Sorin Blejnar le cere din nou judecătorilor să-i anuleze sentința. Fostul șef al Fiscului, condamnat pentru mită, vrea să scape pe mâna Liei Savonea

Este vorba despre exercitarea unei noi căi extraordinare de atac pe care Sorin Blejnar o exercită în 2026, după ce instanțele i-au respins, în 2023, o cerere care avea exact același obiect.

Avocații fostului președinte al ANAF susțin că, între timp, a apărut Recursul în Interesul Legii (RIL) nr. 1/2025, împrejurare nouă, care le permită să reia argumentele din prima cerere și să ceară anularea pedepsei pe motiv că la data condamnării, faptele erau deja prescrise.

Mai mult, apărarea a făcut referire la o contestație în anulare formulată de Nelu Iordache, căruia judecătorii i-au dat dreptate anul trecut și i-au desființat condamnarea.

Reamintim că Sorin Blejnar a fost condamnat pe data de 7 mai 2019 la 5 ani de închisoare pentru trafic de influență.

El a fost găsit vinovat pentru că, în calitate de președinte al ANAF, a acceptat să intervină în favoarea lui Horațiu Bruno Berdilă pentru câștigarea unor contracte, în schimbul unui procent de 20% din valoarea acestora.

Afaceristul a ajuns la șeful Fiscului prin intermediul lui Dan Stroe, la vremea respectivă director al Direcției de Investiții, Achiziții Publice și Servicii Interne din ANAF.

• „În perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, inculpatul Stroe Dan a primit suma de 658.626 de lei din totalul de 13.172.520 de lei (reprezentând procentajul de 20%), prin intermediul unei firme cu comportament tip «fantomă» controlată de acesta și inculpatul Blejnar Sorin, cu care societatea omului de afaceri a încheiat mai multe contracte fictive. Diferența de bani, în valoare de 12.513.894 de lei, i-a revenit inculpatului Blejnar Sorin”, arătau procurorii DNA.

Sorin Blejnar a pierdut o contestație cu același obiect în 2023

În 2023, Sorin Blejnar a formulat o contestație în anulare cu același obiect (dosar 3923/2/2023), respectiv constatarea prescripției. Judecătorii i-au respins-o, atunci, explicându-i că faptele de trafic de influență pe care acesta le-a comis în 2012 s-au prescris în 2020, cu un an după condamnarea pronunțată pe numele lui în 2019.

• „Contestatarul a solicitat ca termenul de prescripție a răspunderii penale să fie calculat în raport de momentul consumării infracțiunii de trafic de influență, respectiv momentul acceptării promisiunii de bani, săvârșită în perioada martie-aprilie 2011, iar nu în raport de momentul primirii sumei de bani (perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012), apreciind că la nivelul doctrinei de specialitate și practicii instanței supreme s-a cristalizat opinia potrivit căreia consumarea infracțiunii de trafic de influență are loc în momentul realizării elementului material, în oricare dintre modalitățile prevăzute de textul incriminator, iar dacă există o pretindere urmată de primire, fapta se va considera consumată în momentul pretinderii. (…)
• Dacă s-ar accepta opinia contestatarului, în sensul că termenul de prescripție al răspunderii penale ar începe să curgă încă de la momentul realizării primei variante alternative a elementului material (respectiv acceptarea promisiunii de bani), deși activitatea infracțională a traficantului de influență ar continua să se desfășoare uneori pe perioade foarte lungi (în speță activitatea desfășurându-se pe toată durata anului 2011, până în luna ianuarie 2012), s-ar ajunge ca termenul de prescripție a răspunderii penale să curgă în paralel cu desfășurarea acțiunilor ilicite ale făptuitorului.
• Practic, mergând până la consecințele finale ale acestei opinii, se poate ajunge teoretic la situația greu de acceptat, din punct de vedere juridic, în care răspunderea penală să fie deja prescrisă, însă traficantul de influență să continue primirea foloaselor materiale. (…)
• Curtea constată că la data pronunțării în apel a deciziei penale, respectiv 7 mai 2019, prin care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului (Blejnar Sorin – n.r.) la o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență anterior menționată, nu fusese încă împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale, care s-ar fi împlinit în luna ianuarie 2020”, se arată în motivarea din 2023 a Curții de Apel București.

Noutatea: RIL-ul salvator la care a lucrat judecătoarea Lia Savonea

Curtea de Apel București urma să se pronunțe pe noua contestație în anulare formulată de Sorin Blejnar pe data de 7 mai 2026, însă judecătorii n-au ajuns la un consens cu privire la soluție, astfel încât procesul s-a reluat în complet de divergență, iar hotărârea va fi anunțată pe 3 iunie 2026.

Pe data de 25 martie 2026 au avut loc dezbaterile finale, atunci când avocatul lui Sorin Blejnar a cerut admiterea în principiu a contestației în anulare, iar procurorul a solicitat respingerea ei ca inadmisibilă.

Din Încheierea de ședință de la data respectivă rezultă că Sorin Blejnar și-a întemeiat noua contestație pe RIL nr. 1/2025.

Recursul în interesul legii viza interpretarea și aplicarea unitară a legii în cazul curgerii termenelor de prescripție pentru infracțiunile de dare/luare de mită și cumpărare/trafic de influență (articolele 298-292 din Codul penal).

Întrebarea era, în esență, de când se calculează termenul de prescripție în cazul unei conduite infracționale care s-a întins pe o perioadă lungă.

• De exemplu, unele instanțe au considerat că primirea mitei la o dată ulterioară celei pretinderii reprezintă o simplă punere în executare a convenției dintre inculpați, fără a fi privită ca o altă modalitate normativă a elementului material și fără a avea relevanță penală.
• Alte instanțe au apreciat că, dimpotrivă, prescripția curge de la data primirii mitei, după ce inițial fusese acceptată promisiunea sau data primirii ultimei tranșe din suma de bani ce reprezintă mita.

Parchetul General s-a exprimat în sensul că termenul de prescripție să fie calculat de la data ultimului act material al infracțiunii, altminteri – socotită de la primul act material – s-ar ajunge în situația paradoxală în care făptuitorul atinge prescripția, dar continuă să ia șpagă.

Completul de la Înalta Curte – din care a făcut parte atunci și Lia Savonea, ca judecător – a stabilit fix pe dos, anume ca prescripția să curgă de la ultimul act material, nu de la primul.

Avocatul: RIL-ul nu exista la momentul soluționării primei cereri

Avocatul lui Sorin Blejnar a argumentat că pe 28 noiembrie 2023, dată la care a fost respinsă prima contestație în anulare, această interpretare obligatorie a Înaltei Curți nu era cunoscută instanțelor, fapt care îi dă dreptul contestatorului la o nouă cale extraordinară de atac.

• „Arată că, în esență, a formulat această contestație în anulare prin raportare la cazul prevăzut de art. 426 lit. b Cod de procedură penală, temeiurile aduse în sprijinul cererii privind eroarea de procedură produsă cu ocazia soluționării cauzei în primul ciclu procesual, constând în omisiunea analizării și declarării pe cale judiciară a cauzei de încetare a procesului penal reprezentată de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. (…)
• În privința chestiunii privind modalitatea de invocare a cazului, învederează faptul că l-a invocat nu ca o eroare de judecată, nepunând în discuție puterea de lucru judecat a deciziei instanței de apel, ci ca o eroare de procedură, întrucât chestiunea prescripției nu a fost discutată și analizată cu ocazia judecății în fond. (…)
• Acolo unde legiuitorul a vrut să limiteze în mod expres acest exercițiu, a făcut-o, referindu-se la (…) materia revizuirii, unde se reglementează expres inadmisibilitatea unei alte cereri de revizuire după respingerea primei cereri, precum și la (…) contestația la executare, care este inadmisibilă dacă se întemeiază pe aceleași temeiuri și apărări formulate de aceleași persoane.
• Subliniază că, chiar dacă s-ar extinde prin analogie interdicția (…) la un domeniu nereglementat, solicită a se observa că între prima contestație în anulare și cea de-a doua există diferențe de temeiuri și de apărări, de temeiuri în sensul de argumente factuale și juridice și de apărări, în sensul că prin această contestație în anulare se tinde la valorificarea dezlegărilor obligatorii date prin Recursul în Interesul Legii nr. 1/2025, dezlegare care nu exista la momentul formulării primei cereri.
• Apreciază că această permisivitate trebuie raportată și la termenul pentru care legiuitorul permite exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare (…), respectiv oricând, ceea ce rezonează cu posibilitatea formulării din nou a cererii dacă există diferențe de temeiuri sau apărări. (…)
• Astfel, având în vedere faptul că această contestație poate fi formulată oricând, consideră că prezenta cauză se află în prezența unei situații juridice neconsolidate definitiv, astfel încât consideră că cererea este admisibilă”, a susținut avocatul lui Sorin Blejnar pe data de 25 martie 2026.

Procurorul: Deciziile CCR și ÎCCJ sunt obligatorii numai pe viitor

Tot atunci, procurorul de ședință a cerut respingerea noii căi extraordinare de atac exercitată de Sorin Blejnar, arătând că dacă a mai fost formulată o contestație de același obiect, aceasta se respinge ca inadmisibilă.

• „Susține că principiul autorității de lucru judecat se impune unei analize asupra fondului contestației în anulare formulate de către contestatorul-condamnat.
• Învederează că în dosarul nr. 3923/2/2023, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1910/2023, a respins contestația în anulare formulată de către contestatorul-condamnat (Blejnar Sorin – n.r.) cu privire la decizia 627 prin care se solicita reținerea cauzei de încetare a procesului penal urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
• Arată că s-a invocat decizia (…) Curții de Apel București (n.r. – din dosarul lui Nelu Iordache), dar arată că această soluție este izolată și nu poate fi apreciată drept practica constantă a Curții de Apel București.
• Acuzarea arată că din jurisprudența constantă rezultă că este inadmisibilă o astfel de contestație în anulare prin care se solicită din nou, pe cale extraordinară, încetarea procesului penal urmare a intervenirii prescripției penale, atunci când există identitate de obiect, de cauză și de persoană.
• Subliniază că incidența principiului non bis in idem presupune existența unei hotărâri definitive cu privire la fondul acuzației în materie penală, însă aceasta nu înseamnă că în celelalte cauze penale principiul autorității de lucru judecat nu ar fi incident, acesta opunându-se unei noi analize pe fond a cauzei atunci când instanța constată că o cerere identică a primit deja o rezolvare definitivă.
• Consideră că, în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de contestație în anulare privește persoane, temeiuri juridice, motive și apărări care fac obiectul unei cereri de contestație în anulare ulterioare cu conținut identic, această nouă cerere nu constituie decât o repetare a cererii deja soluționate, intrând în conflict cu principiul autorității de lucru judecat.
• Consideră că în lipsa unei reglementări adecvate în legislația penală a conținutului autorității de lucru judecat, constatarea existenței acesteia nu poate fi făcută decât în conformitate cu reglementarea art. 431 alin. 1 Cod de procedură civilă, aplicabil prin art. 2 alin. 2 Cod de procedură civilă, din moment ce legea procesual-penală nu cuprinde dispoziții contrare, nimeni neputând fi chemat de două ori în judecată în aceeași calitate, pentru aceeași cauză și pe același obiect.
• În al doilea rând, apreciază faptul că nu se poate impune judecătorilor din completul care a dispus condamnarea în 2019 să prevadă modificări legislative ulterioare, precum deciziile nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, decizia nr. 67/2022 sau decizia nr. 1/2025.
• Suplimentar, (…) arată că deciziile date de Curtea Constituțională sau de Înalta Curte de Casație și Justiție în acest sens sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, de la publicarea în Monitorul Oficial.
• Concluzionând, consideră că nu se poate aprecia că existau probe la acel moment pentru reținerea unei cauze de încetare a procesului penal. (…) Prin urmare, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare”, a arătat procurorul de ședință.

Sorin Blejnar, condamnat pentru o șpagă de peste 12 milioane de lei

Fostul șef al Fiscului, Sorin Blejnar, a fost trimis în judecată de DNA pe data de 15 decembrie 2016, pentru trafic de influență, alături de un subordonat al său, Dan Stroe, director al Direcției de Investiții din ANAF.

Pe data de 7 mai 2019, Sorin Blejnar a fost condamnat la 6 ani de închisoare. Anterior, Dan Stroe a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani de închisoare cu suspendare în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorii DNA.

Sorin Blejnar a fost eliberat condiționat din această pedeapsă pe data de 15 octombrie 2021, după ce a executat aproximativ 2 ani și jumătate.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

• În cursul anului 2011, în contextul inițierii unor proceduri de achiziții publice la nivelul ANAF, Sorin Blejnar a acceptat din partea omului de afaceri Horațiu Bruno Berdilă promisiunea unui procentaj de 20% din valoarea unor contracte ce urmau a fi încheiate de  firma acestuia, ROMSYS SRL, cu instituția de control fiscal.
• Potrivit înțelegerii, banii urmau să-i fie dați lui Blejnar în schimbul exercitării influenței sale asupra lui Dan Stroe, pentru ca acesta să gestioneze procedurile de atribuire a contractelor respective astfel încât aceste contracte să fie obținute de firma omului de afaceri.
• În aceste circumstanțe, în perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, Sorin Blejnar și Dan Stroe au primit suma totală de 13.172.520 de lei, prin intermediul unei firme cu comportament tip „fantomă” controlată de aceștia cu care ROMSYS SRL a încheiat mai multe contracte fictive.

Din această sumă de bani, lui Sorin Blejnar i-a revenit suma de 12.513.894 de lei, iar lui Dan Stroe – 658.626 de lei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro