Editorial de Simona Catrina | Ăăăă, am ieșit să ne fumăm mahoarca la aer curat!

Victimele nemiloasei legi se cocârjau de frig, lângă zidurile crâșmelor. O fătucă argintată ca o scrumbie, îmbrăcată într-un fel de maiou și într-un fel de chiloți, trăgea cu jale dintr-o țigărică din aia nesuferită, adică subțire ca un bețișor de scărpinat urechea. După zelul cu care cotcodăcea interogativ, reporterița era nefumătoare și, pasămite, se bucura ca un drăcușor de necazul cârlancei vicioase: „Și ia spune-mi, cum e să nu mai fumezi în discotecă, mm?”. Dacă eram în locul inculpatei, i-aș fi răspuns: păi cum să fie, doamnă – căci domnișoară nu prea mai păreți, mă scuzați… – uitați cum stă treaba: acum, dacă mă îmbolnăvesc, statul n-o să mai cheltuiască doar să-mi cârpească plămânii, ci să mă scape și de răceala cu care mă aleg!

Un alt reporter s-a agățat de un nene care fuma într-o piață (neacoperită). L-a urmărit p-ăla printre tarabele cu țelină și, când l-a prins, l-a dojenit cu mânie proletară: „Domnu, știți că de azi nu mai este voie să fumați în locurile publice?” . Nenea a mai scos un nor din nas, precum un poet optzecist neînțeles, și a răspuns, savant: „Ia mai lasă-mă-n biiiip!-da mă-tii în pace!”. În timp ce fumegătorul își căuta bricheta, reporterul luase, nu-i așa, foc: „Păi sunt copii aici!”. „Unde?” – și-a posmăgit ăla sprâncenele. Reporterul a făcut ochii roată, ca un Robocop mai mic, dar taman atunci nu era niciun copil în preajmă. Să crape de ciudă și să dea cu microfonul de asfalt, nu alta.

Recomandări

Societate angajată să organizeze un turneu de baschet finanțat de Primăria Timișoara, anunțată ca parteneră înainte să existe: „Avea denumirea luată, era în curs de înființare”

Multe dialoguri imbecile s-au deșirat prin cluburi. Reporterul rage către un băiat prost grămadă și îmbrăcat în negru lucios, de zici că era directorul focilor: „Spune-mi, te rog, ești fumător?”. Ăla s-a scărpinat în ciuf și a mârâit: „Da, bineînțeles!” . „Și unde și când fumezi acum?”, zornăi următoarea întrebare a genialului reporter . „Acasă, doar că stau ascuns, fiindcă am un frate de opt ani și nu vreau să mă vadă!”. Deci conta doar să nu-l vadă, că în rest nu-i nicio problemă, putea să-l afume ca pe slană.

Pe alt post, se difuza de zor o adunătură de cheflii și toți aveau țigările blurate, arătau de parcă mâncau vată pe băț. „Ce părere aveți despre legea antifumat”? O răpăială de biiiip-uri a acoperit corul de înjurături. Un bețiv care a trecut prin cadru a șuierat: „Beeeei, leszasți fumatu, că nu ie șănătoș, mai bini luasi-vă de băuttt!”.

Urmărește-ne pe Google News