Expoziția care explică cum a ajuns Mihai Eminescu un superstar cultural. Pornește din punctul zero al iconografiei „poetului nepereche”: faimoasa fotografie realizată în 1869, la Praga

De la fotografia realizată la 19 ani, la Praga, care i-a fixat chipul pentru generații întregi, până la mitologia construită în jurul poemului „Luceafărul”, expoziția „R: Eminescu. Poetul rațional”, care va fi deschisă în cadrul Art Safari din 26 martie, urmărește modul în care imaginea sa a fost creată, reinterpretată și folosită de-a lungul a peste un secol și jumătate. 

Într-un interviu Libertatea, curatoarea Monica Dumitru vorbește despre rolul decisiv al artei în construirea mitului eminescian.

Punctul zero al iconografiei eminesciene

În perioada 26 martie – 19 iulie 2026, în cadrul Art Safari New Museum, în noul sediu din Amzei 13, publicul este invitat să descopere o expoziție complexă, „R: Eminescu. Poetul rațional”, care-și propune să explice modul în care Mihai Eminescu nu a rămas la stadiul de poet, ci a devenit un simbol al culturii române. 

Curatoriată de Monica Dumitru, cu acompaniament de Erwin Kessler (director al Muzeului Național de Artă al României) și Valentin Coșereanu (Institutul George Călinescu al Academiei Române), în rol de consultant, expoziția, cu o arhitectură semnată de Diana Nicolaie, urmărește procesul prin care chipul și opera scriitorului au fost transformate, reinterpretate și mitologizate de-a lungul a peste un secol și jumătate.

„R: Eminescu. Poetul rațional” investighează modul în care arta plastică a contribuit decisiv la construirea unei imagini iconice, de la faimoasa fotografie din 1869 realizată la Praga, pe când poetul avea 19 ani, considerată punctul zero al iconografiei eminesciene, și până la reprezentările contemporane. 

În paralel, sunt analizate temele operei sale, în special influența poemului „Luceafărul”, și modul în care acestea au alimentat o viziune idealizată, uneori aproape mitică, asupra autorului. „Expoziția se adresează atât celor care cunosc deja opera lui Eminescu, cât și publicului curios să afle lucruri mai puțin știute despre marele poet, și arată cum a fost construit un simbol național și cum a fost transformat în decursul a peste un secol”, spune Monica Dumitru.

Structurată în patru capitole, expoziția urmărește evoluția imaginii lui Eminescu în diferite contexte politice și culturale, de la canonizarea începutului de secol XX, la instrumentalizarea ideologică din perioada comunistă și până la reevaluările din prezent. „R: Eminescu. Poetul rațional” nu este doar o incursiune în istoria reprezentărilor artistice, ci și o reflecție asupra modului în care societatea românească și-a construit propriile simboluri.

Românul s-a născut poet, o dovedește Eminescu. Și s-a afirmat ca artist, o dovedește Brâncuși”, spune  Erwin Kessler, director MNAR, pentru Libertatea. 

Pe lângă expoziția dedicată lui Eminescu, noul program expozițional Art Safari New Museum include și „Vermont și farmecul Belle Époque” (Pavilionul Muzeal), „Felix Aftene. Jurnal” (Pavilionul Contemporan) și o serie de alte expoziții temporare. În cel de-al doilea sezon expozițional al anului, Art Safari aduce expoziții dedicate lui Constantin Brâncuși, lui Sergiu Celibidache, Război și pace, dar și Pop Culture, care prezintă mișcarea Pop Art internațională, cu nume emblematice (Andy Warhol, Keith Haring și alții). 

În interviul de mai jos, curatoarea Monica Dumitru vorbește despre cum a fost construită, de-a lungul a peste un secol, imaginea lui Mihai Eminescu și despre rolul decisiv al artei în transformarea sa din poet în simbol național. 

„Eminescu rămâne pentru cultura română o figură care a stârnit mereu interpretări”

Libertatea: Expoziția „R: Eminescu. Poetul rațional” propune o lectură vizuală și analitică a figurii poetului național. Care a fost punctul de plecare al acestui demers și ce ați simțit că lipsește din modul în care Eminescu este, de obicei, prezentat publicului?
Monica Dumitru: Mai mult decât poetul național, Mihai Eminescu rămâne pentru cultura română un reper de limbaj, de imaginație și de sensibilitate, dar și o figură care a stârnit mereu interpretări, dispute și recuperări. De la manuale la muzică, de la citate virale la comemorări oficiale, Eminescu circulă în continuare, uneori idealizat, alteori contestat, întotdeauna încărcat de simboluri. Dar cum arată, de fapt, Eminescu în artă? Cum s-a format chipul lui iconic și cum au fost traduse vizual temele eminesciene, timp de peste un secol? Când un poet devine efigie culturală, ce rămâne constant și ce se schimbă, de la o epocă la alta? Din 26 martie 2026, publicul va putea descoperi (noi) răspunsuri și perspective raționale asupra poetului național, la Art Safari. 

– Unul dintre nucleele expoziției este modul în care Eminescu a devenit, în timp, un simbol al culturii naționale. Privind înapoi, prin imaginile și operele adunate în expoziție, cum s-a construit această imagine și ce rol a avut arta plastică în transformarea poetului într-o figură emblematică?
– Expoziția urmărește, în paralel, două direcții majore: reprezentarea figurii lui Eminescu ca efigie a culturii românești (investigarea felului în care a devenit efigia Culturii Naționale cu mult înainte ca ziua de 15 ianuarie să fie declarată oficial Ziua Culturii Naționale, în 2010) și reprezentarea temelor eminesciene ca sursă predilectă de inspirație pentru artiștii vizuali. Cei doi versanți ai expoziției – reprezentarea figurii poetului ca efigie a culturii românești și reprezentarea temelor eminesciene ca sursă de inspirație predilectă a artiștilor români – evidențiază faptul că arta plastică a jucat un rol esențial în transformarea poetului într-o figură emblematică. 

Prin portrete, sculpturi, ilustrații și picturi, artiștii au creat o imagine iconică care a traversat epoci, au păstrat constanța vizuală a lui Eminescu și au consolidat-o în conștiința națională. Putem menționa nume importante care se vor regăsi în expozitie, de la Constantin Lecca la Gheorghe Anghel și de la Corneliu Brudașcu la Mircea Cantor. 

Traseul este parcurs atât pe teritoriul României, cât și al Republicii Moldova, și reliefează constantele de pe ambele maluri ale Prutului, dar și nuanțele specifice fiecărui areal, inclusiv încărcătura identitară și politică dezvoltată prin iconografia eminesciană din Republica Moldova, utilizarea figurii poetului ca marcaj al culturii naționale și ca platformă de regrupare a unității naționale. 

Totodată, va fi scos în evidență modul în care artiștii și-au modulat raportarea la Eminescu în împrejurările politice ale regimurilor alternate, de la monarhia constituțională la statul totalitar de tip fascist sau comunist, și în democrația parlamentară și economia de piață, capitalistă, după 1989.

Fotografia care a fixat chipul iconic al lui Eminescu

– Expoziția acordă un loc important reprezentărilor artistice ale lui Eminescu și temelor desprinse din opera sa. Ce anume a fascinat constant artiștii, de-a lungul a peste un secol?
– Fascinația vine din combinația dintre idealizarea vizionară a figurii lui Eminescu și bogăția tematică a operei sale. Expoziția subliniază că de la idealizarea fizică la redarea intelectualității și spiritualității poetului, fiecare artist a căutat să redea nu doar chipul, ci și aura geniului său.

– Fotografia realizată la Praga, în 1869, este prezentată ca punctul de plecare al iconografiei eminesciene. De ce a devenit această imagine atât de dominantă și cum a influențat ea modul în care Eminescu a fost perceput și reprezentat vizual până astăzi?
– Faimoasa fotografie din 1869 realizată la Praga pe când poetul avea 19 ani, la foto-cabinetul Jan Tomas din Piața Wenceslas, este considerată punctul de plecare al iconografiei eminesciene. Această imagine a devenit dominantă, și a creat o mitologie cu ecouri artistice perpetue. Fotografia a fost folosită în cărți poștale și alte reproduceri încă din timpul vieții poetului și a influențat profund modul în care Eminescu a fost perceput și reprezentat vizual, dar a stabilit și un model care a fost reluat fără oprire timp de peste 150 de ani.

– În expoziție, Eminescu apare adesea asociat cu „Luceafărul”, până în punctul în care cele două imagini se confundă. Cum s-a ajuns ca poetul să fie identificat cu propriul personaj și ce efect a avut această suprapunere asupra modului în care Eminescu a fost reprezentat în artă?
– Capodopera lui Eminescu, Luceafărul, a fost publicată abia în 1883, dar foarte de timpuriu reflexele idealizante ale acestui poem de dragoste s-au răsfrânt asupra figurii autorului din 1869. Astfel, a apărut o unitate vizuală indestructibilă, o metonimie reluată fără oprire de peste 150 de ani – figura lui Eminescu ca Luceafăr și reprezentarea Luceafărului prin chipul lui Eminescu. 

Expoziția analizează modul în care Luceafărul a raționalizat conceperea iconică a figurii poetului și identifică elementele care au structurat reprezentările eminesciene în artă, de la idealizarea vizionară la frumusețea fizică, de la poza etern juvenilă la redarea ascezei psiho-fizice și intelectuale, și de la spiritualizarea figurii poetului, care atinge uneori martirajul, la înfățișarea acestuia ca întruchiparea creatorului vizionar care își controlează însă perfect genialitatea.

„Imaginea lui Eminescu s-a schimbat constant de-a lungul timpului”

– Traseul expozițional este structurat în patru capitole distincte. Poți explica pe scurt ce relevă fiecare dintre aceste etape despre evoluția imaginii lui Eminescu și despre modul în care societatea românească s-a raportat la el?
– Traseul expozițional este structurat în patru capitole distincte, care evidențiază modul în care imaginea lui Eminescu a evoluat și cum a fost construit mitul poetului național.

• Primul capitol, „Vecinic tânăr și ferice”, prezintă viața și constituirea timpurie a mitului eminescian, în timpul vieții și imediat după moarte. Accentul este pus pe conturarea rapidă a figurii eminesciene în cultura vizuală, pe baza unor portrete fotografice și a surselor din poezia proprie.
• Al doilea capitol, „Un mort frumos cu ochii vii”, analizează procesul de canonizare și instituționalizare a poetului în prima parte a secolului XX. În această perioadă, Eminescu devine, în formularea lui George Călinescu, „geniul național”, iar imaginea sa este consolidată prin discurs critic, programă școlară și monumentalizare artistică, fiind consacrat drept „expresie integrală a sufletului românesc”, după cum afirma Nicolae Iorga.
• Al treilea capitol, „Dulce Românie, asta ți-o doresc!”, surprinde perioada comunistă, când mitul eminescian cunoaște o explozie vizuală și simbolică, și leagă figura poetului de ideologia naționalistă și de protocronism.
• Al patrulea capitol, „Vreme trece, vreme vine”, evidențiază relația operei sale cu contemporaneitatea, reevaluarea imaginii eminesciene în democrație și percepția sa în mentalul colectiv.

– Expoziția urmărește și diferențele dintre reprezentarea lui Eminescu în România și în Republica Moldova. De ce imaginea poetului a căpătat, dincolo de Prut, o încărcătură identitară și politică aparte?
– În Republica Moldova, figura lui Eminescu a fost folosită ca marcaj al culturii naționale și ca platformă de regrupare a unității naționale, ceea ce i-a conferit o încărcătură identitară și politică aparte în comparație cu felul în care este reprezentat în România, un poet romantic, de-a dreptul genial.

– De-a lungul timpului, figura lui Eminescu a fost reinterpretată în contexte politice foarte diferite: monarhie, regimuri totalitare, comunism, democrație. Cum s-a schimbat imaginea poetului de la o epocă la alta și în ce mod a fost instrumentalizată cultural sau ideologic?
– Imaginea lui Eminescu s-a schimbat constant de-a lungul timpului. Expoziția arată cum și-au modulat artiștii și criticii reprezentările în funcție de circumstanțele politice ale regimurilor alternante. De exemplu, în perioada comunistă, figura poetului a fost folosită pentru hipertrofia geniului național și asocierea cu ideologia ceaușistă. În perioada interbelică, extremiștii foloseau mitul eminescian pentru a legitima idei naționaliste. În ciuda diverselor interpretări, Eminescu rămâne, după mai bine de un secol și jumătate, cel mai cunoscut poet român al tuturor timpurilor.

– După acest amplu parcurs de cercetare și selecție vizuală, ce crezi că ne ajută expoziția să înțelegem mai clar despre Eminescu astăzi?
– Prin portrete, sculpturi, ilustrații și analiza temelor din operele sale, putem înțelege modul în care artiștii l-au idealizat și au construit mitul eminescian. Totodată, înțelegem modul în care aceste reprezentări continuă să influențeze modul în care ne raportăm la poet astăzi și cât de relevant rămâne pentru publicul contemporan.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro