Mașina pe care orice român putea să o repare în spatele blocului cu motor de 594 centimetri cubi și o viteză maximă de 100 km/h

Trabant 601 de luxe, model construibil la scara 1:8

Pentru românii pasionați, Colecții Libertatea oferă acum posibilitatea de a retrăi nostalgia prin construirea unui Trabant 601 de luxe, la scara 1:8.

Pasionații care se abonează primesc o replică ultra-detaliată ce le oferă ocazia de a asambla autoturismul iconic și o rulotă complet utilată, pentru un ansamblu de colecție spectaculos.

Trabant 601 de luxe: specificații tehnice

Spre deosebire de modelul standard, varianta de luxe venea cu dotări „premium” pentru acea vreme: vopsea în două culori (plafon contrastant), inserții de crom, scaune mai confortabile și, uneori, proiectoare de ceață sau radio.

Trabant 601 de luxe avea un motor de 2 cilindri, în 2 timpi, răcit cu aer, cu o capacitate cilindrică de 594 centimetri cubi și 26 de cai-putere. Viteza maximă a mașinii era de 100 de km/h, viteză la care ajungea în aproximativ 21 de secunde.

Totodată, mașina avea o cutie manuală în 4 trepte, o greutate între 615 și 650 de kilograme, un consum de 7–9 litri / 100 km, care necesita amestec benzină + ulei, în timp ce caroseria era din Duroplast (rășină armată cu deșeuri de bumbac sau lână). Același tip de caroserie era folosit și la Trabant P50.

Rezervorul mașinii era plasat sub capotă, direct deasupra motorului, iar alimentarea se făcea prin cădere liberă (gravitațional), deci nu era nevoie de pompă de benzină, dar acest lucru îl făcea destul de periculos în caz de impact frontal.

Trabant 601 de luxe și legătura cu România

Trabantul a fost a doua cea mai populară mașină de import în România socialistă, după modelele de la Est (Moskvici, Lada sau Skoda).

• Accesibilitatea: Deși Dacia era mândria națională, mulți români optau pentru „Trabi” pentru că era mai ieftin și se livra mult mai repede. În anii ’70-’80, lista de așteptare pentru o Dacia 1310 putea dura ani de zile; un Trabant putea fi obținut uneori în „doar” câteva luni sau un an.
• „Mașina de carton”: În folclorul urban românesc, caroseria din Duroplast a atras porecle precum „carton presat” sau „săpunieră”. Exista chiar gluma că, dacă te prindea ploaia, trebuia să mergi repede ca să nu se înmoaie mașina. În realitate, Duroplastul era extrem de rezistent la coroziune, un avantaj uriaș față de tablele care ruginau rapid la Dacia.
• Mecanica: Românul a devenit expert în repararea Trabantului „în spatele blocului”. Fiind un motor simplu (fără supape, fără distribuție complicată, fără pompă de apă), era mașina ideală pentru cei care nu doreau să depindă de service-urile de stat (IDMS).
• Simbolul Libertății (după 1989): Imaginea coloanelor de Trabanturi trecând granița spre Occident a rămas un simbol al căderii Cortinei de Fier. În România anilor ’90, a rămas „prima mașină” pentru mulți tineri, datorită prețului de achiziție derizoriu (uneori se vindea pe prețul unui magnetofon bun).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro