Încet, încetișor și pe loc 

L-am auzit pe fostul președinte al României, Traian Băsescu, spunând zilele trecute că principalii actori actuali de pe scena politică ar fi niște caraghioși. Unii oameni din jurul meu spun că tot ce vedem este doar un circ pentru public, că, de fapt, ar fi înțeleși, troica Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Nicușor Dan, ca:

-să meargă unul în Parlament, simulând opoziția,

-să rămână altul la Palatul Victoria, controlând guvernul,

-să stea celălalt liniștit la Cotroceni, că poate nu va fi suspendat dacă nu le strică jocurile de a drena multe miliarde din banii publici.

Parte din acest scenariu ar fi ca Bolojan și oamenii săi să semneze contractele din programul SAFE, până la finalul acestei săptămâni (31.05.2026). Unii zic că unele contracte ar fi purtătoare de posibile răspunderi penale viitoare, că ar fi mult mai rele decât cazul Pfizer. Nu știu dacă să dau crezare unor astfel de speculații…  

Între timp, probabil că președintele țării va desemna și candidatul la funcția de prim-ministru, după îndelungi calcule (în stilul său). Acela va cere după 1.06.2026 votul de învestitură în Parlament, conform Constituției.

Cică ar exista o înțelegere și pentru a forța alegeri anticipate, chiar dacă deocamdată Nicușor Dan a exclus public această soluție. MAREA MIZĂ A ALEGERILOR ANTICIPATE AR FI PREVENIREA CREȘTERII UNOR PARTIDE NOI, SERIOASE, care în decembrie 2028 ar putea lua o parte dintre locurile din noul Parlament.

Înainte de actualii lideri politici, actorii principali pe scena politică se numeau Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă. Aceia s-au crezut mai deștepți și mai șmecheri decât erau în realitate, făceau combinații, cheltuiau sume uriașe de la bugetul de stat pentru palatul familiei prezidențiale de pe Bd. Aviatorilor din București, dădeau acte normative ca să-și aranjeze calendarul electoral după cum le era lor bine (nu țării), finanțau ilegal (posibile spălări de bani) campanii electorale ale unor competitori, le băgau voturi în urme altor competitori (fraudă electorala vizibilă de la Lună) etc. 

Azi, toți trei sunt la lada de gunoi a istoriei (chiar dacă Ciolacu aroganță Nordis încă mai trage sfori pe la PSD, devoalările tot mai frecvente din mass-media ba despre un penthouse supervaloros, ba despre o vacanță exotică par un fel de preludiu pentru un hard landing, cum s-ar zice pe la Ecologică). Dacă actualii actori politici majori se țin și ei de jocuri și joculețe cu lopățele, am o bănuială că nici lor nu le va ieși cum speră, așa cum nu le-a ieșit nici predecesorilor lor (față de care actualii făceau sluj la vremea lor, evident în schimbul unor beneficii politice personale majore, așa cum fac marile caractere).

Cum cred că ar fi trebuit să procedeze președintele Nicușor Dan după 5 mai 2026

În primul rând, prezum că nu a fost o surpriză pentru el căderea Guvernului. PSD anunțase demult momentul 20.04.2026, când doar a formalizat hotărârea de retragere din Guvernul Bolojan. Iar moțiunea anunțată în comun de PSD+AUR pe 27.04.2026 părea chiar și pentru publicul larg că va avea destulă susținere în Parlament.

Cred că îndemnul public la calm din partea poporului român a fost corect din partea președintelui, dar nu suficient. Președintele țării ar fi trebuit să comunice public și direcționat către alte categorii de public-țintă, precum finanțatorii internaționali, investitorii în economia românească, partenerii strategici din domeniul apărării și siguranței naționale etc. Ce s-a întâmplat în aceste ultime săptămâni pare că nu a ținut cont destul de acești stakeholderi, care sunt foarte importanți.

De ce? Păi pentru că România, azi, după decenii de proastă conducere de către vechii politicieni, nu este capabilă nici să își finanțeze singură, din banii colectați la bugetul de stat, cheltuielile publice (având nevoie să împrumute anual zeci de miliarde de euro ca să plătească pensii, salarii de la buget și alte miliarde pentru a-și rostogoli datoria publică etc.). Și nu este în stare nici să se apere singură de Federația Rusă (sau alte asemenea pericole), fără ajutor de la NATO și, mai ales, SUA.

Față de aceste categorii importante de parteneri de relații strategice/foarte importante, semnalul dat de conducerea României în aceste săptămâni nu a fost de natură să inspire încredere. Dimpotrivă:

-președintele nu a făcut încă nici măcar o nominalizare de candidat la funcția de prim-ministru,

-prim-ministrul demis, deci lipsit de legitimitate constituțională pentru decizii politicie majore nonurgente, a tras o flegmă publică spre principalul partener în domeniul apărării și siguranței naționale (SUA), tocmai în săptămâna când Polonia a primit noi asigurări din partea SUA că se poate baza pe ajutorul său (așa sunt răsplătiți oamenii serioși, nu ca mincinoșii dâmbovițeni),

-liderul PSD valsează în jurul AUR (ba sunt răi, ba ar putea fi acceptabili dacă PSD nu poate face majoritate fără ei etc.).

Poate că Nicușor Dan are un plan inteligent, poate că va reuși să desemneze un nou prim-ministru mai bun decât Ilie Bolojan, vom vedea mai devreme sau mai târziu. Poate că a așteptat să vadă cum decurg alte evenimente importante (precum negocierea dintre SUA și Iran, inclusiv reluarea traficului maritim prin Strâmtoarea Hormuz, element crucial pentru prețul la carburanți, îngrășăminte, alimente, alte mărfuri, inflație în perioada următoare etc.).
DAR, deficitul de comunicare al președintelui din această perioadă nu ajută România, nu inspiră încredere nici majorității poporului român și nici altor parteneri importanți ai României.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE