Horia Tecău, inspirație pentru schimbare, la Impact Bucharest 2025: „Credința influențează realitatea, nu invers”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Horia Tecău a fost numărul 1 mondial în clasamentul ATP de dublu, singurul român care a mai reușit să fie primul în topul jucătorilor profesioniști de tenis, după Ilie Năstase. Și, la 40 de ani, e speaker inspirațional la Impact Bucharest 2025, unde vor mai ține discursuri Michelle Obama, fostă primă doamnă a Statelor Unite, sau Edi Rama, primul ministru al Albaniei. Horia a dezvăluit exclusiv pentru Libertatea gânduri pe care le va împărtăși cu spectatorii care vor veni să-l vadă la evenimentul care se va desfășura pe 17 și 18 septembrie, la Face Convention Center, la Romexpo.
Horia Tecău este un fost jucător român de tenis specializat în proba de dublu. Pe parcursul carierei sale, care a durat din 2003 până la retragerea sa în 2022, a obținut 38 de titluri la dublu și un titlu la dublu mixt.
A câștigat trei titluri de Grand Slam: Wimbledon 2015 și US Open 2017 la dublu masculin (alături de Jean-Julien Rojer), și Australian Open 2012 la dublu mixt, alături de Bethanie Mattek-Sands.
De asemenea, a reușit să câștige o medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016, în proba de dublu, alături de Florin Mergea. Horia Tecău a ocupat primul loc mondial în clasamentul ATP la dublu în anul 2015, după ce a câștigat Wimbledon-ul și Turneul Campionilor în același an.
-Horia, mulțumim că ai acceptat invitația noastră! Începem simplu: ce face Horia Tecău astăzi, după o carieră strălucită în tenis?
-Creez și mă bucur de viață. Asta acum înseamnă să împărtășesc experiența și să-i susțin pe tinerii sportivi să viseze și sa-șii descopere potențialele.
-Ești speaker în cadrul unui eveniment de prestigiu, Impact Bucharest. Spune-mi te rog cum ai primit propunerea și ce te-a convins să accepți.
-Mi-a fost ușor să accept. Îmi place să merg în medii diferite, să ascult cu curiozitate dar și să împărtășesc perspectiva unui sportiv.
-Oferă-ne câteva detalii despre discursul tău. Ce te-ai gândit tu că ar trebui să afle oamenii acum, la final de 2025, sau să conștientizeze mai bine și să le schimbe, poate, viața? Sau viziunea?
-Pentru mine, un shortcut pentru această schimbare este pur și simplu să iau un moment de pauză și să trăiesc recunoștința. Nu e chiar atât de dificil să fii recunoscător că respiri, că privești soarele și natura, că poți interacționa și creea relații. Recunoștința este recapatarea conștiinței, de aia se simte bine, instant.
-Ce nu dorești să le spui oamenilor în cadrul unui astfel de eveniment? Ce fel de idei, sfaturi, crezi că nu ar fi binevenite, în general, pe topicurile tale de discuție?
-Când vorbesc evit să dau sfaturi, mă împărtășesc pe mine și experiența mea trăită, o parte din călătoria sportivă pâna în top, atitudini, emoții, relații, dar mai ales conștientizări. Nu am lucruri pe care nu vreau să le spun sau condiționări. Un sfat este primit numai când este cerut în prezență și sinceritate.
-Dacă ai da timpul înapoi, ce ți-ar plăcea să-ți fi spus ție un speaker, un coach, la început de carieră?
-Adevărul este ca, primim când suntem pregătiți și fiecare are ritmul lui. Însă, cu ce am rezonat devreme e că putem să ne creăm realitatea. Pur și simplu nu acceptam un mindset limitat, neîncrezător. Nu știam cum, dar am căutat și am aflat mai târziu.
-Cum era Horia copilul, înainte de a deveni Horia sportivul? Ce amintiri ai din Constanța acelor vremuri?
-Erau un copil activ, dar cuminte. Îmi plăcea orice fel de sport și aș fi stat afara toată ziua.
-Ai plecat la o vârstă fragedă la academia lui Nick Bollettieri. Pentru cei care nu știu, vorbim despre Miami, deci ai ajuns la mii de kilometri de casă. Cum te-ai făcut remarcat și cum ai trăit acel moment de desprindere de casă și de copilărie? Cum a fost viața ta în America la 14 ani?
-Am fost recrutat de un scouter IMG, la un turneu de 14 ani și am primit un contract pe 5 ani. A văzut ceva în mine, un potențial.
-Ce sacrificii ai făcut în adolescență pentru a urma drumul performanței? Ai simțit vreodată că pierzi ceva din viața normală a unui tânăr? Ai vreun regret în privința asta?
-Niciun regret, îmi plăcea să joc tenis, să călătoresc și începuse să se creeze un vis în mine. Această oportunitate a venit ca o sincronicitate aliniată cu visul. Era cel mai bun loc în care se joacă tenis de care știam.
-Ai stat în Florida aproape 10 ani. Cine te-a susținut cel mai mult în acei ani de început, în special când ai fost departe de familie și de prieteni? Care au fost cele mai mari provocări pentru tine atunci?
-Faptul ca eram la distanța de familie și ne vedeam rar. Noua mea familie era alcătuită din jucători, prieteni și antrenori.
-Ești singurul tenismen român care a reușit să fie numărul unu mondial în tenis, după Ilie Năstase. Dacă ai putea opri timpul într-un moment din carieră, care ar fi acela? Eu aș paria pe finala la dublu de la Wimbledon, din 2015, dar mi-ar plăcea să ne povestești tu mai multe.
-Nu aș opri timpul nicăieri. Momentul acesta în care sunt liber să creez ce-mi place, așa cum îmi place, cu oamenii care-mi plac, e cel mai frumos. Învăț în continuare despre mine, mă transform și împărtășesc ÎN jur.
-Ai ales să te specializezi în jocul de dublu, într-un moment dificil al carierei tale. Ce
te-a convins că acela era drumul potrivit?
-Sentimentul de bine din corp și din suflet. Pasiunea. Dacă mă luam după gândurile din jur și judecata celorlalți, probabil ca nu făceam pasul acesta și cine știe cum ar fi fost.
-Ai vorbit despre perioade în care ai avut dificultăți financiare și lipsă de susținere. Cum ai găsit puterea să mergi mai departe?
-Lipsa financiară e un gând, o atitudine limitativă. Dacă intri intr-o întâlnire cu un sponsor sau la un meci cu atitudinea de campion care are totul și întrupezi tot ce înseamnă asta, șansele sunt de partea ta, și deodată nu mai contează câți bani ai în buzunar sau din ce mediu vii. Credința influențează realitatea, nu invers.
-De-a lungul carierei, cum ai gestionat eșecurile sau accidentările? Ai avut momente în care ai simțit că nu mai poți? Când? Ce rol a jucat echilibrul mental în cariera ta?
-Echilibrul mental și sursa din care vine este cheia tuturor stărilor. Am învăța asta prin lecții grele, eșecuri, sentimentul de a renunța, suferință care a dus la dorința de a mă simți mai bine și cunoaște mai mult despre cum pot trăi asta.
