Departe de a fi doar o modă contemporană sau o formă de rebeliune modernă, așa cum este caracterizat de multe ori, piercingul a avut de-a lungul vremurilor semnificații legate de identitate, de statut social, spiritualitate și estetică.

Primele dovezi ale practicii piercingului datează încă din preistorie. Arheologii au descoperit că oamenii purtau podoabe corporale încă din epoci foarte vechi, deși materialele organice s-au degradat în timp și fac dificilă reconstituirea completă a acestor practici. Totuși, există dovezi clare. Celebrul „Otzi, omul ghețurilor”, o mumie veche de aproximativ 5.300 de ani, avea urechile perforate, ceea ce indică faptul că piercingul era deja practicat în Europa preistorică. Otzi este dovada că nu doar tatuajele sunt foarte vechi, ci și piercing-urile.

Piercingul în Antichitate

În Antichitate, piercingul avea adesea semnificații simbolice și sociale. În Egiptul antic, cerceii erau purtați în special de elite, iar anumite tipuri de piercing erau rezervate exclusiv claselor superioare. În alte civilizații, cum ar fi Grecia și Roma antică, cerceii erau purtați atât pentru frumusețe, cât și pentru a indica bogăția și poziția socială .

În Orientul Mijlociu și Asia, piercingul a avut o dezvoltare distinctă și înrădăcinată cultural. Piercingul nazal, de exemplu, apare chiar în texte religioase precum Biblia. ”Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului. (Exodul 35:20-22)”

În India, această practică era un simbol important al feminității și statutului marital. În multe regiuni, bijuteriile purtate în nas indicau apartenența socială sau bogăția familiei. Astfel, piercingul nu era doar decorativ, ci și un cod social vizibil.

În Americile precolumbiene și în Africa, piercingul avea adesea roluri ritualice și spirituale. Civilizațiile aztecă și mayașă, de exemplu, practicau piercingul limbii sau al nasului în cadrul ritualurilor religioase, uneori ca formă de sacrificiu sau comunicare cu divinitatea. În Africa, anumite triburi foloseau piercingul buzelor sau al urechilor pentru a marca trecerea la maturitate, statutul marital sau apartenența la un grup. În unele comunități, dimensiunea sau tipul bijuteriei indica poziția socială sau realizările personale, arată Wikipedia.org.

De asemenea, piercingul genital și cel al mameloanelor au existat în diferite forme de-a lungul istoriei. Romanii antici vedeau piercingul în zona genitală ca o modalitate de a controla sexualitatea, se credea că piercingul penisului împiedica sclavii să procreeze și împiedica sportivii să consume prețiosul testosteron, arată site-ul dazeddigital.com.

Piercingul în Evul Mediu

În Europa medievală, popularitatea piercingului a scăzut considerabil, mai ales din cauza influenței Bisericii și a schimbărilor în modă. Între secolele IV și XVI, cerceii au ieșit în mare parte din uz, deoarece coafurile și vestimentația acopereau urechile. Totuși, practica nu a dispărut complet și a revenit treptat în perioada Renașterii, când interesul pentru podoabe și expresia individuală a crescut din nou.

În această perioadă, văzute ca păgâne, piercingurile au devenit o amenințare la adresa valorilor creștine. Ideea că trupul este făcut după chipul lui Dumnezeu, este perfect și nu ar trebui modificat a dus la excluderea piercingurilor și chiar defăimarea celor care le purtau.

Acest lucru s-a intensificat odată cu ascensiunea protestantismului în Marea Britanie, insuflând o neîncredere profundă față de orice era considerat prea extravagant. Când oamenii își făceau piercinguri, acest lucru putea fi văzut ca o respingere a acelei viziuni iudeo-creștine asupra corpului. Era practicată de lucrătorii sexuali, de marinari, de oameni care erau marginalizați într-un fel sau altul.

Piercingurile în secolele XX și XXI

Transformarea majoră a piercingului într-un fenomen la modă a început în secolul XX, în special după cel de-Al Doilea Război Mondial. Inițial, în Occident, piercingul era limitat aproape exclusiv la lobul urechii. Abia în anii 1960 și 1970, odată cu apariția subculturilor precum mișcarea hippie și cea punk, piercingul a început să fie asociat cu nonconformismul și rebeliunea.

Piercingul a devenit astfel nu doar o formă de ornament, ci și un mod de explorare a identității și a limitelor corporale .

În anii 1990, piercingul a intrat definitiv în cultura mainstream. Aparițiile în mass-media, videoclipuri muzicale și influența celebrităților au contribuit la popularizarea piercingului în zone precum buricul, sprânceana sau limba.

În secolul XXI, piercingul este extrem de diversificat și acceptat social. Deși unele tipuri rămân controversate, majoritatea formelor de piercing sunt considerate expresii ale identității personale. Studiile arată că aproximativ 10% dintre adulți au cel puțin un piercing în afara lobului urechii, iar popularitatea este deosebit de ridicată în rândul tinerilor.

