Ce este „sindromul impostorului” care afectează milioane de oameni din întreaga lume și mai ales Hollywood-ul

Ce este sindromul impostorului și de ce apare

Termenul „sindromul impostorului” a fost folosit pentru prima dată în anul 1978 de psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes. Ele au observat că multe persoane, mai ales femei de succes, simțeau că nu își merită reușitele și trăiau cu teama constantă că vor fi „demascate” ca fiind incapabile.

Din punct de vedere psihologic, nu este o tulburare mentală clasificată oficial, dar este recunoscută ca o formă de auto-sabotaj. Cei afectați nu pot interioriza succesul și au impresia că rezultatele lor se datorează norocului sau contextului, nu muncii și valorii proprii.

„Sindromul impostorului este ca o voce interioară care îți șoptește constant că nu ești suficient de bun, chiar și atunci când toți ceilalți te aplaudă”, explică psihologul american Valerie Young pentru sursa citată.

Cine suferă de sindromul impostorului?

Deși afectează oameni din toate domeniile, de la studenți la profesori universitari, de la angajați la directori de companii, sindromul impostorului este întâlnit mult mai des în industrii creative și competitive, iar Hollywood-ul, cu presiunea faimei și a perfecțiunii, este un exemplu clar. Mulți actori, regizori sau scenariști trăiesc în permanență cu frica de a fi considerați „impostori”.

Recomandări

Război Israel-Iran, ziua șapte: Iranul ia în calcul închiderea Strâmtorii Ormuz / „Khamenei nu mai poate fi lăsat să existe”, spune un oficial israelian

Actori celebri precum Emma Watson, Tom Hanks sau Natalie Portman au vorbit deschis despre cum s-au simțit impostori la începutul carierei sau chiar și după ce au câștigat premii.

Ce nu este sindromul impostorului

Important de precizat este că sindromul impostorului nu este același lucru cu lipsa încrederii în sine. O persoană poate avea încredere în abilitățile sale, dar totuși să simtă că nu merită locul pe care îl ocupă. Este o formă de auto-îndoială legată de reușite, nu o lipsă generală de stimă de sine, explică sursa citată.

Cauzele apariției acestui sentiment pot fi diferite și complexe, spun specialiștii.

• Etichetele din copilărie – atunci când o persoană excelează în anumite domenii în timul copilăriei, mai târziu în viață poate păstra presiunea de a confirma aceste așteptări.

• Comparațiile constante – fie comparația făcută de părinți în copilărie cu alți copii, colegi cu rezultate mai bune, fie propria comparație cu exemple nereale, în special devite din mediul online, unde pare că toți sunt mai buni, mai rapizi, mai talentați.

• Succesul rapid – atunci când o persoană obține ceva fără să simtă că a muncit „suficient”.

• Discriminarea – persoanele din minorități sau femeile în poziții dominate de bărbați sunt mai vulnerabile la acest sindrom.

Recomandări

Ce cred economiștii despre creșterea taxelor agreată de coaliția de guvernare: România va intra în recesiune. În 2027 o luăm de la capăt cu impozite noi

Cele cinci tipuri ale Sindromul impostorului

Potrivit EURES (EURopean Employment Services), există cinci tipologii ale acestui sindrom, iar scenariștii de la Hollywood folosesc aceste trăsături pentru a crea personaje complexe.

Supereroul – este acea persoană care se forțează să muncească mai mult decât oricine altcineva. Ea tinde să creadă că trebuie să fie cea mai muncitoare sau să atingă cele mai bune performanțe.

Perfecționistul – este cel care stabilește standarde incredibil de ridicate pentru el însuși, care sunt, în general, nerealiste. Când nu poate atinge aceste standarde, începe să-și pună la îndoială valoarea.

Individualistul – simte că, dacă nu face ceva singur, fără niciun ajutor, atunci succesul nu este al lui. El consideră că, dacă a primit ajutor, competențele și experiența lui nu sunt potrivite.

Geniul natural – este o persoană care, încă din copilărie, face totul cu ușurință. Când, la vârsta adultă, încep să apară provocări și dificultăți, se simte ca și cum ar fi un impostor deoarece nu este obișnuit să lupte ca să obțină lucrurile mai grele.

Expertul – el consideră că trebuie să dedice mult timp studiului înainte de a se putea apuca de un lucru. Acest lucru poate afecta productivitatea, finalizarea unei sarcini și încrederea în sine atunci când încearcă să facă lucruri noi.

Recomandări

Dispută între Nicușor Dan și Ilie Bolojan, la consultările de la Cotroceni. Premierul nu va fi desemnat astăzi

Cum poți combate sindromul impostorului

Specialiștii sunt de părere că nu există o soluție magică pentru a trata sindromul impostorului dar recomandă câțiva pași concreți care ar putea ajuta.

Ține un jurnal în care notezi realizările, oricât de mici. Sindromul impostorului te face să îți minimizezi sau chiar să îți ignori realizările.

Vorbește despre ce simți cu prieteni, colegi, terapeuți și recunoaște problema. Pentru că acest sentiment este des întâlnit la locul de muncă, așa vei afla că nu esti singura persoană care are îndoieli.

Acceptă că perfecțiunea nu există și că greșelile sunt normale, chiar sănătoase de multe ori, și învață să primești complimente. Mai mult, încearcă să crezi tot ce se spune bun despre tine.