Liana Alexandru, jurnalistă cu o experiență de 20 ani, a scris recent, pentru aplicația NABU, „Spiridușii îi spuneau Marni”, ce spune povestea unui copil căruia i se întâmplă ceva misterios în fiecare iarnă, sărbătoarea Crăciunului dispare pentru el. Iar Cristina Beatrice Preda este, de asemenea, autoarea unor volume din biblioteca digitală NABU, precum „Căsuța umbrelă” și „Marea este casa noastră” – despre prietenie, respectiv despre rezolvarea unei probleme de mediu împreună cu o comunitate. Cele două scriitoare au detaliat, într-un interviu pentru Libertatea, ce impact își doresc să aibă cărțile lor.
Libertatea: Cum vi s-a părut proiectul prima dată când v-a fost prezentată aplicația NABU?
Liana Alexandru: Mi s-a părut formula ideală de a încuraja cititul, de a duce poveștile în orice loc din lume folosind tehnologia, azi la îndemâna celor mai mulți copii, indiferent de mediile din care provin, și de a democratiza, de fapt, accesul la educație. NABU e o aplicație care funcționează pe mobil și pe tabletă, nu necesită dispozitive ultra- performante, funcționează bine chiar și la o viteză de internet mai mică și se adresează tuturor copiilor, scrise special de autori contemporani din întreaga lume.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_c6851c3e17ec63439b3286faad6a403d.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2023/03/liana-stanciu-768x1024.jpeg)
Cristina Beatrice Preda: Am aflat în vara anului 2022 că e vorba despre o aplicație digitală pentru copii, care va conține cărți adaptate în funcție de vârstă și de nivelul de fluență la citit. Mi se pare important că în aplicație găsim în principal povești sociale și care prezintă atât realitatea românească, cât și teme universale. Deocamdată, am scris șase cărți pentru NABU. Una dintre preferatele mele, „Poveștile bunicului Ciocan”, încă nu a apărut în aplicație. Bunicul respectiv aduce cărțile într-o lume de unelte. Este chiar despre libertatea de a citi într-o lume care nu mai văzuse o carte.
„Prietenie și iubire față de natură”
–Cu ce mesaje doriți să rămână copiii după ce citesc poveștile pe care le-ați scris?
Liana Alexandru: Întâi de toate, copiii trebuie să rămână cu o emoție. Ceva din poveste, din felul în care ea e spusă, din cum prind personajele contur, din ritmul întâmplărilor, ceva trebuie să reușească să miște în copil o poartă a lumii lui. Să-l aducă în acea stare a inimii din care el se poate foarte ușor deschide. Căci atunci disponibilitatea de a vedea, de a înțelege și de a păstra lucruri este cu mult mai mare.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_bacfe6e13a3d3d3b2d1f856c0c6ea554.jpg)
Eu le vorbesc copiilor despre acele întâmplări de viață care pot schimba fundamental interiorul unei ființe și care sunt atât de numeroase de jur-împrejur, încât ajungem să nu le mai vedem: despre copii care se simt singuri pentru că au fost abandonați ori pentru că i-au pierdut pe cei dragi, pe părinții plecați la muncă departe sau pe bunici care se duc într-o lume mai blândă.
Cumva, încerc prin poveste să le repar o suferință. Poate că mesajul cel mai important e cel pe care l-am scris pe prima mea carte: „Miracolele sunt posibile când oamenii au încredere unii în alții”.
Cristina Beatrice Preda: Aș vrea să rămână cu ideea de prietenie, de iubire față de natură și de tot ce-i înconjoară, să aibă dragoste de cărți și mai multă dorință de-a citi.
A fost pe alocuri dificil, de exemplu, să scriu „Marea este casa noastră”. Mi se pare important să păstrăm această multiculturalitate (volumele NABU sunt traduse în engleză și în ucraineană, n.r.), iar poluarea apelor este o temă universală.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2023/03/beatrice2-1024x937.jpeg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_754ff1cf939b865b7571595e07a1e1ea.jpg)
Familia de delfini are inițiative. Fetița-delfin a făcut o greșeală, dar și-a dorit să o îndrepte cu ajutorul comunității ei. Pentru această poveste m-am și documentat despre delfini – de exemplu, ei reușesc să se recunoască în apa mării ca într-o oglindă.
Îmi place să cred că personajele mele sunt atipice. De exemplu, în „Căsuța umbrelă”, o altă poveste, am vrut să fie o căsuță care să aibă nevoie de prieteni pe timp de soare. Se spune că prietenii dispar pe timp de ploaie. La ea este invers, prietenii se adună doar când plouă, ca să-i protejeze.
„Copiii nu fug de cărți, ci adulții care-i îndrumă”
–Când și de ce ați început să scrieți cărți pentru copii?
Liana Alexandru: Am început să scriu povești ca să-i explic mai bine fetiței mele cine e Moș Crăciun, un spirit, de fapt, care crește din oameni. Și, având o experiență de două decenii ca jurnalist în contact cu realitățile românești, cu acele contexte adesea vulnerabile în care trăiesc mulți copii la noi, am conectat nevoia unei explicații cu adevărul lumii în care ea s-a născut.
Altfel spus, am trimis un spirit bun acolo unde știam ca jurnalist că e cea mai mare nevoie de el. Pentru ca atunci când copilul crește, să rămână din poveste cu acest lucru pe care eu îl cred important: Că darul cel mai frumos pe care-l poți primi e binele pe care l-ai făcut cuiva.
Cititul ar trebui să fie important în orice familie, mai ales în primii ani de școală, adică atunci când copilul e foarte deschis poveștilor. Dintre toate tipurile de activități care-i pot explica unui copil viața, cititul e cel mai aproape de experiențele trăite.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2023/03/liana-stanciu-alaturi-de-fiica-sa-683x1024.jpeg)
Copiii nu fug de cărți, ci adulții care-i îndrumă. Iar aceștia nu fug pentru că nu le plac poveștile, ci pentru că, nereușind în propria copilărie să treacă cititul din zona efortului în zona plăcerii, nu găsesc nicio bucurie acum, prin urmare, nu au cum să aibă răbdare, invocă oboseala și lipsa de timp.
Cristina Beatrice Preda: Mi s-au citit povești de mică și îmi plăceau. Am simțit o chemare spre a scrie și am început cu povestioare despre căței și pisici. La 14 ani, am avut o idee cu un creion cu părul vâlvoi, cu șuvițele colorate. A fost primul meu personaj.
În 2013, am ajuns la o editură care mi-a publicat prima carte, „Scrisoare pentru Moș Crăciun”, o poveste emoționantă dedicată bunicii mele. Maria, o fetiță, are o dorință mai specială: să-i aducă bunicului ei în dar sufletul de copil, pentru că el nu se mai bucura de Sărbători.
–Care e principala împlinire în ceea ce privește implicarea în proiectul NABU?
Liana Alexandru: Bucuria e întotdeauna aceeași, de a ajunge la copii. Dar aici, fiind o aplicație care e la îndemâna oricui, e vorba de o șansă. A copiilor de a avea acces la povești scrise bine de autori din vremea lor într-un limbaj pe care să-l înțeleagă ușor și care să-i atingă. Pentru mine a fost șansa de a spune un adevăr într-o formă vrăjită, aceasta a poveștii, un adevăr care, deși foarte intim, știu că are ecou în fiecare dintre noi.
Cristina Beatrice Preda: Am o pasiune pentru literatura pentru copii, o citesc și în timpul liber. Mă împlinește ideea că poveștile mele ajung în locurile unde cărțile fizice nu ajung.
Poate un copil citește pentru prima dată alături de părinții lui o carte dintre cele pe care le-am scris eu. Poate așa i se aprinde interesul pentru lecturile de mai târziu.
–
În România, aplicația gratuită de citit NABU a depășit 60.000 de descărcări în mai puțin de șase luni de la lansarea oficială. În continuare, NABU își dorește să ajungă la cât mai multe familii din România și are nevoie de sprijin financiar pentru a-și continua misiunea. Pentru a susține NABU accesați: https://bit.ly/3Y8YwVZ sau, pentru mai multe detalii, contactați NABU la adresa: [email protected].
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_5b14908cc2c87751d13c357dcaba40d0.jpg)

:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_9f26fcbccea1fd7715a6076ef0184b9c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_1abfe6c754f2be1af9328d922b34d0cf.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_d6fc81979e5eb006844b6bc0417fe532.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_cd2742580f5b37284cb0cb299b6256d9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_66450b61c42a8ccd5b5a1411763a4182.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_d0c67351b61a20d0c0434e7de45b308b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_110c76c522682f1b4f46d6946128a550.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_7509f8af14e152abafb8eb97a0c8cd0e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_bb2a3b9e205355b7f7b0c9a246ceca67.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.