Arahide – plantare, îngrijire, beneficii. Cum se consumă alunele de pământ

Despre arahide

Arahidele sau alunele de pământ, a căror denumire științifică este Arachis hypogaea, sunt leguminoase din familia Fabaceae (din care fac parte fasolea, mazărea, lintea), cultivate pentru semințele lor comestibile. În ciuda mai multor denumiri comune, arahida nu este o nucă adevărată.

Cultivarea arahidelor a început cu mii de ani în urmă în America de Sud. Dovezi arheologice indică faptul că civilizațiile precolumbiene, precum incașii, cultivau și consumau arahide nu doar ca aliment, ci și ca ofrandă în ritualuri religioase.

Din punct de vedere biologic, arahidele sunt semințele unei plante leguminoase, iar ”nuca” de arahide pe care o mâncăm este de fapt o sămânță comestibilă crescută în păstăi subterane.

Un aspect aparte al arahidelor este modul lor de dezvoltare. După polenizare, florile își apleacă pedunculii spre sol, iar păstăile se formează și se maturizează sub pământ, un fenomen numit geocarpie. Această adaptare le protejează de prădători și de condițiile climatice dificile, arată britannica.com.

Din punct de vedere nutrițional, arahidele sunt o sursă bogată de proteine, grăsimi nesaturate, fibre, vitamine, în special niacina și vitamina E și minerale precum magneziul, fosforul și potasiul. Ele conțin și compuși antioxidanți, inclusiv resveratrol, întâlnit și în struguri. Totuși, arahidele sunt printre cei mai frecvenți alergeni alimentari, reacțiile putând varia de la simptome ușoare până la anafilaxie, motiv pentru care siguranța consumului este un subiect important în alimentația publică.

Astăzi, arahidele sunt cultivate în zone cu climat cald, în special în China, India, Nigeria, SUA și Sudan și sunt folosite într-o gamă largă de produse.

Arahide – plantare și îngrijire

Arahidele sunt plante anuale iubitoare de căldură, cu un ciclu de creștere cuprins între 90 și 150 de zile, în funcție de soi și de condițiile climatice. Spre deosebire de majoritatea leguminoaselor, care își dezvoltă păstăile deasupra solului, arahidele își formează fructele sub pământ, motiv pentru care tehnica de cultivare are câteva particularități interesante.

Condiții de cultivare

Arahidele au nevoie de un climat cald, cu temperaturi constante între 20 și 30°C, pe toată durata sezonului de vegetație. Sunt sensibile la îngheț, motiv pentru care plantarea se face doar după ce riscul de brumă a trecut complet. Solul ideal este nisipos sau luto-nisipos, bine drenat, cu pH neutru sau ușor acid. Textura afânată a solului este esențială, deoarece păstăile se dezvoltă sub pământ și au nevoie de spațiu pentru a crește fără a fi deformate.

Înainte de semănat, solul se lucrează adânc și se curăță de buruieni, apoi se încorporează materie organică bine descompusă. Un teren afânat, bogat în humus, va ajuta plantele să se înrădăcineze ușor și să-și formeze păstăile. În zonele unde precipitațiile sunt reduse, o bună reținere a umidității este importantă, dar fără băltire, care poate provoca putrezirea rădăcinilor.

Plantarea

Arahidele se cultivă, de obicei, din semințe crude, mai exact boabe întregi, cu coaja subțire intactă. Semințele se pot pune direct în pământ, după ce temperatura solului depășește 15°C. Se seamănă la o adâncime de 4–6 cm, în rânduri distanțate la 40–60 cm, cu 15–20 cm între plante pe rând. În cazul culturilor mici, pentru consum personal, semănatul manual este suficient.

Îngrijirea culturilor de arahide

După răsărire, plantele formează tulpini joase, cu frunze verzi, iar în 4–6 săptămâni încep să înflorească. Florile sunt galbene, delicate, și trăiesc doar o zi. După polenizare, pedunculii florali se alungesc și se apleacă spre sol, introducându-se în pământ, unde vor forma păstăile cu semințe. Pentru a facilita acest proces, solul trebuie să fie curat de buruieni și afânat. De multe ori se practică ridicarea de mici mușuroaie de pământ în jurul plantelor, asemănător culturii de cartofi.

Udarea – Arahidele preferă un regim de umiditate moderat și constant. Cele mai critice perioade pentru apă sunt înflorirea și formarea păstăilor. Udarea excesivă în această etapă poate provoca apariția bolilor fungice, în timp ce seceta poate reduce numărul și dimensiunea fructelor.

Fertilizarea – Fiind o leguminoasă, arahidele fixează azotul din atmosferă prin bacteriile simbiotice din rădăcini, ceea ce reduce nevoia de îngrășăminte azotate. Totuși, au nevoie de fosfor și potasiu pentru o bună dezvoltare a fructelor.

Arahidele pot fi afectate de boli precum patarea frunzelor, rugina sau putregaiul alb, mai ales în condiții de umiditate ridicată. În ceea ce privește dăunătorii, omizile, afidele și gândacii de frunze pot provoca pagube, dar o cultură sănătoasă, bine aerisită și monitorizată reduce riscul infestărilor.

Când se recoltează arahidele

Momentul recoltării este atunci când frunzele încep să îngălbenească, iar păstăile au coaja fermă și semințele au ajuns la dimensiunea maximă.

Recoltarea arahidelor se face prin smulgerea plantelor cu totul din sol, scuturarea pământului de pe rădăcini și uscarea lor în locuri bine aerisite, la umbră, pentru câteva zile. După uscare, păstăile se desprind și se pot păstra în loc uscat și răcoros.

Ce beneficii au arahidele

Arahidele se remarcă printr-o valoare nutritivă ridicată și și pot fi utilizate în multe feluri în alimentație. Consumul lor, în cantități moderate și ca parte a unei alimentații echilibrate, aduce o serie de beneficii pentru sănătate, confirmate de numeroase studii.

Sursă excelentă de proteine

Arahidele conțin în medie între 22 și 26% proteine, ceea ce le transformă într-o sursă importantă de aminoacizi esențiali, mai ales pentru persoanele care urmează diete vegetariene sau vegane. În plus, datorită conținutului ridicat de grăsimi sănătoase și carbohidrați complecși, oferă energie de durată, fiind o gustare utilă pentru sportivi sau persoane cu activitate fizică intensă.

Grăsimi sănătoase

Peste jumătate din greutatea arahidelor este dată de grăsimi, în special acizi grași mononesaturați și polinesaturați, similari celor din uleiul de măsline. Acești acizi grași ajută la reducerea nivelului de colesterol LDL și la creșterea colesterolului HDL, contribuind la sănătatea vaselor de sânge și la prevenirea bolilor cardiovasculare. Studiile au arătat că un consum regulat de arahide sau unt de arahide, în cantități moderate, este asociat cu un risc scăzut de infarct miocardic.

Decoperă și –  Nuci pecan – de unde sunt si ce beneficii au

Bogate în vitamine și minerale esențiale

Arahidele sunt o sursă importantă de vitamina E, un antioxidant puternic care protejează celulele împotriva stresului oxidativ.

Conțin, de asemenea, vitamine din complexul B (în special niacina, utilă pentru sănătatea pielii și a sistemului nervos) și minerale precum magneziu, fosfor, potasiu, zinc și cupru.

Magneziul, în mod special, joacă un rol important în reglarea tensiunii arteriale și în buna funcționare a mușchilor.

Antioxidanți și efecte antiinflamatoare

Pe lângă vitamina E, arahidele conțin resveratrol, un compus antioxidant întâlnit și în struguri și vinul roșu, care a fost studiat pentru efectele sale potențiale în protecția cardiovasculară și prevenirea anumitor tipuri de cancer, arată healthline.com.

Controlul greutății și senzația de sațietate

Deși sunt bogate în calorii, arahidele pot contribui la controlul greutății corporale datorită conținutului lor ridicat de proteine și fibre, care induc senzația de sațietate și reduc pofta de mâncare.

Cercetările sugerează că persoanele care consumă arahide în mod regulat tind să aibă un indice de masă corporală mai stabil comparativ cu cele care evită complet acest aliment, probabil datorită efectului de substituție față de gustările procesate, bogate în zaharuri și grăsimi trans.

Susținerea sănătății creierului

Niacina și resveratrolul din arahide sunt asociate cu menținerea funcției cognitive și reducerea riscului de declin mental odată cu înaintarea în vârstă. Există dovezi că un aport adecvat de vitamina E și acizi grași sănătoși sprijină circulația cerebrală și protejează neuronii de procesele oxidative.

Riscuri și contraindicații

În ciuda beneficiilor, există câteva aspecte de luat în considerare în ceea ce privește consumul de arahide.

Arahidele sunt unul dintre cei mai frecvenți alergeni alimentari, iar reacțiile pot fi severe, mergând până la șoc anafilactic.

De asemenea, în condiții improprii de depozitare, pot fi contaminate cu aflatoxine, toxine produse de mucegaiuri din genul Aspergillus, cu potențial cancerigen. Alegerea arahidelor de la producători de încredere și păstrarea lor în locuri uscate și răcoroase reduce acest risc.

Cum se consumă alunele de pământ

Alunele de pământ sau arahidele pot fi consumate în nenumărate feluri pentru a ne bucura de proprietățile lor nutritive.

Crude, prăjite sau fierte

Arahidele pot fi consumate direct, crude, după ce au fost recoltate și uscate. Au o textură crocantă și un gust ușor dulceag, natural. Totuși, pentru mulți, arahidele crude pot avea un gust oarecum fad sau amar, motiv pentru care sunt adesea prăjite.

Prăjirea este cea mai comună formă de consum a arahidelor. Ele pot fi prăjite în coajă sau decojite, simple sau sărate. Prăjirea intensifică aroma și conferă o textură crocantă, iar adăugarea de sare sau alte condimente le face și mai apetisante.

În anumite regiuni, în special în sudul Statelor Unite și în Africa, arahidele sunt fierte în coajă în apă sărată. Această metodă face ca arahidele să fie moi, suculente și ușor sărate, fiind o gustare populară la picnicuri sau evenimente sociale.

Unt de arahide

Untul de arahide este probabil cea mai faimoasă și răspândită transformare a arahidelor. Este făcut din arahide prăjite și măcinate fin, uneori cu adaos de sare, zahăr sau ulei. Untul de arahide se consumă pe pâine, în deserturi, smoothie-uri sau în sosuri pentru preparate sărate.

Ulei de arahide

Uleiul extras din arahide este folosit la gătit, mai ales pentru prăjire, datorită punctului său ridicat de fum și a gustului neutru. Consumul indirect al acestui ulei aduce beneficii datorită grăsimilor nesaturate.

În sosuri, deserturi, batoane și chiar tocănițe

Arahidele sunt un ingredient important în multe bucătării tradiționale: în sosul satay din Asia de Sud-Est, în deserturi și batoane energizante, în salate, produse de patiserie sau chiar în preparate sărate cum ar fi tocanele africane.

Făină de arhide

Arahidele măcinate pot fi folosite pentru a obține făină de arahide, folosită în diverse rețete fără gluten, sau pastă de arahide folosită ca bază pentru sosuri sau creme.

Sursă foto -Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE