Cele mai cunoscute colinde de Anul Nou. De ce este bine să primeşti urătorii

Cele mai cunoscute colinde de Anul Nou

Capra

Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capra colind cu capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.

Versurile colindului Capra

Vine capra de la munte
Cu steluța albă-n frunte
Are-n coarne ramuri multe
Și mai mari și mai mărunte!

Pe munte ca florile
Pasc ciobanii caprele.
Bine-i șade caprei mele
Cu hurmuz și cu mărgele
Frumoasă-i căprița mea
Cu covor și cu basma.

Ța, ța, ța, căpriță, ța
A trecut cerbul Carpații
Ca să joace la toți frații
Cu covor împestrițat
Cu luceferi înstelat.

Pe câmpul cu floricele
Pe ape cu pietricele
Din copițe scânteia
Cărările deschidea
Lumea-ntreagă bucura
Ța, ța, ța, căpriță, ța.

Cu covor și cu basma
Pentru anul care vine
S-auzim numai de bine
La anul și la mulți ani!

Vine capra de la munte
Cu steluțe albe-n frunte.
Asta-i capra-adevarată.
Ța, ța, ța, căpriță, ța!
Gazdele să-ți dea paraua
Și să-ți umple teschereaua!
Hai căpriță să jucăm,
Ța, ța, ța, căpriță, ța! Măi!

Câte țindrile pe casa, atâția galbeni pe masă!
Câte pene pe cocoși, atâția copii frumoși!
Câte flori sunt în livadă, atâția galbeni în ladă!
Câți cărbuni sunt în cuptor, atâtea vite-n obor!
Zi, măi! Da mai zi, măi!

Gazdele să-ți dea paraua
Și să-ți umple teschereaua!
Hai căpriță să plecăm!
Ța, căpriță, ța!

Ursul

Umblatul cu Ursul, Urătura cu ursul sau Jocul Ursului este una dintre tradițiile de Anul Nou care s-au păstrat și în zilele noastre și care marchează perioada dintre Ajunul Crăciunului și până la Bobotează. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un „ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”).

În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.
De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani. Jocul Urșilor este menit să alunge spiritele rele, mesaj inclus în versurile acestui obicei.

Versuri Urătura cu ursu – varianta 1

Bună seara, gospodari!
Venim cu ursul din deal,
Dacă bine și voiți
Ursul nostru să-l primiți!

Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da, nu te muia,
Că pun mâna pe nuia,
Și nuiaua-i de răchiță,

Hai, Martine, la pământ,
Și ascultă-mă ce-ți cânt!
Când erai mai mititel
Erai tare frumușel,
Dar de când ai crescut mare,
Mă dai jos de pe picioare!

Na! Na! Na! Martine, na!
Mai întoarce-te așa!
Joacă, joacă, Moș Martine,
Că-ți dau miere de albine
Joacă, joacă tropotit
Ca țăranul la prășit!

Ursul meu din Spania
L-am adus cu sania!
Joacă, joacă, urs brun
Că de nu, îți fac pielea scum


Na! Na! Na! Martine Na!
Joacă, joacă, nu mai sta!
Foaie verde de brăduț,
Ursul meu cu doi puiuți,
Foaie verde de dudău,
Ursul meu de la Chișinău
A venit la dumneavoastră
Ca să joace-o ursărească

Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da, nu te muia!
Joacă, joacă, ursule,
Că s-or coace murele,
Mai tare te-i îngrășa
Și prin case vei juca.
Saltă, saltă tot mai sus,
Ca și anul care-i dus!

Ia apleacă-te în jos,
Să saluți gazda frumos!
Foaie verde de secară,
Să ieși ursule afară!
Foaie verde de stejar
Sănătate, gospodari!
La anu și “La mulți ani!”

Versuri Jocul ursului – variante 2

Bună seara gospodari,
Gospodari și gospodine,
Și voi domnișoare fine,
Dați-vă după perdele
Și-ascultați vorbele mele

Bună seara, gospodari,
Venim cu ursul din deal,
Dacă bine și voiți
Ursul nostru să-l primiți

Na, Na, Na ursule na,
Nu te da, nu te lăsa
Că pun mâna pe nuia,
Și nuiaua din cireși,
N-ai să vezi de unde ieși.

Frunza verde și-un grăunte,
Vin cu ursu de la Munte,
Numai în coate și-n genunche
Vine cu o stea în frunte.

Ursu meu din Cotroceni,
Mănâncă numai strujeni
Ursu meu din Timișoara
A venit cu Sănioara
Merg cu el prin toată țara,
Să aducă primăvara.

Când am fost prin valea seacă,
Ursu meu a băut apă,
S-a culcat lângă copac,
Și m-am dat la el să-l bat.

Na, Na, Na ursule na,
Du-te-n colo, nu mai sta,
Că pun mana pe harag,
Și ti-oi da, ursule drag!

Vin cu ursul din pădure
Care s-a hrănit cu mure,
Și am venit cu el în sat,
Să-și câștige de mâncat,
De mâncat și-o câștiga
Dacă oamenii i-or da.
Joacă, joacă, Niculai,
Că ți-o da moșu mălai,
Joacă, joacă, Moș Martine,
Că-ți dau miere de albine!

Foaie verde de mălai,
Ursul meu e de trei ani,
De trei ani și șase luni,
Joacă, joacă, ursule,
Că s-or coace murele,
Și mai tare te-i îngrășa
Și prin case îi juca.

Foaie verde de secară,
Să ieși, ursule, afară!
Foaie verde, baraboi,
Hai, ursule, înapoi!
Vine-o babă-n răsărit,
C-un colac mare-mpletit,
Taie-n două, dă-ne și nouă,
Taie-n trei, dă-i și lui Andrei,
Taie-n patru, dă-i și lui Marcu.

De jucat, am mai juca,
Dar afara-i noapte grea,
Noapte grea și fără lună,
Ieși, ursule, noapte bună,

Foaie verde și-o alună,
Ia-ți ursule noapte bună
Și la anul când venim,
Sănătoși să vă găsim.
La anu și La mulți ani!

Plugușorul

În prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul” şi cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, „Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.

Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, „Pluguşorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug. „Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noiește / Plugușorul se pornește / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belșug / Pentru brazda de sub plug”, sunt primele versuri ale Pluguşorului, care tradiţional se cântă în ultima zi a anului.

Versuri Plugușor

Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Mâine anul se înnoiește
Plugușorul se pornește
Și începe a ura
Pe la case a colinda.

Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug.

Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai…

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în șase,
Cât vita de groasă.

El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.

Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni,
În coadă codalbeni,
În frunte țintătei.

Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai…

Cu luna, cu săptămâna,
Își umplu cu aur mâna
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.

Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.

Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai…

Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru precum corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.

Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii țării.

Și-altele mai mititele,
Pentru fete ocheșele
Și neveste tinerele.

De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-așteaptă și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgășani,
La anul și la mulți ani!

Versuri Pluguşorul românesc

Aho, aho, copii si fraţi,
Staţi puţin si nu mânaţi
Si cuvântul mi-ascultaţi:
Am plecat sa colindăm
Pe la case sa urăm,
Pluguşorul românesc
Obiceiul strămoşesc.
Va urăm cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Şi pe creste
Şi pe şes!
Câte mere în livezi
Atâtea vite-n cirezi;

Câtă apă în izvoare
Atâta lapte-n şiştare;
Sa ne fie-ndestulată
Casa toată!
Ţara toată!
Ia mai mânati, măi flăcăi!
Şi strigaţi cu toţii, măi!
Hăi, Hăi!

Sorcova

De asemenea, o dată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind. Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Sfântul Nicolae (6 decembrie). Apoi, obiectul ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel.

Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.

Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale. Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini. În timp ce rostesc textul: „Sorcova, vesela,/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca oţelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata!/ La anul şi la mulţi ani!”, ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru. După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.

Versuri Sorcova vesela, varianta 1

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița-de-vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.

Sorcova – o altă variantă populară

Să trăiţi, să trăiţi,
Întru mulţi ani fericiţi
Şi ca pomii să-nfloriţi
Şi ca ei să-mbătrâniţi
Şi că toamna cea bogată;
Fie casa-ndestulată.
Tot cu mesele întinse,
Cu făcliile aprinse,
Să petreceţi împreună,
Până-n veci cu voie bună.