Un colecționar a dat 30.000 de euro pe un jurnal „probabil” al lui Hitler. Ce conțin cele 113 pagini scrise de mână
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un carnet mic, cu doar 113 pagini scrise de mână, a fost cumpărat pentru 30.000 de euro. În paginile lui apar descrieri dezgustate, remarci jignitoare, dar și o fascinație surprinzătoare pentru Marlene Dietrich. Note scurte, schițe, izbucniri de furie și fraze banale sunt prezentate drept gânduri personale ale dictatorului, scrise la începutul anilor ’30. Problema este că nimeni nu poate spune, cu dovezi clare, dacă mâna care a scris aceste rânduri a fost, într-adevăr, a lui Hitler, scrie publicația Bild.
Cuprins:
Un posibil deja-vu după scandalul „Jurnalelor lui Hitler”
Germania se confruntă din nou cu un caz care amintește de una dintre cele mai mari rușini media din istoria sa recentă. În 1983, revista Stern anunța că a descoperit jurnalele personale ale lui Adolf Hitler. S-a dovedit ulterior că documentele erau falsuri realizate de Konrad Kujau, episod care a inspirat filmul Schtonk!.
Atunci, s-a crezut că există 60 astfel de caiete, care acopereau perioada dintre 1932 și 1945 și ofereau o perspectivă intimă asupra vieții dictatorului nazist. Cu toate acestea, ceea ce părea a fi una dintre cele mai importante descoperiri istorice s-a dovedit rapid a fi una dintre cele mai mari farse jurnalistice ale secolului.
Acum, un nou obiect reaprinde suspiciunile. Este vorba despre un mic caiet cu 113 pagini scrise de mână, prezentat într-o carte apărută recent sub titlul „Das Konvolut - Hitlers geheime Aufzeichnungen” („Dosarul - notele secrete ale lui Hitler”).
Cartea este semnată de Olaf Haubold, un consultant de afaceri din landul Turingia, pasionat de istorie, care nu afirmă clar că jurnalul este autentic. Haubold spune doar că este „foarte probabil” ca însemnările să îi fi aparținut lui Adolf Hitler și că este „foarte probabil” să fie real. Un expert ar fi confirmat că hârtia provine din perioada respectivă, nu și că scrisul ar aparține lui Hitler. Nu există un raport independent care să certifice autenticitatea caietului.
Povestea caietului începe în 2009
Potrivit lui Haubold, în 2009 a fost contactat printr-un cunoscut de un bărbat care susținea că deține documente „din mâna lui Hitler”. Acesta i-ar fi arătat o mapă care conținea un caiet, scrisori și fotografii. Originea lor ar fi fost, conform vânzătorului, din arhivele fostei Stasi, dar fără niciun document doveditor.
Prețul cerut era o sumă de ordinul zecilor de mii de euro. Haubold a considerat că este mult prea scump și a pus în legătură vânzătorul cu un colecționar cunoscut de el. Tranzacția s-a realizat, iar colecționarul a plătit 30.000 de euro. Haubold și-a păstrat dreptul de a valorifica publicistic materialul.
Ulterior, Haubold a analizat documentele împreună cu scriitorul est-german Martin Stade, decedat între timp. Și colecționarul care a cumpărat mapa a murit. Conform autorului, în prezent, obiectele se află în posesia fiului acestuia.
Ce apare scris în presupusele „note ale lui Hitler”
Cartea publică fotografii ale paginilor, însoțite de transcrieri și explicații. Textele atribuite lui Hitler conțin observații banale, remarci răutăcioase și pasaje considerate de autor revelatoare pentru personalitatea dictatorului.
Despre Reichskanzlei, înainte de mutare, ar fi scris: „Clădirea este într-o stare avansată de degradare. Tavanul și podeaua sunt putrezite. Tapetele și podelele sunt distruse”. Reichskanzlei era Palatul Guvernului Germaniei din perioada Imperiului German și apoi a Republicii de la Weimar. După ce Adolf Hitler a ajuns cancelar, în 1933, Reichskanzlei a devenit centrul puterii naziste.
Despre o baie se menționează: „Punctul culminant a fost baia. Să mă îmbăiez în toată murdăria asta? Niciodată!”.
După o aniversare, despre Hermann Göring, ar fi notat: „Göring a mâncat din nou ca un porc”.
În caiet apare și o referire la Marlene Dietrich: „Trebuie să încerc să o aduc înapoi în Germania. Am cerut toate filmele ei noi. Cred că m-am îndrăgostit de ea. Eva nu are nicio «Schangse» împotriva lui Dietrich”.
Cuvântul „Schangse” apare exact așa în text, cu greșeală de ortografie. Nu este clar dacă este o eroare reală sau o încercare de a sugera autenticitate.
Cert este că volumul există și este deja publicat. Incerte sunt însă aproape toate celelalte aspecte: proveniența documentelor, traseul lor, comparația scrisului de mână, analiza cernelii și a legăturii caietului. Până când experți independenți nu vor examina materialele, presupusele „note secrete ale lui Hitler” rămân mai degrabă un obiect de speculație decât o descoperire istorică verificată.
