Moșii de vară 2026 – ce trebuie să dai de pomană

Originea și semnificația Moșilor de vară

În calendarul Bisericii Ortodoxe, sâmbăta este ziua rânduită pentru pomenirea morților, iar alegerea nu este deloc întâmplătoare. Fiecare sâmbătă reînnoadă, în plan liturgic, amintirea Sâmbetei Mari, ziua în care Iisus Hristos a zăcut în mormânt și a coborât cu sufletul la iad pentru a-i ridica pe cei adormiți.

Dintre cele cincizeci și două de sâmbete ale anului, două sunt însă ridicate la rang de pomenire a tuturor celor trecuți la veșnice, care este marcată în toate bisericile ortodoxe prin rugăciuni și cântări din cărțile de cult. Este vorba despre sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (în 2026, aceasta a căzut pe 14 februarie) și sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh, adică Rusaliile. Aceasta din urmă este ceea ce credincioșii denumesc Moșii de vară.

Originile Moșilor de vară coboară, potrivit părintelui Ene Braniște, până în antichitatea păgână, notează creștinortodox.ro. Sărbătoarea ar fi, în esența ei, creștinarea unei străvechi sărbători, numită Parentalia, prin care romanii își pomeneau și cinsteau părinții morți, al cărei nume însuși trădează această filieră: „parentes”, adică părinți. Credința populară adaugă acestei origini savante o geografie proprie a morții. Sufletele celor adormiți își părăsesc mormintele în Joia Mare și umblă libere printre cei vii până în Duminica Rusaliilor, când se întorc în pământ. Moșii de vară cad tocmai în ajunul acestei întoarceri, fiind ziua despărțirii. Pentru ca plecarea să se facă în pace, sufletele trebuie îmbunate prin rugăciuni, slujbe de pomenire și prin pomeni dăruite cu grijă celor din jur.

De unde provine numele

Denumirea de Moși de vară provine de la înșiruirea celor pe care îi pomenim în această zi: părinții, moșii și strămoșii adormiți întru Domnul. Grecii o numesc ψυχοσάββατον (psychosávvaton, Sâmbăta sufletelor), iar în tradiția slavă poartă denumirea de Subbota roditelskaia, adică Sâmbăta părinților, aflăm de pe doxologia.ro.

Moșii de vară ocupă un loc aparte comparativ cu celelalte pomeniri din an. Spre deosebire de sâmbetele din Postul Mare, în care pomenirea morților este rânduită doar în a doua, a treia și în cea de-a patra sâmbătă, celelalte fiind rezervate altor sărbători sau persoane sfinte, Moșii de vară sunt o zi de reculegere universală, fără restricții sau condiționări de calendar.

Duminica Pogorârii Sfântului Duh celebrează împlinirea promisiunii făcute de Hristos ucenicilor, trimiterea Mângâietorului peste toată făptura. Sâmbăta care o precede devine astfel o zi în care rugăciunea pentru cei plecați dintre noi se varsă în ajunul marii revărsări de har, ca o pregătire și o îmbrățișare a tuturor, vii și morți, în același duh al comuniunii.

De ce se pomenesc morții în această zi

Slujba de pomenire din Sâmbăta Morților are o dimensiune universală, deoarece nu sunt pomeniți doar morții din propria familie, ci toți cei care au trecut în neființă, inclusiv cei fără urmași, cei uitați sau cei care nu au parte de rugăciuni. Acesta este un act de solidaritate creștină care transcende granițele familiei biologice.

Credința populară adaugă acestei semnificații teologice o dimensiune mitologică proprie. Se spune că, în ziua Moșilor de vară, morții se duc pe „Valea cu Dor” și găsesc pe acest tărâm mitic toate bunurile, hainele, lumânările și mâncarea care le-au fost date de pomană pe pământ de-a lungul anului. Potrivit unor surse, aceia care nu au primit nimic de pomană de la rude sau de la cei apropiați sunt extrem de triști. Sufletele uitate de ai lor rătăcesc fără hrană și fără îmbrăcăminte, privind cu jale la ceilalți morți care au primit ofrande din belșug. Unii dintre ei sunt osândiți să se mulțumească doar cu ce le-a căzut din greșeală din mâinile altora – firimituri ale hazardului, nu ale dragostei. Este, poate, cea mai tulburătoare imagine pe care tradiția o oferă pentru a îndemna la milostenie: nu teama de pedeapsă, ci chipul unui mort înfometat care privește în tăcere. Această imagine, profund umană, explică de ce gestul pomenirii este resimțit ca o datorie morală și afectivă, nu doar ca o obligație religioasă.

Când sunt Moșii de vară în 2026

Spre deosebire de alte sărbători cu dată fixă, Moșii de vară nu cad niciodată în aceeași zi din calendarul civil. Data se calculează în funcție de Paște, prin intermediul Rusaliilor sau Cincizecimea – Pogorârea Sfântului Duh. Numele de Cincizecime vine tocmai de la faptul că, în fiecare an, Rusaliile sunt prăznuite la exact 50 de zile de la Învierea Domnului. Sâmbăta care precede Rusaliile este, invariabil, ziua Moșilor de vară.

Potrivit calendarului bisericesc, în 2026, Rusaliile sunt celebrate pe 31 mai, astfel că Moșii de vară pică pe 30 mai. Din punct de vedere bisericesc, această zi figurează în calendarul ortodox cu denumirea oficială de „Sâmbăta celor Adormiți – Moșii de vară”. Așa cum spuneam, în această zi, în toate bisericile ortodoxe din țară se oficiază Sfinte Liturghii, care sunt urmate de slujbe speciale de pomenire colectivă a tuturor celor plecați dintre noi.

Câte farfurii se dau de pomană de Moșii de vară

Una dintre cele mai vechi și importante tradiții legate de Moșii de vară este aceea de a se împărți pachete cu alimente și băuturi pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi. De la primele ore ale dimineții, credincioșii de pretutindeni merg la biserică pentru a lua parte la Sfânta Liturghie, urmată de slujba parastasului, un moment de rugăciune colectivă pentru odihna sufletelor celor adormiți.

După ce se încheie slujba se împart pachete cu mâncare, băutură și alte daruri pregătite pentru această ocazie. Numărul farfuriilor care se dau de pomană nu este lăsat la voia întâmplării. Potrivit tradiției, pomana trebuie să fie împărțită într-un număr impar, cel mai adesea 5, 7 sau 9 farfurii, fiecare cifră purtând o încărcătură simbolică proprie. În unele familii, numărul farfuriilor semnifică fiecare suflet pomenit, fie că este vorba de părinți, bunici sau frați plecați dintre noi. În anumite regiuni, gospodinele aleg să ofere 12 farfurii, o trimitere la cei doisprezece Apostoli sau, pur și simplu, la ideea de pomană deplină.

Ce se dă de pomană de Moșii de vară

Nici o pomană în rânduiala ortodoxă nu este completă fără colivă, iar Moșii de vară nu fac excepție. Preparată din grâu fiert, îndulcit cu miere sau cu zahăr și decorat cu nuci, stafide și zahăr pudră sub formă de cruce, coliva este simbolul pomenirii morților. Grâul semnifică moartea și învierea, trecerea spre o altă formă de existență.

Tradiția spune că pomana din Sâmbăta Morților trebuie oferită în vase noi. Mâncarea gătită se pune în castroane și farfurii noi, băuturile în căni sau pahare noi, iar lingurile de lemn și alte obiecte de uz casnic trebuie să fie și ele tot noi. Pe vremuri, vasele erau din lut sau din lemn. Câte una sau mai multe vase sunt umplute cu mâncare și cu băutură și dăruite cu credința că, pe lumea cealaltă, morții vor avea din ce bea și ce mânca.

Se spune că, în vremurile vechi, se primeau și se dădeau de pomană atât de multe vase, încât o gospodărie nu mai trebuia să cumpere altele noi pe tot parcursul anului. Pachetele de pomană împărțite de Moșii de vară mai pot conține fructe de sezon, precum cireșele. De aceea, una dintre variantele populare ale acestei sărbători este chiar „Moșii cireșelor”. În afară de colivă și de fructe, pomana din Sâmbăta Morților cuprinde o varietate de preparate gătite în casă, cum ar fi sarmale, plăcinte, orez cu lapte, carne de miel, ceapă și usturoi verde, păsat, colaci și cozonac. În unele regiuni ale țării se dau de pomană caș, brânză proaspătă, cele mai mari ouă și lapte prins, care reprezintă belșugul și continuitatea vieții.

Nu în ultimul rând, cănile și paharele din pachete nu se dau goale, ci trebuie umplute cu lapte dulce, vin, bere sau apă proaspătă. Alături de alimente și de vase se împart și lumânări aprinse, care simbolizează lumina din lumea cealaltă. Odinioară se dădeau ghirlande de trandafiri, însă astăzi sunt acceptate orice flori de sezon.

Rugăciune puternică de Sâmbăta morților

„Pomenește, Doamne, pe cei ce intru nădejdea Învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinti și frați ai noștri și pe toți cei care intru dreaptă cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul său cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor si noua Impa­ratia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si ves­nice si des­fatarea vietii Tale celei ne­sfar­site si fericite. Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreuna și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit! Amin!”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE