Mesajul de Florii al Andreei Marin pentru mama sa, care a murit în brațele ei după un accident de mașină: „Sufletul meu înflorește”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Andreea Marin nu se poate bucura pe deplin de ziua de Florii, care e sărbătorită astăzi, 13 aprilie. Pe de-o parte ea și fiica Violeta își sărbătoresc ziua de nume, iar pe cealaltă parte vedeta își aduce aminte de mama ei, pe care o chema tot Violeta, dar care nu mai e în viață.
Pe când avea doar 9 ani, Andreea Marin și-a pierdut mama într-un accident de mașină. De la ea a moștenit multe calități, dar și numele Violeta. Astăzi, de Florii, vedeta își aduce aminte de cea care i-a dat viață și pe care, din păcate, a pierdut-o, își sărbătorește ziua de nume, dar o și celebrează pe Violeta, fiica ei și a lui Ștefan Bănică jr.
„La mulți ani de Florii! Cu gândul la mama Violeta, îngerul care ne-a dăruit numele său nouă, fiica și nepoata sa. Tu ești motivul pentru care, zi de zi, sufletul meu înflorește, Violeta!”, a scris Andreea Marin în dreptul unui clip video în care a surprins florile din grădina ei. Copaci înfloriți, magnolie roz, zambile și ghiocei, toate florile sunt viu colorate în curtea casei sale.
An de an, atât de Florii cât și de Ziua Mamei, Andreea Marin își amintește de cea care i-a dat viață. În 2019, ea transmitea un alt mesaj emoționant: „Mama. Îngerul meu păzitor. Lumina acestei zile mereu, coborâtă din cer. Dacă aveți o mamă aici, pe pământ, găsiți un răgaz pentru ea și sărutați-i mâinile cu care v-a mângâiat, v-a ocrotit mereu, v-a îngrijit.
Nimic nu poate fi mai important, măcar azi. Aș vrea să-mi fie permisă o vizita în cer și aș lăsa totul deoparte pentru asta… La mulți ani, Femei minunate, inimi curate! Să vă fie ziua un zâmbet, iubire, sănătate!”, a scris Andreea Marin în mediul online.
„Nici acum nu mi se pare normal că mi-am pierdut mama”
Într-un interviu pentru cancan.ro, Andreea Marin a vorbit despre cele mai grele momente din viața ei. La 36 de ani mama ei a murit și a lăsat un gol imens în viața ei. „Eram un copil, ca familie am fost foarte fericiți, cu toții, până la acel moment dramatic. Când îți vezi mama părăsind viața, în brațele tale la 9 ani, ea având 36 doar, n-are cum să fie o treabă ușoară. Și n-ai cum să înțelegi, nu ai cum să fii de acord că asta e o normalitate”.
Și a continuat: „Nici acum nu mi se pare normal că mi-am pierdut mama la o vârstă atât de fragedă, atât pentru mine, cât și pentru ea. Însă, cumva, te împaci cu soarta și tot ce am construit eu, în viața mea de matur, a pornit de la mama mea, totul i-a fost dedicat. Totul a fost gândit cu sufletul la ea și cu privirea către cer. Tot acest tumult din mine mi-a dat o forță incredibilă. Deci cumva a existat un sens. Viața mea a căpătat un alt sens pornind de la acel moment.
Desigur că tare bine ar fi să nu fie nevoie de lucruri dure în viața noastră, ca să ne găsim un sens. Dar așa cum s-a întâmplat treaba în viața mea, am încercat să dau un sens, apoi, ca om matur, un sens bun, un sens pozitiv pierderii mamei mele. Am construit, plecând de acolo. Puteam alege să rămân în genunchi. Desigur că au fost și momente de depresie în viața mea. Nu poți să treci ușor prin așa ceva, oricât ajutor ai avea. Pentru că tata mi-a fost alături, bunicii, adică oamenii dragi. Dar ușor nu e”.
