Editorial de Simona Catrina | Fi-ne-ar telefoanele ale naibii

Nu ştiu cum am trăit înainte de epoca telefoanelor mobile, însă e clar că acum a dat strechea peste noi. Oriunde şi oricum, lumea trăncăneşte fără fir şi fără limită. Nu neg deloc utilitatea acestor superbe panarame.
Dimpotrivă, ne scot uneori din câ-te- un pocinog memorabil. Doar că, de multe ori, tehnologia se răzbună pe apucăturile noastre de mutanţi. M-am măritat astă-vară, învăluită în tradiţionalul tam-tam.
Când am ajuns la biserică, eram decorată cu pampoane, zorzoane, precum şi cu un bucheţoi festiv. Dar cum n-aveam şi poşetă (aia-mi mai lipsea), nu ştiam unde să-mi pun telefonul mobil. Nu m-am putut despărţi de el, ştiam că vor fi destui năuci care mă vor suna în ultima clipă, ca să mă întrebe a unşpea oară cam pe unde vine biserica asta.
Deci i l-am dat bărbatului meu să mi-l ţină, iar el l-a introdus cu graţie în buzunarul nădragilor săi de caşmir. I-am spus să nu care cumva să uite să-l închidă înainte de ceremonie, întrucât sunt fată cu bun-simţ.
N-am mai stat să verific dacă a efectuat această manevră, m-am luat cu pupăceala şi cu protocolul, iar după o sută de ţuguieri de buze şi rânjete extatice, s-a trecut la fapte.
“Se cunună roaba lui Dumnezeeeeeu Simo…”. Ţrrrrr!
Că am uitat să vă spun, telefonul meu sună ca alarma de incendiu, aşa m-a dus mintea să-l setez, ca să-l aud şi dacă mi-ar cânta Metallica o serenadă. Toată lumea din biserică a rămas împăiată, mai ales eu. Doar ginerică era senin ca un brebenel. Cu cei mai tandri nervi de care dispuneam la momentul dat, i-am tras un cot şi i-am şoptit cu dragoste: “Îţi sună pantalonii!”.
S-a trezit brusc din visare şi-a cotrobăit, panicat, cu mâna cu care tocmai se însura cu mine. Odată extras din tenebrele buzunarului, răgetul aparatului s-a amplificat dramatic – biserica avea o acustică de puteai să dai reprezentaţii cu Traviata.
Dar fiindcă telefonul meu e total diferit de al lui, nu nimerea butoanele, ca să-i astupe gura. Deci i l-am smuls şi, cu degetele mele înfăşate în dantelă, i-am turtit tastele până şi-au dat duhul, în sfârşit.
Ce desprindem noi din această bucată de lectură? Nimic, evident. Lumea va continua să ţârâie, să mârâie şi să răcnească wireless în cele mai solemne sau proaste momente.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE