Aida Caefer a lucrat 30 de ani cu vedetele de la Hollywood: „Când mi s-a oferit șansa de a colabora la «Avatar», am spus «da» în jumătate de secundă”

„Ăsta este Hollywoodul: putere, plăcere, durere”

„Hollywood în trei cuvinte? My power, my pleasure, my pain! Putere, plăcere, durere”. Aida Caefer lucrează de aproape trei decenii în complicatul și misteriosul templu al filmelor din Los Angeles, fiind aici singura româncă implicată la nivel înalt în domeniul efectelor speciale. 

A absolvit în 1996 Academia de Teatru și Film din București, secția Actorie Păpuși-Marionete și, fix în același an, a plecat în aventura de peste Ocean. În țară avea deja un rost, post la Teatrul Țăndărică și colaborări cu Castel Film, dar a cunoscut un american pe platourile de filmare, s-a îndrăgostit, s-au căsătorit și au plecat împreună în SUA. Așa sună începutul unei aventuri fascinante, care cuprinde premii, parteneriate cu staruri și experiențe inegalabile într-un carusel inaccesibil multor pământeni. 

Două premii „Emmy” și în echipa de Oscar de la „Star Trek” 

Putere? „Am învățat să am nouă vieți, să cad și să pic în picioare. Cunoașterea îți dă putere!”. Plăcere? „E o bucurie să faci ceea ce-ți place”. Durere? „Am simțit-o visceral, cu fiecare fibră, că nu pot să fac altceva”. 

A adunat două premii Emmy la categoria „Efecte Speciale”: „Mandalorian” 2021 și „The book of Boba Fatt” 2022. A lucrat în echipa care a obținut unicul Oscar câștigat de „Star Trek” (2010, „Best Makeup”). Și, de asemenea, a colaborat la „Guardians of the Galaxy 3”, intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe peruci (peste 300). 

Iar numele Aidei apare pe generice la Avatar 2, IT, Star Wars, Westworld, X-Men, Percy Jackson: Sea of Monsters, The adventures of Wolfboy, Tropic Thunder sau o mulțime de alte producții la care efectele speciale au jucat un rol esențial. 

Dar cum a ajuns Aida Caefer să-și construiască un asemenea story? Relatează: „În 1989 am intrat la Filologie, secția Română-Engleză, a venit Revoluția în decembrie, după care am ajuns să colaborez la emisiunea Extemporal la Fantezie de la radio. Acolo am cunoscut-o pe Adriana Trandafir, punctul meu de inspirație. Ea m-a întrebat de ce nu încerc să dau la Teatru. Dar era o lume complet străină pentru mine, foarte închisă, nu cunoșteam pe absolut nimeni, locuri puține la admitere. În 1992 am zis însă că nu mă costă nimic să încerc. Și am intrat a șaptea, sub mine s-a tras linia!”. 

Aida Caefer, artist păpușar și de make-up: „Făceam acasă teatru de păpuși de la trei ani, folosind ce găseam în lada de zestre a mamei. Și mi-am dorit foarte tare meseria asta, chiar dacă părinții, ambii profesori, voiau să urmez tradiția familiei. Ei nu s-au împăcat niciodată cu drumul ales de mine, am fost singurul lor copil, dar, din câte știu, n-au venit niciodată la spectacolele mele”.

„M-a furat un prinț american”

Aida Caefer continuă: „În vacanța dintre anul întâi și al doilea am primit un telefon de la doamna Brândușa Zaița Silvestru, care m-a întrebat dacă vreau să lucrez. Mi-a explicat că, la studiourile de la Buftea, au nevoie de păpușari la un film. Am răspuns pozitiv și așa am intrat în această lume. Am ajuns să particip la trei-patru filme pe an, ore la școală, repetiții și spectacole la «Țăndărică». Din anul doi am început actoria cu Mihai Gruia Sandu, am realizat un spectacol de Commedia dellArte, pe care l-am jucat pe scena Naționalului și la Nottara”.

Iar în 1996, după terminarea facultății – zborul definitiv spre SUA! Nu înainte însă de o nouă provocare europeană: „M-a furat un prinț american, care deja lucra în industria cinematografică la Hollywood, pe partea de păpuși animatronice, mecanice. Am luat o viză pe zece ani, am mers acolo întâi într-o vizită. În același timp, fusesem distribuită la Țăndărică într-un spectacol în regia lui Cristian Pepino, Play Faust, care urma să plece în toamnă la festivalul internațional de la Charleville-Messier, în Franța. Mi-au zis: «Măi, tu nu te mai întorci din America! O să te înlocuim dacă nu apari la repetiții din prima zi, pe 3 septembrie». În ziua respectivă am aterizat la ora 13:00, iar la 15:00 eram deja la teatru”. 

A urmat turneul continental cu piesa, „logodnicul meu a venit peste tot cu noi”, iar în noiembrie 1996 – pasul decisiv spre „Tărâmul Făgăduinței”.

„Am făcut în partea de preproducție cam tot ce era posibil”

Cum a fost începutul în LA? „Inconștiența necunoscutului este foarte puternică. Primul proiect a fost unul de zece zile pentru un film la care am făcut machiaj de efecte speciale, de genul arsuri pe mâna unui actor. Apoi, soțul meu a obținut un contract la «Teenage Ninja Turtles», o ecranizare după serialul de desene animate, au avut acolo nevoie de ajutoare și, ușor-ușor, am pătruns în lumea construcției de păpuși”.

Aida Caefer, artist păpușar și de make-up: „Ce am făcut noi în facultate se regăsea foarte puțin în domeniul în care am intrat la Hollywood. Dar am învățat și am avut noroc să lucrez cu oameni generoși, care m-au ajutat și au fost înțelegători”.

Explică: „N-am dat niciodată cu piciorul diferitelor experiențe și mi-a plăcut să învăț. Când ajungi acolo, foarte multe lucruri nu le știi. Dar, zi de zi, am acumulat, am lucrat la proiecte mari și mici, filme artistice, de televiziune sau seriale, mii de reclame. Și, în afară de mecanică în materie de păpuși, am făcut în preproducție cam tot ce era posibil, de la construcție de păpuși, costume și machiaj de efecte speciale până la peruci, păr facial și diferite aplicații. Uneori am mers pe platoul de filmare, alteori am muncit doar la atelier”. 

A lucrat cu Tom Cruise la „Tropic Thunder”: „Nu te tragi de șireturi cu starurile”

Și ajungem la interacțiunea cu starurile. Primul pe listă – Tom Cruise în „Tropic Thunder”, o peliculă-satiră din 2008 despre războiul din Vietnam. 

„I-am făcut costumul de gras și am lucrat într-o echipă de opt oameni la efecte speciale. În cabina de machiaj eram, de obicei, eu și machioza lui personală, Michele Burke. Venea dimineața, ne pupa pe amândouă, pleca la treabă, stătea la machiaj, dar am avut o conexiune strict profesională. De altfel, cu orice actor am lucrat, nu m-a interesat partea personală și ce se întâmplă în zona de gossip”, spune Aida Caefer.

Și completează: „Cruise era foarte muncitor, respectuos. Dar, când ajungi să colaborezi cu vedete, trebuie să menții o anumită distanță. Nu ne tragem de șireturi. Venea câteodată pe platou cu fiica lui, se mai jucau, toți din jur îi ofereau spațiul necesar pentru a se simți confortabil. Oricum, înainte de începerea oricărui film, semnam un contract de confidențialitate. Nu aveam voie să facem poze, să luăm autografe. Nimic personal, totul doar profesional, cu excepția ocaziilor în care poate apărea vreo inițiativă în acest sens chiar din partea actorului. Dar la mine să nu vă așteptați să vă arăt fotografii cu Tom Cruise!”. 

L-a transformat pe John Travolta în Moș Crăciun pentru o reclamă

Al doilea pe agenda celebrităților – John Travolta. „L-am transformat în Moș Crăciun într-o reclamă pentru o bancă, Capital One. Citea, spunea o poveste. La o reclamă totul se întâmplă mult mai rapid, mai comprimat, acum, urgent! Timp scurt de pregătire, pe platou se lucrează numai pe repede înainte. La Travolta am fost două persoane pe machiaj. I-am pus perucă, sprâncene, barbă, mustață în atelier, apoi activitatea pe platou. Dacă l-am atins? Da! L-am atins! Dar, ca și în cazul lui Cruise, a fost o colaborare strict profesională, sub același regim de confidențialitate”, declară Aida Caefer.

Și încearcă o comparație între cei doi monștrii sacri de la Hollywood: „Actorii ăștia sunt și ei oameni, cu problemele de zi cu zi, își bagă pantalonii prin aceleași găuri. Când stau pe scaun la machiaj, închid ochii, rămân cu gândurile lor și noi funcționăm ca un motoraș de make-up pe lângă ei. Travolta mi s-a părut un pic mai distant decât Cruise. Dar nu vreau să greșesc atunci când spun că trecea, mi se pare, în acea perioadă printr-o situație dificilă din viața lui, fiindcă îi murise copilul”.

Aida Caefer, artist păpușar și de make-up: „Cu Travolta am lucrat două zile. Cu Tom Cruise, la film, a durat o lună și jumătate doar pregătirea la atelier, cu probe de machiaj și de costum de două ori pe zi”

Pentru „Avatar: The Way of Water”: „Am creat coafurile personajelor de apă”

Dar, dincolo de toate, una dintre marile provocări a fost implicarea în „Avatar: The Way of Water”. Avatar 2, din 2022. 

„Am creat personajele de apă, mai precis coafurile. E o procedură prin care e implicat și sistemul CGI – Computer Generated Imagery, iar modalitatea de filmare a fost prin motion capture, cu actorii îmbrăcați în costume speciale, negre cu niște bulinuțe. Imaginile se transpun apoi pe calculator, unde sunt definitivate personajele acelea albastre”, descrie procedurile Aida Caefer. Pe genericul filmului, bucureșteanca apare cu titlul de creator de personaje.

A lucrat direct cu celebrul regizor James Cameron? „Da, dar nu pe platou, ci în atelier. E un om foarte minuțios, tipicar. De exemplu, personajele de apă au niște biluțe tribale în păr. A verificat-o pe fiecare în parte ca s-o aprobe, a măsurat distanța dintre ele. S-a uitat la cel mai mic amănunt”.

Trei luni și jumătate a durat implicarea în proiect: „A existat un entuziasm extraordinar, fiindcă în momentul în care colaborezi cu Cameron știi că e ceva foarte mare. Iar când afli că e vorba despre «Avatar», nu mai dormi noaptea. Când am fost sunată de la atelierul de creație dacă vreau să lucrez pentru acest film, am răspuns «da» într-o jumătate de secundă. Cred că nici n-apucase să termine întrebarea. Mai ceri timp de gândire când se ivește o asemenea șansă?”. 

Implicată în alte două echipe de Oscar

Și, dacă nu e suficient pentru o poveste trepidantă, să adăugăm și premiile „grele” de pe CV-ul Aidei Caefer. 

Bunăoară, a făcut parte din echipa de efecte speciale pentru Star Trek (2009), singurul din întreaga serie care a obținut un Oscar: 2010 – pentru cel mai bun machiaj (Best Make Up). La aceeași categorie – The Wolfman (2011). 

De asemenea, a lucrat la crearea cailor animatronici de la Hollywood („Seabiscuit”, „Ultimul Samurai”, „War Horse”, „Badtime Stories”), care au obținut un Oscar pentru tehnologie în 2017. Este vorba despre cai mecanici, în mărime naturală, care-i înlocuiesc pe cei reali în diferite scene periculoase, spre a proteja actorii și animalele.

Dacă statuetele Academiei de Film au fost atribuite și ridicate de coordonatorii/șefii de proiect, premiile „Emmy” (Creative Arts) le are în propriul living: „The Mandalorian” (Star Wars) – 2021 și „The Book of Boba Fatt” – 2022. 

Aida Caefer, artist păpușar și de make-up: „La «Mandalorian», am produs o păpușă cu dimensiuni neobișnuite, doi metri și jumătate pe patru metri și jumătate, un personaj foarte cunoscut din primele filme «Star Wars»”

În plus, o intrare în Cartea Recordurilor cu „Guardians of the Galaxy” pentru cel mai mare număr de piese prostetice folosite într-o producție cinematografică – peste 22.500 de aplicații pentru machiajul și transformările personajelor!

„În Los Angeles nu umblă câinii cu covrigii-n coadă”

„Adevăratul meu Oscar este altul. Fii-mea era clasa a cincea, înnebunită după cărți!, a citit singură de la trei ani. Și-i plăcea foarte mult seria «Percy Jackson» a lui Rick Riordan. Când am sunat-o și i-am spus că voi lucra chiar la filmul respectiv, a înnebunit. Mi-a zis: «Am cea mai extraordinară mamă din lume!»”, a continuat confesiunea Aidei Caefer. 

Ea a acceptat apoi să vorbească și despre partea financiară: „Firește, proiectele lungi erau cele mai bănoase. Și nu!, n-am dat lovitura cu niciun contract. Sigur, dacă muncești, faci bani peste nivelul mediu, dar am traversat și 13 luni la rând în care n-am avut niciun angajament. Or, pentru a ne putea ține copilul în școală, luam și eu, și soțul câte două-trei slujbe concomitent, iar pe proiectele mai mici lucram noaptea și-n week-end ca să nu-l afectăm pe cel principal. Și să stiți că-n Los Angeles nu umblă câinii cu covrigi în coadă, viața e foarte scumpă”. 

Detaliază riscurile muncii bazate pe proiecte: „A existat și un sentiment de disconfort fiindcă nu ai în spate un job permanent. Iar efectele s-au resimțit cel mai tare la episoadele de grevă, în 2000, 2010, 2022, în 2019 a fost și pandemia. Totul s-a blocat la Hollywood în astfel de situații. Dar norocul nostru a fost că, de vreo 20 de ani, soțul și-a extins aria de expertiză către efecte speciale vizuale, astfel încât putea lucra și pe computer, când platourile erau închise”. 

„Îți trebuie o piele foarte tare ca să reziști la Hollywood”

Cum e Hollywood-ul? Dacă v-ar lansa cineva această întrebare, ce i-ați răspunde? ”Este o străduță pe care sunt stelele cu numele vedetelor, teatrul chinezesc, o chestie așa, luminată pe un deal, iar mulți care vin să viziteze pleacă foarte dezamăgiți, pentru că descoperă, de fapt, ceva foarte banal”, explică Aida Caefer.

Dar lumea? Cum e lumea la Hollywood? „Îți trebuie o piele foarte tare și un consum uriaș de nervi. Multe bârfe, o mulțime de compromisuri de toate felurile, unii ajung mai departe, alții mai puțin. Dar sunt lucrători pentru care Hollywood-ul este viața lor. Nu există nimic altceva! O robotizare îngrozitoare”, descrie Aida viața din Templul Filmului. 

Nu s-a regăsit însă în acest tipar: „Familia a fost mereu pilonul meu de susținere, locul unde m-am reîncărcat. Acolo doar m-am jucat, am produs bani, nu m-am dus să-mi fac prieteni. M-am întors mereu la familie, care a însemnat viața mea. Asta e cheia pentru a rezista”. 

Aida Caefer, artist păpușar și de make-up: „Au fost momente în care am zis că termin, nu mai pot, din cauza presiunilor, a intensității. Dar tot în familie mi-am regăsit echilibrul. Am simțit și cuțite înfipte în spate în sensul că am auzit de multe ori abordări de genul «nu vreau să lucrez cu această persoană, fiindcă e româncă»”.

„Nu puteam trăi în SUA cu o pensie de 1.500 de dolari pe lună”

„În domeniul meu, n-am mai întâlnit niciun român la Hollywood vreme de 30 de ani”, mai spune Aida Caefer. 

Ea mărturisește că „aș proceda la fel dacă ar trebui să iau drumul de la capăt, pentru că nu m-am dus după o viață, ci după un om. Și nu regret nicio secundă decizia respectivă”.

S-a întors acum în România, dar „capitolele America și Hollywood nu vor fi niciodată închise. Mai sunt în legătură cu foștii colegi, mă mai întreabă «cum ai face tu asta?». Am lichidat însă tot la Los Angeles și m-a durut sufletul când am făcut-o. E locuința în care am stat cea mai lungă perioadă de timp, pentru că, tata fiind ofițer, fusesem ca țiganul cu cortul, ne-am plimbat de colo-colo”. 

A luat decizia de a reveni la București și din altă rațiune: „Ne apropiem de vârsta de pensionare și am realizat că nu putem menține nivelul de trai cu pensiile de acolo. Aș fi avut undeva până în 1.500 de dolari pe lună, ceea ce e ridicol de puțin după atâția ani, dar ăsta e sistemul. Nu ne puteam descurca niciodată cu banii aceștia în Los Angeles. Deocamdată, ne-am împărțit: eu cu fiică-mea – aici, soțul – la Boston, cu tatăl lui. El lucrează pe calculator, așa că-i e ușor de oriunde”.

„Un student care termină azi secția de păpuși de la UNATC moare de foame la Hollywood”

Încheie cu o scanare a ceea ce înseamnă azi filmul românesc în materie de animație și efecte speciale: „Este sublim, dar lipsește cu desăvârșire. Nu există școli unde să se predea ceva cât de cât. Zero! Sunt foarte puțini oameni care se pricep cu adevărat”.

Exemplifică: „Eu am terminat facultatea în 1996 și, între timp, se predă același sistem de construcție de păpușă. Am purtat niște discuții cu studenții de la UNATC, secția de specialitate. Concluzia e că suntem complet rupți de realitate. Habar n-au ce e aia o păpușă animatronică de film. Prima a fost făcută în 1964 la Disneyland, sistemul mecanic de mânuire de la distanță a tot evoluat, dar noi am rămas departe de progres. Cine termină azi facultatea asta la București și pleacă apoi la Hollywood, moare de foame, pentru că, de fapt, nu știe cu ce se mănâncă treaba asta!”.

Aida Caefer, artist păpușar și de make-up: „S-au produs schimbări radicale între cum se făcea filmul în urmă cu 30 de ani și ce întâlnim în prezent. De exemplu, înainte, perioada de preproducție, până să intri pe platou, dura 10-12 luni. Acum se comasează totul în maximum două luni. Totul e pe fugă și în căutare de bani. Asta se întâmplă fiindcă Hollywood-ul s-a transformat dintr-o formă de artă într-un business. 

Și un sfat pentru cei care plănuiesc să-și construiască, totuși, o carieră în acest domeniu: „Dacă simți visceral că ăsta e drumul tău în viață și nu există altceva demn de atenție, atunci fă-o! Dacă nu – nu te apuca, pentru că sunt atâtea meserii pe planeta asta. E o lume pe care e obligatoriu s-o iubești, dar nu te va iubi înapoi. Trebuie să fii împăcat cu acest gând. Relația dintre film și persoana ta, ca om, e ca într-o relație amoroasă, abuzivă. Te trântește, te tăvălește, te înebunește, dar trebuie să te ridici, să te scuturi de praf și să mergi mai departe”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 33

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.