Protest de Ziua Femeii, în fața Catedralei Mântuirii Neamului: „Biserica are cea mai mare putere, dar nu-și asumă nicio răspundere socială”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ziua Femeii a fost marcată de o serie de proteste în toată lumea: la Paris, 40 de femei au manifestat cu sânii goi, purtând pe piept diverse mesaje despre drepturile femeilor. În Londra, sute de persoane au mărșăluit pe străzi, cerând egalitate între femei și bărbați și pedepse mai aspre pentru violența domestică și sexuală, în Germania a avut loc o demonstrație pe biciclete, iar în Chile mii de oameni au ieșit în stradă. Din cauza epidemiei de coronavirus, mai multe manifestații din țările asiatice au fost anulate, dar s-au ținut marșuri pentru drepturile femeilor în Tailanda, Indonezia și Filipine.
Cuprins:
În București, aproape 50 de femei, bărbați, persoane trans sau non-binare au protestat în fața Catedralei Mântuirii Neamului pentru a trage un semnal de alarmă asupa inegalităților de gen și violenței domestice.
„Cade una, cădem toate!”
„Cred că în una cea răstignită pe coperta istoriei violenței, cea prea des amuțită, hăituită, hărțuită, lovită, sfidată, violată. Cred în una cea care a înviat și a strigat: cade una, cădem toate!”, este crezul pe care l-au rostit participanții la protest, sub ceea ce au numit „liturghia feministă”.
Ei au atras atenția asupra faptului că biserica, deși ocupă un rol important în societate, are o influență negativă asupra oamenilor, promovând mai degrabă discriminarea și violența domestică, decât înțelegerea și protecția socială.
„Biserica are cea mai mare putere și este una dintre instituțiile cu încredere foarte mare acordată de populație, dar nu-și asumă niciun fel de răspundere socială. Nu are servicii de protecție a femeilor și a grupurilor marginale. Influențează și incită la ură”, este de părere Anca, membră a ONG-ului E-Romnja, care promovează drepturile rromilor.
În fiecare zi mor femei și asta din cauză că violența și rasismul nu sunt condamnate, crede tânăra, spunând că de vină pentru toate astea sunt lipsa de educație și indiferența statului la abuzurile asupra femeilor.
Femeile mor în fiecare zi din cauza patraiarhatului, din cauza violenței, rasismului, a indiferenței statului, care nu ia măsuri de protecție pentru femei. Avem un număr mare de mame minore pentru că tinerii nu primesc acces la educație sexuală în școli.Anca, asociația E-Romja:
„În 2020, femeia încă nu este protejată”
Antonella Lerca Duda este o femeie romă trans și lucrătoare sexuală și de când a renunțat la corpul de bărbat pentru cel de femeie, cu care se identifica, le-a auzit pe toate. A primit mii de amenințări și chiar a fost bătută. Libertatea a prezentat pe larg povestea Antonellei, aici și aici.
„Într-o simplă plimbare pe stradă întâlnesc episoade transfobe, rasiste și așa mai departe. Am încercat să intru în biserică, la o slujbă, și m-au dat afară”, spune Antonella.
Ea spune că aceste mișcări organizate în mici flashmob-uri pentru promovarea drepturilor femeii și îngroparea patriarhatului nu sunt nicidecum un atac la adresa bisericii, ci un mod de a atrage atenția că biserica, prin puterea pe care o are de a influența societatea, promovează mesaje negative: superioritatea bărbatului, normalitatea violenței, femeia văzută ca o sclavă.
„Suntem în 2020 și femeia încă nu este protejată așa cum ar trebui. Femeia e firavă, sensibilă, e ce vrei tu, dar nu e sclava bărbatului”, subliniază Antonella.
„Sunt oameni care mor din cauza sărăciei și noi construim o catedrală”
Arătând spre impunătoarea Catedrală, care a primit peste 121 de milioane de euro de la stat pentru lucrări, Alina Dumitriu abia își stăpânește lacrimile. A plâns și în timpul protestului.
„M-am gândit la câți oameni ar fi putut fi salvați în ăștia 16 ani de când lucrez cu oameni cu nevoi cu banii de pe chestia asta opulentă. Sunt oameni care mor din cauza sărăciei, care nu sunt primiți în spitale și noi facem catedrală. Nu erau suficiente biserici?”, se întreabă Alina.
Este lucrător social și de 16 ani salvează vieți, împarte seringi, sprijină oamenii fără adăpost și face rost de medicamente pentru bolnavii de HIV. Recent a lansat site-ul informathiv.ro, primul site cu informații complete despre toate aspectele vieții cu această boală.
Își amintește cazul unei femei fără adăpost care suferea de epilepsie. A cerut ajutor la centrul la care lucra Alina, dar a intrat în convulsii și, în lipsa medicului care abia plecase din centru, Alina a fost nevoită să o ducă la spital.
„M-am dust la camera de gardă să le cer ajutorul, dar nu au vrut să vină. Am cărat-o la camera de gardă, unde s-au purtat oribil cu ea. A murit la scurt timp, era și însărcinată. Am căutat-o la Mega Image la Moșilor, de unde obișnuiam să-mi fac cumpărăturile, mergeam cu fetița mea, îi cumpăram mâncare. Îmi spunea „doamna doctor””, povestește Alina.
Ea critică lipsa de reacție a autorităților și indiferența lor când vine vorba de persoane cu o situație nefericită și spune că statul, în loc să-i ajute pe acești oameni, preferă să-i marginalizeze.
„Biserica a devenit o putere politică”
Paula Dunker este, la 36 de ani, o persoană non-binară – asta înseamnă că nu se identifică cu niciun gen, masculin ori feminin. În schimb, sprijină femeile și militează pentru drepturile lor, condamnând violența de orice fel.
Paula crede că biserica a ajuns să aibă o putere mai mare decât ar trebui, iar religia, în loc să rămână ceva personal, a ajuns să fie cumva impusă.
„Religia ar trebui să fie o chestie opțională, ca atunci când ești vegetarian sau nu, ori mănânci ouă sau nu. O chestie personală nu ar trebui împinsă către toată lumea. Biserica e o putere politică și nu e ok. Și când mergi la doctor se ajunge tot la argumente religioase”, spune Paula.
Ca persoană non-binară, s-a lovit de bullying, jigniri și discriminare, dar a învățat să treacă peste lucrurile astea.
„Ce e o problemă pentru mine este faptul că familia mea nu e ok. Am mulți prieteni care mă sprijină și mă iubesc, dar familia încă nu acceptă. Cred că asta este cel mai greu lucru, asta mă afectează cel mai tare”, mărturisește Paula.
Ce înseamnă Ziua Femeii
Anca, E-Romnja: „8 martie este o zi de luptă, de revendicare, o zi în care nu trebuie să uităm că trebuie să luptăm, să ne câștigăm drepturile și să arătăm că femeile ar trebui să aibă aceleași șanse ca bărbații”.
Antonella, femeie romă trans: „Pentru mine, 8 martie înseamnă foarte mult. Îmi sărbătoresc în primul rând mama și sărbătoresc femeia, în toate formele și culorile ei. Dar astăzi, aici, e un protest. Vreau să schimbăm zona asta a sărbătoririi femeii cu o floare și atât, pentru că dincolo de acea floare se ascund abuzuri, violență domestică, misoginie și patriarhat”.
Alina Dumitriu, lucrător social: „8 martie îmi aduce aminte de Mamanu, bunicul meu, care îmi aducea mereu ghiocei. Cred că ar trebui să celebrăm femeia în orice situație, să vorbim mai mult despre violența domestică, despre drepturile femeii, pentru ca mai mulți să conștientizeze”.
Paula Dunker, persoană non-binară: „Este ziua femeii, ziua drepturilor femeii. Nu are legătură cu oferirea de flori sau mărțișoare. Ar trebui să reprezinte o celebrare a drepturilor egale între bărbat și femeie. Bărbații și femeile sunt egali pe hârtie, dar sunt foarte multe abuzuri. Din perspectiva mea, ca persoană non-binară, mi se pare că atunci când ești băiat sau joci rolul de mascul, e mult mai simplu în viață”.
Un protest față de violența domestică a avut loc și de 1 martie, când aproape 50 de femei îmbrăcate în negru și legate la ochi au strigat „Violatorul ești tu!” în română și în romani, atrăgând atenția asupra cifrelor îngrijorătoare privind abuzurile asupra femeilor.