Descoperă și De ce se tatuează oamenii – simbolistica tatuajelor

De ce își fac oamenii piercing în prezent

În prezent, oamenii își fac piercinguri dintr-o varietate de motive, care țin atât de dorința de exprimare personală, cât și de influențele sociale, culturale sau estetice. Spre deosebire de trecut, când piercingul era adesea legat strict de ritualuri sau statut social, astăzi el a devenit o alegere personală.

Unul dintre cele mai importante motive este exprimarea identității. Pentru multe persoane, piercingul reprezintă o modalitate vizibilă de a-și afirma stilul.

Estetica joacă și ea un rol esențial. Mulți oameni aleg piercingurile pur și simplu pentru că le consideră frumoase sau interesante din punct de vedere vizual. Un piercing bine ales poate evidenția anumite trăsături ale feței sau ale corpului și poate completa un anumit stil vestimentar.

Un alt motiv important este dorința de apartenență sau influența socială. Tinerii, în special, sunt influențați de prieteni, de mediul online sau de persoane publice. Vedetele, influencerii și artiștii contribuie semnificativ la popularizarea anumitor tipuri de piercinguri.

Pentru unii oameni, piercingul are și o dimensiune emoțională sau simbolică. El poate marca un moment important din viață, cum ar fi o schimbare majoră, depășirea unei dificultăți sau începutul unei noi etape. În acest sens, piercingul devine mai mult decât o simplă modificare fizică, capătă o semnificație personală.

De asemenea, nu trebuie ignorată componenta de experimentare și curiozitate. Unele persoane aleg să își facă piercinguri pentru a încerca ceva nou, pentru a-și testa limitele sau pur și simplu din dorința de schimbare.

Care sunt riscurile

Realizarea unui piercing este, în general, o procedură sigură, dacă este făcută în condiții corecte de igienă și de către un profesionist. Totuși, ca orice intervenție care implică perforarea pielii, există o serie de riscuri și complicații posibile, mai ales dacă regulile de siguranță nu sunt respectate sau dacă îngrijirea ulterioară este neglijată.

Infecția

Unul dintre cele mai frecvente riscuri este apariția unei infecții. În momentul în care pielea este perforată, se creează o poartă de intrare pentru bacterii. Dacă instrumentele nu sunt sterile sau dacă zona nu este curățată corespunzător după procedură, pot apărea infecții locale. Acestea se manifestă prin roșeață, umflătură, durere, secreții sau chiar febră în cazuri mai grave. De regulă, infecțiile ușoare pot fi tratate, dar cele netratate pot duce la complicații mai serioase.

Reacții alergice

Un alt risc important este reacția alergică la materialele din care este realizată bijuteria. Unele persoane sunt sensibile la metale precum nichelul, iar contactul cu acestea poate provoca iritații, mâncărime sau inflamație. Din acest motiv, se recomandă folosirea materialelor hipoalergenice, cum ar fi titanul oțelul chirugical sau aurul.

Vindecarea dificilă sau întârziată reprezintă o altă problemă posibilă. Fiecare tip de piercing are un timp diferit de vindecare, care poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni. Dacă zona este atinsă frecvent, traumatizată sau expusă la bacterii, procesul de vindecare poate fi încetinit. În unele cazuri, corpul poate respinge bijuteria.

Sângerarea

Sângerarea este un alt risc, mai ales în cazul piercingurilor realizate în zone bogate în vase de sânge, cum ar fi limba sau nasul. În mod normal, sângerarea este minoră și se oprește rapid, dar în unele cazuri poate fi mai abundentă, mai ales dacă sunt afectate vase mai mari sau dacă persoana are probleme de coagulare.

Transmiterea unor boli

Transmiterea unor boli este un risc mai rar, dar serios, în cazul utilizării instrumentelor nesterile. Afecțiuni precum Hepatita B, Hepatita C sau chiar HIV pot fi transmise prin contact cu sânge contaminat. De aceea, este esențial ca piercingul să fie realizat într-un salon autorizat, unde se respectă strict normele de sterilizare.

Traumatisme

În plus, există și riscul de traumatisme mecanice. Piercingurile se pot agăța de haine, păr sau alte obiecte, ceea ce poate duce la ruperea pielii sau la deplasarea bijuteriei. Acest lucru este frecvent mai ales în cazul piercingurilor recente, care nu sunt încă vindecate complet.

Durerea

Nu în ultimul rând, trebuie menționat disconfortul sau durerea. Nivelul acestora diferă în funcție de zona corpului și de sensibilitatea fiecărei persoane. Deși durerea este, de obicei, de scurtă durată, unele zone pot rămâne sensibile mai mult timp.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE